Legea nr. 200/2006

Resursele financiare ale Fondului de garantare se constituie din:

a) contribuția angajatorilor;

b) venituri reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuției la Fondul de garantare, precum și din alte sume provenite din surse admise de lege;

c) sume provenite din recuperarea debitelor create în condițiile prezentei legi, altele decât cele provenind din contribuțiile la Fondul de garantare.

Resursele financiare constituite potrivit prevederilor alin. (1) se prevăd distinct la partea de venituri a bugetului asigurărilor pentru șomaj.

Resursele financiare constituite potrivit alin. (1) sunt destinate în exclusivitate pentru finanțarea categoriilor de creanțe salariale prevăzute de prezenta lege, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare.

Cheltuielile pentru finanțarea categoriilor de creanțe salariale prevăzute de prezenta lege, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de gestionare a Fondului de garantare se prevăd distinct la partea de cheltuieli a bugetului asigurărilor pentru șomaj.

În cazul în care veniturile Fondului de garantare depășesc cheltuielile efectuate potrivit prevederilor prezentei legi, excedentele anuale rezultate se reportează în anul următor și se pot utiliza pentru finanțarea cheltuielilor prevăzute la art. 13 alin. (1).

Eventualele deficite înregistrate în situația în care veniturile sunt depășite de cheltuielile Fondului de garantare se acoperă din disponibilitățile înregistrate în anii precedenti.

Execuția de casa a sumelor aferente Fondului de garantare se realizează prin Trezoreria Statului.

Disponibilitățile financiare ale Fondului de garantare se păstrează la Trezoreria Statului și sunt purtătoare de dobânzi.

Angajatorii au obligația de a plati lunar o contribuție la Fondul de garantare, în cota de 0,25%, aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariați.

La data intrării în vigoare a prevederilor prezentei legi cota contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj de angajatorii prevăzuți la alin. (1), stabilită potrivit legislației în vigoare, se diminuează cu 0,25 puncte procentuale.

Angajatorii au obligația de a declara lunar contribuția la Fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale.

Termenul de declarare a contribuției la Fondul de garantare constituie și termen de plată.

Modelul și conținutul declarației privind obligațiile de plată la Fondul de garantare se aproba prin ordin al ministrului finanțelor publice.

Pentru neplata contribuției datorate la termenul prevăzut la alin. (1) și (2) se aplică majorări de întârziere, în condițiile prevăzute de

Ordonanța Guvernului nr. 92/2003

privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Activitatea privind înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, verificarea, colectarea și soluționarea contestațiilor pentru contribuția la Fondul de garantare se realizează de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Naționala de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate, potrivit legii.

Contribuția la Fondul de garantare se administrează potrivit dispozițiilor

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Organele fiscale prevăzute la alin. (1) vor proceda la actualizarea din oficiu a informațiilor conținute în vectorul fiscal din registrul contribuabilului, cu obligația referitoare la contribuția la Fondul de garantare.

Sumele realizate din activitatea de colectare prevăzută la alin. (1) se vărsa la Fondul de garantare.

Din resursele Fondului de garantare se suporta, în limitele și în condițiile prevăzute în prezentul capitol, următoarele categorii de creanțe salariale:

a) salariile restante;

b) compensațiile bănești restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariați, dar numai pentru maximum un an de muncă;

c) plățile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv de muncă și/sau în contractul individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;

d) compensațiile restante pe care angajatorii au obligația de a le plati, potrivit contractului colectiv de muncă și/sau contractului individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă sau al bolilor profesionale;

e) indemnizațiile restante, pe care angajatorii au obligația, potrivit legii, de a le plati pe durata întreruperii temporare a activității.

Din Fondul de garantare nu se suporta contribuțiile sociale datorate de angajatorii în stare de insolventa.

Suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare nu poate depăși cuantumul a 3 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat.

Salariul avut în vedere la alin. (1) este salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistica în luna în care s-a deschis procedura insolventei.

Creanțele salariale prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c), d) și e) se suporta pentru o perioadă de 3 luni calendaristice.

