Decizia nr. 460/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 16 din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Gilmar Belecciu, în Dosarul nr. 11.173/212/2014*/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.687D/2015.

2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale, concretizată prin

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014

și

Decizia nr. 533 din 9 octombrie 2014 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4. Prin Încheierea din 3 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 11.173/212/2014*/a1, Judecătoria Constanța - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și ale art. 16 din aceeași ordonanță de urgență. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Gilmar Belecciu, într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de reexaminare a taxei judiciare de timbru.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia apreciază, în esență, că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt contrare art. 115 alin. (4) din Constituție, deoarece, în preambulul acestui act normativ, caracterul de urgență este determinat de oportunitatea, rațiunea și utilitatea reglementării, fără a se evidenția însă existența unei situații extraordinare, a cărei reglementare nu poate fi amânată. Elementele cuprinse în nota de fundamentare nu sunt de natură să justifice adoptarea ordonanței de urgență, iar nerespectarea exigențelor cuprinse în dispozițiile constituționale menționate atrage și înfrângerea art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că ordonanța de urgență menționată a fost adoptată abuziv și discriminatoriu, "în paguba și împotriva intereselor justițiabilului". De asemenea, se consideră că sunt încălcate dispozițiile constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât se impune "un impozit mascat", deoarece destinația sumelor provenite din taxele judiciare de timbru nu este în totalitate către sistemul judiciar, ci are menirea de a îndestula bugetul de stat.

6. Totodată, autorul excepției consideră că dispozițiile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

contravin prevederilor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii a cetățenilor și la accesul la justiție, deoarece, într-un stat de drept, justițiabilul prejudiciat de stat nu trebuie să plătească acestuia o taxă pentru a se apăra de abuzurile sale, iar, prin cuantumul taxei, justițiabilului îi este îngrădit dreptul la justiție, mai ales în acțiunile formulate împotriva actelor prejudiciabile emise de stat, care stabilește și taxele. Aceste taxe duc astfel la crearea unui serviciu public prohibitiv și discriminatoriu pentru justițiabilul de rând. Deși jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite, potrivit art. 21 alin. (4) din Constituție, iar prevederile constituționale ale art. 51 consfințesc dreptul de petiționare al cetățenilor, partea interesată este pusă în ipoteza de a contesta un act administrativ fiscal ce impune o obligație și o cale administrativă de contestare prin intermediul instanței judecătorești.

7. În final, autorul excepției de neconstituționalitate mai susține că nu poate fi obligat la plata unei taxe judiciare de timbru în contestarea unui act emis abuziv de către o instituție publică ce este scutită de la plata unei asemenea taxe, întrucât această măsură contravine principiului egalității în fața legii, măsura plății taxei fiind o formă de discriminare în raporturile cu instituția publică respectivă.

8. Judecătoria Constanța - Secția civilă consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. În acest sens, verificând dispozițiile supuse controlului de constituționalitate, în ansamblul normelor care reglementează desfășurarea procesului civil, și prin raportare la drepturile și libertățile fundamentale garantate la nivel constituțional, dar și convențional, instanța apreciază că acestea respectă cerința conformității, atât cu Constituția, cât și cu Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

9. În conformitate cu prevederile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1) și (2),

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 16 din aceeași ordonanță de urgență, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, cu modificările și completările ulterioare, având următorul conținut: "În materia contenciosului administrativ, cererile introduse de cei vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a le rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege se taxează după cum urmează:

a) cererile pentru anularea actului sau, după caz, recunoașterea dreptului pretins, precum și pentru eliberarea unui certificat, a unei adeverințe sau a oricărui altui înscris - 50 lei;

b) cererile cu caracter patrimonial, prin care se solicită și repararea pagubelor suferite printr-un act administrativ - 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 300 lei."

13. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin reglementărilor constituționale ale art. 16 alin. (1), care prevede că "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", art. 21 alin. (2)-(4) care consacră accesul liber la justiție, art. 56 alin. (2) potrivit căruia "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure așezarea justă a sarcinilor fiscale", și ale art. 115 alin. (4) care prevede că "Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligația de a motiva urgența în cuprinsul acestora".

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici identice. În acest sens sunt, cu titlu de exemplu,

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 august 2014,

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 12 februarie 2015,

Decizia nr. 567 din 15 septembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 29 octombrie 2015, și

Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 februarie 2016.

15. Astfel, pentru a răspunde criticilor de neconstituționalitate extrinsecă, prin

Decizia nr. 7 din 15 ianuarie 2015 , precitată, Curtea a analizat toate motivele invocate de către Guvern în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , și a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri, Codul civil și Codul de procedură civilă, și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situație extraordinară, de natură să justifice adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile art. 115 alin. (4) din Constituție nu au fost încălcate.

