Decizia nr. 579/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- OUG nr. 125/2011 27 decembrie 2011 (prevederi anume) pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Are ca temei 2
- Legea nr. 207/2015 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală
- Legea nr. 227/2015 8 septembrie 2015 (prevederi anume) privind Codul fiscal
Valer Dorneanu
- președinte
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu
- judecător
Tudorel Toader
- judecător
Augustin Zegrean
- judecător
Cosmin Văduva
- magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal, excepție ridicată de Andrei-Horațiu Constantinescu, Aurelian Grigore și Grigore Gheorghe în dosarele nr. 3.650/93/2014, nr. 32/93/2015 și nr. 30/93/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Excepția de neconstituționalitate constituie obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.002D/2016, nr. 1.061D/2016 și nr. 1.073D/2016.
2. Dezbaterile inițiale au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, și a reprezentantului autorilor excepției, domnul avocat Diaconu Adrian. Acestea au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.061D/2016 și nr. 1.073D/2016 la Dosarul Curții Constituționale nr. 1.002D/2016 și, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 57 și
art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iulie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:
3. Prin Decizia civilă nr. 2.538 din 27 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 3.650/93/2014, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal. Excepția a fost ridicată de Andrei-Horațiu Constantinescu, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.
4. Prin încheierea civilă din 18 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 32/93/2015, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal. Excepția a fost ridicată de Aurelian Grigore într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.
5. Prin Decizia civilă nr. 2.670 din 5 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 30/93/2015, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal. Excepția a fost ridicată de Grigore Gheorghe într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.
6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia apreciază că dispozițiile supuse controlului de constituționalitate încalcă principiul neretroactivității legii consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituție, întrucât casele de asigurări sociale sunt abilitate, începând cu data de 30 decembrie 2011, să emită decizii de impunere aferente unor perioade fiscale anterioare.
7. În plus, autorul excepției în Dosarul Curții nr. 1.002D/2016 critică
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
prin raportare la dispozițiile art. 17 alin. (5) și art. 86 alin. (1) teza I din Codul de procedură fiscală, susținând că organele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale și, în consecință, nu pot emite decizii de impunere.
8. Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarele Curții nr. 1.002D/2016 și nr. 1.061D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile criticate nu produc efect retroactiv, ci stabilesc competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice în favoarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală începând cu data de 1 iulie 2012, așadar ulterior intrării lor în vigoare, stabilind că, pentru perioada anterioară datei de 1 iulie 2012, această competență revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade. În concluzie, instanța apreciază că dispozițiile
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
respectă principiul tempus regit actum.
9. În Dosarul Curții nr. 1.073D/2016, instanța apreciază că excepția de neconstituționalitate este întemeiată. Se arată că, deși actul normativ invocat a intrat în vigoare la data de 30 decembrie 2011, se atribuie în favoarea caselor de asigurări de sănătate competența de a emite decizii de impunere anterioare datei intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Instanța apreciază că normele criticate aduc atingere principiului neretroactivității legii civile, întrucât casele de asigurări de sănătate sunt abilitate, începând cu data de 30 decembrie 2011, să emită decizii de impunere aferente unor perioade fiscale anterioare.
10. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actele de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate.
11. Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât reglementarea criticată a produs efecte începând cu data intrării sale în vigoare, fără a fi încălcat principiul neretroactivității legii.
12. Avocatul Poporului și președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 30 decembrie 2011, aprobată prin
Legea nr. 106/2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 9 iulie 2012. Potrivit dispozițiilor art. V alin. (2) din acest act normativ: "Competența de administrare a contribuțiilor sociale datorate de persoanele fizice prevăzute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei 1 ianuarie - 30 iunie 2012 cu titlu de contribuții sociale aferente anului 2012 și, totodată, pentru soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative prin care s-a făcut stabilirea revine caselor de asigurări sociale, potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade".
Conform
art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 , "Începând cu data de 1 iulie 2012, competența de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii datorate de persoanele fizice prevăzute la cap. II și III din titlul IX^2 al Codului fiscal revine Agenției Naționale de Administrare Fiscală".
15. În susținerea criticii de neconstituționalitate, autorii invocă prevederile constituționale cuprinse în art. 15 alin. (2) potrivit cărora "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile". În plus, autorul excepției de neconstituționalitate din Dosarul nr. 1.002D/2016 apreciază că textul legal criticat contravine prevederilor
art. 86 alin. (1) teza I din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, potrivit căruia decizia de impunere se emite de organul fiscal competent, precum și prevederilor art. 17 alin. (5) din același act normativ, potrivit cărora organele fiscale sunt Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că excepția de neconstituționalitate ce face obiectul prezentei cauze îndeplinește toate condițiile de admisibilitate prevăzute de
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
17. În Dosarul Curții nr. 1.002D/2016, autorul excepției a formulat inter alia critici care, din perspectiva jurisprudenței Curții Constituționale, apar ca inadmisibile. Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 17 alin. (5) și art. 86 alin. (1) teza I din Codul de procedură fiscală, se arată că organele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nu sunt organe fiscale și, în consecință, nu pot emite decizii de impunere.