Perioada prevăzută la alin. (1) este perioada anterioară datei la care se solicita acordarea drepturilor și preceda sau succeda datei deschiderii procedurii insolventei.

O alta solicitare privind plata creanțelor salariale poate fi facuta numai dacă perioada prevăzută la alin. (2) este mai mica de 3 luni.

Stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și efectuarea plății acestora se realizează de agențiile teritoriale, la cererea scrisă a administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa.

Agenția teritorială poate proceda la stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților și la efectuarea plății acestora și în baza cererii formulate de către salariații angajatorului în stare de insolventa sau de organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora.

Cererile prevăzute la alin. (1) și (2) vor fi însoțite de documente care să ateste ca împotriva angajatorului a fost pronunțată o hotărâre judecătorească definitivă de deschidere a procedurii insolventei și a fost dispusă măsura ridicării totale sau parțiale a dreptului de administrare.

Înainte de a se adresa agenției teritoriale, salariații sau organizațiile legal constituite ce reprezintă interesele acestora trebuie să notifice în scris administratorul sau lichidatorul angajatorului în stare de insolventa, în vederea efectuării demersurilor necesare pentru plata creanțelor salariale potrivit alin. (1). O copie a notificării se va atașa la cererea adresată agenției teritoriale, potrivit alin. (2).

În cazul angajatorului transnational în stare de insolventa, stabilirea cuantumului creanțelor salariale cuvenite salariaților care prestează în mod obișnuit munca pe teritoriul României și efectuarea plății acestora se realizează de agenția teritorială în a carei raza își desfășoară activitatea salariații.

La stabilirea stării de insolventa se ia în considerare hotărârea pronunțată de autoritatea competentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, prin care se deschide procedura sau, după caz, prin care se constată că nu exista bunuri în averea debitorului sau ca sunt insuficiente pentru a justifica deschiderea procedurii insolventei și se pronunța radierea acestuia din registrul în care este înmatriculat.

În situația în care, în urma examinării documentelor prevăzute la art. 19 alin. (1) și (3), se constata îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 2, agenția teritorială emite dispoziția privind stabilirea cuantumului creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare pentru salariații angajatorului în stare de insolventa.

Dispoziția prevăzută la alin. (1) se comunică administratorului sau lichidatorului angajatorului în stare de insolventa și constituie titlu de creanta, care devine titlu executoriu la data la care expira termenul de plată, în situația prevăzută la art. 17.

În cazul în care se constată că angajatorul nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 2, cererea prevăzută la art. 19 alin. (1) se respinge, prin dispoziția motivată a agenției teritoriale, care se comunică persoanelor prevăzute la art. 19.

În cazul în care angajatorii aflați în situația prevăzută la art. 17 nu restituie de bunăvoie sumele suportate din Fondul de garantare, agențiile teritoriale vor proceda la acțiuni de executare silită.

Debitele create prin nerespectarea de către angajatorii prevăzuți la art. 17 a obligației de restituire a sumelor suportate din Fondul de garantare se recuperează de la aceștia în temeiul dispoziției prevăzute la art. 21 alin. (1).

Activitatea de îndeplinire a măsurilor asiguratorii, precum și de efectuare a executării silite a debitelor prevăzute la alin. (2) se realizează potrivit prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, de către personalul de specialitate din cadrul agentiilor pentru ocuparea forței de muncă, desemnat prin dispoziții ale directorilor executivi.

Constituie contravenții următoarele fapte:

a) necomunicarea datelor și informațiilor solicitate în scris de agențiile teritoriale, pentru îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de prezenta lege;

b) comunicarea de date și informații incomplete sau eronate.

Prevederile alin. (1) se completează cu dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 , republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Dispozițiile prezentei legi intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007.

Beneficiază de prevederile prezentei legi salariații angajatorilor pentru care starea de insolventa intervine după data de 1 ianuarie 2007.

Sumele necesare pentru plata creanțelor salariale prevăzute la art. 13, precum și cheltuielile de gestionare a Fondului de garantare se suporta pentru anul 2007 din subvenția acordată de la bugetul de stat către bugetul asigurărilor pentru șomaj.