Decizia nr. 414/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal și ale art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 2
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 privind Codul penal
- Legea nr. 187/2012 24 octombrie 2012 (prevederi anume) pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
Pune în aplicare 1
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
Are ca temei 2
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 (prevederi anume) privind Codul penal
- Legea nr. 286/2009 17 iulie 2009 privind Codul penal
Valer Dorneanu
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Mihaela Ionescu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal și ale art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969, excepție ridicată de Dragoș Ion Neacșiu în Dosarul nr. 1.738/318/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori, și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.450D/2015.
2. La apelul nominal lipsește autorul excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, având în vedere că motivele invocate de autorul excepției nu constituie o veritabilă critică de neconstituționalitate, în condițiile în care neconstituționalitatea este dedusă din compararea textelor Codului penal cu dispozițiile legii speciale pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4. Prin Încheierea din 23 septembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 1.738/318/2015, Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal și ale art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969. Excepția a fost ridicată de Dragoș Ion Neacșiu, într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat de autorul excepției împotriva Sentinței penale nr. 910 din 15 aprilie 2015, pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, prin care a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din Codul penal, la pedeapsa de 200 zile amendă a câte 10 lei, respectiv 2.000 lei, iar, în baza art. 83 din Codul penal din 1969, cu aplicarea
art. 15 din Legea nr. 187/2012
a fost revocată suspendarea condiționată pentru pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 391 din 2 martie 2011 a Judecătoriei Târgu Jiu, definitivă prin nerecurare.
5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul susține că prin aplicarea prevederilor
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
se produce o gravă discriminare între persoanele aflate în cursul judecății, care au beneficiat de suspendarea pedepsei sub supraveghere în baza Codului penal din 1969 și cele care au beneficiat de suspendarea condiționată a pedepsei în cazul în care, în cursul termenului de încercare, cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune pentru care se aplică pedeapsa amenzii. Astfel, celor care au beneficiat de suspendarea condiționată a pedepsei le este revocată suspendarea, iar celor care au beneficiat de suspendarea pedepsei sub supraveghere nu le este revocată suspendarea. Arată că aplicarea prevederilor art. 5 din Codul penal, respectiv alegerea legii penale mai favorabile, trebuie să se realizeze prin compararea, în sistemul global de evaluare, a normelor legale incidente până la intrarea în vigoare a Codului penal cu acelea prevăzute de noua legislație penală, urmând a se determina care este legea penală mai favorabilă. Or, dispozițiile de lege criticate împiedică efectuarea acestei comparări pentru stabilirea legii penale mai favorabile, câtă vreme acestea impun, în mod obligatoriu, aplicarea doar a vechilor dispoziții penale aferente instituției revocării suspendării condiționate.
6. Curtea de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Consideră că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
nu contravin principiului constituțional al egalității în drepturi, întrucât se aplică tuturor persoanelor față de care s-a instituit modalitatea judiciară de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 81 din Codul penal din 1969. Persoanele față de care s-a aplicat măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în baza Codului penal din 1969, se află în situații juridice diferite. Arată că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se mai regăsește în noul Cod penal, motiv pentru care legiuitorul a precizat, în cuprinsul
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , care este regimul juridic al revocării sau anulării acestei măsuri după intrarea în vigoare a noului Cod penal. Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se regăsește în noul Cod penal, motiv pentru care, în
art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 , criteriile pentru aplicarea legii mai favorabile sunt prevăzute în mod expres.
7. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate invocate.
8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. Face referire la jurisprudența instanței de contencios constituțional în materie, respectiv
deciziile nr. 648 din 11 noiembrie 2014
și nr. 343 din 7 mai 2015.
9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11. Obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, precum și dispozițiile art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969. Prevederile art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969 au fost abrogate prin
art. 250 din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012. Dispozițiile art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969 nu au fost preluate în Codul penal în vigoare, având însă în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, prin care instanța de contencios constituțional a statuat că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și ale
art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, este constituțională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, precum și dispozițiile art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:
-
Articolul 15
alin. (2) din Legea nr. 187/2012 : "Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.";
- Art. 83 din Codul penal din 1969: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune."
12. Autorul excepției susține că prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit cărora legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.