18. Potrivit
Deciziei Curții Constituționale nr. 249 din 10 mai 2005 , "instanța de contencios constituțional realizează un control de constituționalitate în ceea ce privește legile și alte acte normative, în timp ce problemele privind coordonarea legislativă revin autorității legiuitoare". Or, câtă vreme autorul excepției invocă o presupusă neconformitate între textul legal supus controlului de constituționalitate și dispoziții ale Codului de procedură fiscală, Curtea constată inadmisibilitatea unei asemenea critici.
19.
Articolul V
alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
trebuie analizat din perspectiva distincției dintre norme de drept material și norme de drept procedural.
20. Normele de drept procedural se grefează pe normele de drept material. La data intrării în vigoare a
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 125/2011 , adică 30 decembrie 2011, normele de drept material relevante erau cuprinse în titlul IX^2 al Codului fiscal - Contribuții sociale obligatorii - prin care se stabilește baza de calcul al contribuțiilor sociale pentru fiecare dintre categoriile de contribuabili prevăzute limitativ de art. 296^3 din Codul fiscal. Potrivit art. 2 alin. (2) din Codul fiscal în vigoare la data de 30 decembrie 2011, constituie contribuții sociale obligatorii:
"a) contribuția individuală de asigurari sociale și contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat;
b) contribuția individuală de asigurări sociale de sănătate și contribuția datorată de angajator la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
c) contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;
d) contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj și contribuția datorată de angajator la bugetul asigurărilor pentru șomaj;
e) contribuția de asigurare pentru accidente de muncă și boli profesionale datorată de angajator la bugetul asigurărilor sociale de stat;
f) contribuția la Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, datorată de persoanele fizice și juridice care au calitatea de angajator potrivit
privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale, cu completările și modificările ulterioare".
21. Obiectul raportului juridic de drept fiscal material constă în efectuarea unor prestații, denumite contribuții sociale. Temeiul datorării acestor prestații îl reprezintă realizarea de venituri, de către persoanele limitativ enumerate în art. 296^3 din Codul fiscal. Există identitate între titularul obligației de plată a contribuțiilor sociale și persoana care a realizat venitul aferent perioadei fiscale.
22. O primă normă procedurală este exprimată în alin. (1) al
art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 . Obiectul său de reglementare îl reprezintă stabilirea competenței de administrare a contribuțiilor sociale obligatorii, cu indicarea organului căruia îi revine această competență, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). În plus, textul legal indică și data de la care ANAF este abilitată să își exercite această competență, respectiv 1 iulie 2012.
23. Norma conținută în
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
derogă de la norma stabilită în
art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 , sub două aspecte. Astfel, cele două norme vizează perioade fiscale diferite, în care au fost realizate venituri de către contribuabili. Art. V alin. (1) este aplicabil perioadei fiscale care începe cu data de 1 iulie 2012, adică contribuțiilor sociale datorate în temeiul realizării unor venituri aferente perioadei fiscale care începe de la 1 iulie 2012, iar art. V alin. (2) este aplicabil perioadei fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum și perioadei fiscale 1 ianuarie-30 iunie 2012.
24. A doua deosebire dintre cele două norme privește organele competente să administreze contribuțiile sociale obligatorii. În vreme ce organul avut în vedere de
art. V alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
este ANAF,
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
face trimitere la casele de asigurări sociale.
25. Din examinarea conținutului criticilor de neconstituționalitate rezultă că autorii pun în discuție exclusiv constituționalitatea dispoziției prin care casele de asigurări sociale dobândesc, începând cu data de 30 decembrie 2011, competența de stabilire a contribuțiilor sociale, aferente unor perioade fiscale anterioare acestei date.
26. Norma supusă controlului de constituționalitate are, așa cum s-a arătat în precedent, natura unei norme procedurale de stabilire de competențe. În jurisprudența sa, Curtea Constituțională s-a referit în mod expres la aplicabilitatea în timp a legii procedurale prin care se stabilesc competențe. Astfel, în
Decizia nr. 546 din 18 octombrie 2005 , Curtea a statuat că "reglementarea în discuție se referă la competență, așadar la o situație juridică cu caracter de continuitate, constitutivă de facta pendentia, asupra căreia legiuitorul poate interveni în viitor, așa cum, de altfel, și procedează". Și competența de stabilire a contribuțiilor sociale, acordată de
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
caselor de asigurări sociale, reprezintă o situație juridică de continuitate.
27. Însuși textul legal care acordă caselor de asigurări sociale competența de stabilire a contribuțiilor sociale dispune, deopotrivă, că aceasta va fi exercitată potrivit legislației specifice aplicabile fiecărei perioade. Tocmai această dispoziție imperativă reprezintă garanția că, în exercitarea competențelor acordate de
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011 , casele de asigurări sociale nu vor aplica în mod retroactiv legislația specifică fiecărei perioade fiscale. Prin urmare, indiferent de perioada fiscală pentru care casele de asigurări sociale stabilesc contribuțiile sociale obligatorii, deci inclusiv pentru perioade fiscale anterioare datei de 30 decembrie 2011, acestea vor avea în vedere legislația specifică aplicabilă fiecăreia dintre perioadele respective.
28. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Andrei-Horațiu Constantinescu, Aurelian Grigore și, respectiv, Grigore Gheorghe în dosarele nr. 3.650/93/2014, nr. 32/93/2015 și, respectiv, nr. 30/93/2015 ale Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. V alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 125/2011
pentru modificarea și completarea
privind Codul fiscal sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul
Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.
PREȘEDINTELE INTERIMAR AL CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Cosmin Văduva
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.