16. Referitor la criticile de neconstituționalitate formulate prin raportare la art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea s-a mai pronunțat asupra chestiunii scutirii instituțiilor statului de la plata taxei judiciare de timbru și a statuat că, așa cum rezultă din dispozițiile constituționale invocate, cetățenii se bucură de drepturile prevăzute în Constituție și în legi, fiind egali în fața acestora și a autorităților publice, în timp ce autoritățile publice exercită atribuțiile ce le sunt stabilite de lege, potrivit competenței lor, în realizarea scopului pentru care sunt create. Principiul egalității în drepturi prevăzut de Constituție pentru cetățeni nu poate ca, prin extensie, să primească semnificația unei egalități între cetățeni și autoritățile publice. Așa fiind, nu se poate vorbi despre încălcarea principiului egalității decât atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă și rezonabilă. Scutirea autorităților publice de la consemnarea vreunei cauțiuni pentru cererile, acțiunile și orice alte măsuri pe care le îndeplinesc, în vederea realizării creanțelor fiscale, are o justificare obiectivă și rațională, autoritățile respective - creditori bugetari - fiind finanțate de la bugetul de stat pentru a putea funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.

17. Cât privește pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale ale art. 21 alin. (2)-(4), Curtea a constatat că prevederile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

reglementează aspecte referitoare la cererile introduse în fața instanței de contencios administrativ, și nu dispun cu privire la jurisdicțiile speciale administrative care, potrivit Constituției, sunt facultative și gratuite. Așa fiind, dispozițiile constituționale ale art. 21 alin. (4) din Constituție nu au legătură cu prevederile

art. 16 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

(a se vedea

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 , precitată).

18. În jurisprudența sa, Curtea, în repetate rânduri, a stabilit că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite. Astfel, prin

Decizia nr. 87 din 20 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 12 februarie 2009, și

Decizia nr. 358 din 24 septembrie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 6 decembrie 2013, Curtea a reținut că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Atât obligația de plată a taxelor judiciare, cât și excepțiile stabilite de lege se aplică deopotrivă tuturor cetățenilor aflați în situații identice, precum și tuturor litigiilor de aceeași natură, neexistând discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.

19. Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiție legală pentru începerea proceselor civile, obligația la plata anticipată a acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanța judecătorească) este justificată, ca și sancțiunea anulării acțiunii sau cererii, în caz de neplată a acestora. De altfel, contribuția justițiabilului poate fi recuperată la cererea acestuia, în temeiul art. 453 din Codul de procedură civilă, de la partea care pierde procesul. Așadar, regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 90 din Codul de procedură civilă, cel care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistență judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar (a se vedea

Decizia nr. 425 din 8 iulie 2014 , precitată).

20. În ceea ce privește prevederile constituționale privind dreptul de petiționare, Curtea, potrivit jurisprudenței sale (a se vedea

Decizia nr. 389 din 24 martie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 471 din 5 iulie 2011), a statuat că, potrivit art. 51 alin. (1) din Constituție, dreptul de petiționare este diferit de dreptul de a introduce acțiuni la instanțele judecătorești, iar sesizarea instanțelor judecătorești pentru valorificarea unui drept sau pentru realizarea unui interes, care se poate obține numai pe calea justiției, nu reprezintă un aspect al dreptului de petiționare. Dreptul de petiționare se referă la cererile, reclamațiile, sesizările și propunerile în legătură cu rezolvarea unor probleme personale sau de grup ce nu presupun calea justiției, și la care autoritățile publice au obligația de a răspunde în termenele și în condițiile stabilite potrivit legii, în timp ce cererile de chemare în judecată se soluționează după reguli specifice activității de judecată. În consecință, textul legal criticat nu este contrar reglementărilor constituționale cu privire la dreptul de petiționare, din moment ce conținutul său normativ nu are nicio relevanță asupra acestora.

21. De asemenea, Curtea nu a reținut nici critica raportată la art. 56 alin. (2) din Constituție, referitor la așezarea justă a sarcinilor fiscale, întrucât dispozițiile legale criticate sunt tocmai o aplicare a celor statuate prin normele constituționale, iar cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituție, cetățenii sunt obligați să contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii.

22. Întrucât criticile de neconstituționalitate din prezenta cauză privesc aspecte similare cu cele examinate în jurisprudența Curții Constituționale și având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, soluția și considerentele deciziilor menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

23. Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gilmar Belecciu în Dosarul nr. 11.173/212/2014*/a1 al Judecătoriei Constanța - Secția civilă și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale art. 16 din aceeași ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Constanța - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 iunie 2016.