13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, prin
Decizia nr. 648 din 11 noiembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 14 ianuarie 2015 - ale cărei soluție și considerente au fost preluate într-o jurisprudență bogată - reținând că situația din speța dedusă controlului de constituționalitate se caracterizează prin faptul că cel condamnat, fiindu-i aplicată suspendarea condiționată a executării pedepsei potrivit Codului penal din 1969, a săvârșit o nouă infracțiune, descoperită în termenul de încercare, procesul său fiind pendinte la data intrării în vigoare a noului Cod penal. Această situație tranzitorie este reglementată de
art. 15 din Legea nr. 187/2012 , care prevede că măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, iar regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Totodată, Curtea a constatat că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu se regăsește în Codul penal intrat în vigoare la 1 februarie 2014. Având în vedere că instituția suspendării condiționate a executării pedepsei nu a fost preluată în noua reglementare, iar această instituție privește modul de executare a pedepsei, Curtea a apreciat că, din perspectiva aplicării legii penale în timp, este justificat ca regimul suspendării condiționate a executării pedepsei, precum și motivele care pot duce la revocarea măsurii să fie supuse legii în vigoare de la momentul aplicării acesteia.
14. Curtea a reținut, de asemenea, că autorul excepției de neconstituționalitate a pus în balanță, în momentul formulării criticilor de neconstituționalitate, modul de revocare a măsurii suspendării condiționate și de individualizare a pedepsei pentru noua infracțiune, având în vedere, pe de o parte, instituția suspendării condiționate a executării pedepsei (art. 81 din Codul penal din 1969), iar, pe de altă parte, instituția suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91 din Codul penal). Or, cele două instituții sunt instituții diferite, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere fiind reglementată atât în vechea legislație, la art. 86^1, cât și în noul Cod penal, la art. 91-98. Astfel, chiar dacă, potrivit art. 96 alin. (5) din Codul penal în vigoare, pedeapsa principală pentru noua infracțiune, în cazul revocării suspendării executării pedepsei sub supraveghere, se stabilește și se execută, după caz, potrivit dispozițiilor referitoare la recidivă sau la pluralitatea intermediară, această nouă reglementare nu poate fi considerată lege penală mai favorabilă în raport cu vechea reglementare a suspendării condiționate a executării pedepsei, ci doar în ceea ce privește, eventual, vechea reglementare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Așa fiind, Curtea a apreciat că declararea neconstituționalității textului de lege criticat din perspectiva susținută nu poate atrage aplicarea în speță a reglementărilor referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere din Codul penal.
15. Cât privește critica referitoare la crearea unui regim discriminatoriu între persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată condiționat și persoanele a căror pedeapsă a fost suspendată sub supraveghere, Curtea constată că o problemă similară a fost analizată prin
Decizia nr. 221 din 2 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 15 iunie 2015, paragrafele 16 și 17, ocazie cu care s-a reținut că, fiind în prezența unor instituții juridice diferite, și regimul juridic diferit reglementat de către legiuitor este justificat. În aceste condiții, diferența de tratament juridic aplicabilă persoanelor aflate în ipoteza celor două norme legale este justificată tocmai de faptul că acestea nu se află în situații juridice similare.
16. Considerentele expuse în precedent sunt valabile și în ceea ce privește constituționalitatea dispozițiilor art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969. În plus, cu privire la aceste din urmă norme penale, Curtea s-a pronunțat prin
deciziile nr. 215 din 15 mai 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie 2003,
nr. 317 din 14 iunie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005,
nr. 637 din 24 noiembrie 2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005,
nr. 195 din 13 martie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 3 aprilie 2007, și
nr. 198 din 3 aprilie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 435 din 13 iunie 2014, prin care a respins excepția de neconstituționalitate invocată. Prin
Decizia nr. 317 din 14 iunie 2005 , Curtea a reținut că prevederile art. 83 din Codul penal din 1969 nu aduc atingere dispozițiilor constituționale privind egalitatea în fața legii, deoarece textul criticat nu creează discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeași situație, fără nicio deosebire. Prin
Decizia nr. 637 din 24 noiembrie 2005 , Curtea a statuat că reglementarea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei infracțiuni a fost realizată de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituționale, stabilite de dispozițiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit cărora "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege" și nu aduce atingere independenței judecătorului, acesta urmând să aprecieze, în funcție de situația de fapt și probele administrate, dacă în cauză sunt întrunite condițiile revocării suspendării condiționate. Curtea a observat faptul că norma criticată impune instanței să procedeze într-un singur fel, respectiv să revoce suspendarea condiționată, ceea ce nu reprezintă decât o aplicare a principiului egalității, care impune ca toate persoanele aflate în aceeași situație să beneficieze de același tratament juridic, iar nu o încălcare a principiului constituțional care consacră independența judecătorului.
17. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a modifica jurisprudența Curții, atât soluția, cât și considerentele deciziilor precitate sunt aplicabile și în prezenta cauză.
18. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Dragoș Ion Neacșiu în Dosarul nr. 1.738/318/2015 al Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile
art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012
pentru punerea în aplicare a
privind Codul penal și ale art. 83 alin. (1) din Codul penal din 1969 sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel Craiova - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 16 iunie 2016.
PREȘEDINTELE INTERIMAR AL CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.