Decizia nr. 577/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cosmin Văduva

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) și

art. 28 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical și a ordonanței de urgență în ansamblul său. Excepția a fost ridicată de reclamanții Cristina Oloșutean, Gabriela Fornade, Nicoleta Elena Dumitrescu, Laura Dana Lungu, Doina Florica Corduneanu, Nicolae Dascăl, Corina Dascăl, Marcela Matei, Ioan Mureșan, Luminița Crișan, Virginia Lucia Neviana Lupu, Mariana Corina Simon Bodea, Călin Alexandru Pop, Corina Melania Horvath Bojan, Dana Smaranda Rațiu, Camelia Lucia Bakri, Livia Daniela Marincean, Georgiana Maria Ciucă, Angelica Constantinescu, Felicia-Maria Petrișor și Sanda Maria Zeicu, în Dosarul nr. 2.962/117/2015 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 761D/2016.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, când autorii excepției au răspuns la apelul nominal prin reprezentant legal, avocat Ioana Trană, cu delegație depusă la dosar, în lipsa celeilalte părți, care a fost legal citată, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru 12 iulie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea civilă nr. 30 din 6 ianuarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.962/117/2015, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) și

art. 28 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical și ale ordonanței de urgență în ansamblul său, excepție ridicată de Cristina Oloșutean, Gabriela Fornade, Nicoleta Elena Dumitrescu, Laura Dana Lungu, Doina Florica Corduneanu, Nicolae Dascăl, Corina Dascăl, Marcela Matei, Ioan Mureșan, Luminița Crișan, Virginia Lucia Neviana Lupu, Mariana Corina Simon Bodea, Călin Alexandru Pop, Corina Melania Horvath Bojan, Dana Smaranda Rațiu, Camelia Lucia Bakri, Livia Daniela Marincean, Georgiana Maria Ciucă, Angelica Constantinescu, Felicia-Maria Petrișor și Sanda Maria Zeicu, într-o cauză având ca obiect anulare act administrativ.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că interdicția de înstrăinare prevăzută în

art. 10 alin. (2) al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2008

constituie o limitare perpetuă a dreptului de proprietate, de natură să înfrângă principiul proporționalității consacrat de art. 53 alin. (2) din Constituție. Instituirea interdicției de înstrăinare reprezintă, potrivit autorilor, o soluție injustă și neconformă cu principiile constituționale, atâta vreme cât este dublată de prevederea potrivit căreia prețul la care bunurile pot fi achiziționate este superior prețului pieței.

5. Autorii excepției susțin, invocând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, că exigențele de calitate a legii sunt înfrânte în măsura în care interdicția de înstrăinare este dublată de permisiunea ca, în anumite condiții, bunurile supuse interdicției să poată fi vândute liber. Este invocată o presupusă contradicție între, pe de o parte, interdicția înstrăinării, închirierii și a folosirii spațiilor în alte scopuri decât activitatea medicală și/sau activități conexe și, pe de altă parte, exercitarea dreptului de preempțiune în cazul vânzării bunurilor dobândite în temeiul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2008 .

6. În ceea ce privește critica având ca obiect inexistența unor garanții contra abuzurilor de putere ce se pot ivi în procedura de verificare a respectării condițiilor contractuale și care conduce la imprevizibilitatea și neclaritatea reglementării, autorii sesizării nu indică cu precizie standarde constituționale și/sau convenționale.

7. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale apreciază că nu se poate reține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

a fost adoptată cu încălcarea dispozițiilor art. 115 alin. (6) din Constituție, potrivit cărora "Ordonanțele de urgență nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituționale, nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertățile și îndatoririle prevăzute de Constituție, drepturile electorale și nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică".

8. În ceea ce privește constituționalitatea intrinsecă a dispozițiilor supuse controlului de constituționalitate, instanța reține că soluția prevăzută de

art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , prin care se reglementează cu precizie condițiile de stabilire a prețului de vânzare, reprezintă o măsură prin care legiuitorul primar delegat s-a conformat

Deciziei Curții Constituționale nr. 871 din 9 octombrie 2007 , publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 701 din 17 octombrie 2007.

9. În opinia instanței, interdicția de înstrăinare prevăzută în

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

nu încalcă art. 44 din Constituție și nici art. 53 din aceasta. În plus, instanța interpretează

Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 9 octombrie 2007

în sensul că interdicția de înstrăinare se justifică prin prisma necesității respectării dispozițiilor art. 34 din Constituție cu privire la dreptul la ocrotirea sănătății. În sfârșit, cu privire la dispozițiile art. 10 alin. (4)-(6) și ale

art. 28 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , criticate de autorii sesizării pentru lipsa de accesibilitate și previzibilitate, instanța reține că sunt puse în discuție probleme de interpretare a reglementării primare și nu de constituționalitate a acesteia.

10. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

11. Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, ținând cont de faptul că actul normativ criticat a fost deja analizat de Curtea Constituțională, din perspectiva art. 44 din Legea fundamentală. În plus, arată că ordonanța de urgență criticată respectă și exigențele art. 115 alin. (4) din Constituție referitoare la necesitatea motivării urgenței în cuprinsul ordonanței, precum și pe cele ale art. 115 alin. (6) din Constituție privitoare la afectarea drepturilor fundamentale.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar de către autorii excepției, susținerile orale ale avocatului autorilor excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 7, art. 10 alin. (2), (4)-(6) și

art. 28 alin. (6) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical și ale ordonanței de urgență în ansamblul său. Ordonanța de urgență a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 6 iunie 2008 și a fost aprobată cu modificări prin

Legea nr. 192/2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 9 noiembrie 2011.

15. Curtea constată că autorii pun în discuție atât constituționalitatea ordonanței de urgență în ansamblul ei, cât și, distinct, unele dispoziții ale acesteia. Dispozițiile ordonanței de urgență criticate, în mod distinct, de autorii excepției au următorul cuprins:

- Art. 7: "(1) Prețul de vânzare al spațiului medical și al terenului aferent se stabilește în momentul vânzării, în urma unei negocieri directe între cumpărător și comisie, și nu poate fi mai mic decât prețul de vânzare din raportul de evaluare, raport care va evidenția și valoarea investițiilor efectuate de către solicitant, pe bază de acte justificative. Valoarea investițiilor efectuate se poate deduce numai dacă acestea au fost realizate cu acordul proprietarului, al deținătorului dreptului de administrare sau în baza contractului de concesiune, după caz, valoare ce nu poate depăși jumătate din prețul stabilit în raportul de evaluare.

(2) Raportul de evaluare prevăzut la alin. (1) se întocmește de către un evaluator independent autorizat în condițiile legii, care este selectat prin licitație publică, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, de către autoritatea administrației publice locale, titulară a dreptului de administrare asupra spațiilor medicale aprobate a fi vândute.

(3) Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabilește valoarea spațiului medical și a terenului aferent la prețul de piață pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piață și a criteriilor de evaluare acceptați de comun acord.

(4) Valoarea prevăzută la alin. (3) reprezintă prețul care s-ar putea obține în situația în care orice persoană interesată ar putea cumpăra spațiul respectiv.";

- Art. 10: "[...] (2) Imobilele dobândite în condițiile prezentei ordonanțe de urgență nu pot fi înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte activități decât în scopul desfășurării activității medicale și/sau a activităților conexe actului medical. [...]

(4) Anual, o comisie formată din 2 reprezentanți ai vânzătorului și un reprezentant al colegiului medicilor din unitatea administrativ-teritorială respectivă verifică îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (2) și (3), după caz.

(5) În cazul încălcării condițiilor prevăzute la alin. (2) și (3), contractul de vânzare-cumpărare se consideră rezolvit de drept, fără a mai fi necesară punerea în întârziere și fără altă formalitate.

(6) În situația prevăzută la alin. (5), imobilele reintră în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale sau în proprietatea privată a statului, în condițiile legii, iar sumele înaintate de cumpărător îi vor fi restituite, fără dobânda aferentă acestora.";

- Art. 28 alin. (6): "În situația în care la împlinirea termenului prevăzut la alin. (5) titularii dreptului de preempțiune nu au comunicat intenția lor de a cumpăra bunurile prevăzute la alin. (1), dreptul de preempțiune se consideră stins, iar spațiul medical și terenul aferent se vând liber."

16. În opinia autorilor excepției, prevederile criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 44 privind dreptul de proprietate privată și în art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea, sunt invocate dispozițiile art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, în mod generic, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materia dreptului de proprietate. Se face referire, în susținerea criticii referitoare la neclaritatea legii, la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și dispozițiile

Legii nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

17. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că niciuna dintre criticile autorilor referitoare la încălcarea dreptului de proprietate nu se susține. Curtea reține că atât Constituția României, cât și Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează dreptul de proprietate. Prin urmare, toate remediile și mecanismele procedurale prevăzute și/sau implicate de aceste dispoziții constituționale și convenționale, inclusiv excepția de neconstituționalitate, protejează drepturi legale și nu simple așteptări, vocații, oricât de legitime ar putea părea acestea dintr-o perspectivă nonjuridică, morală și/sau politică. O așteptare legitimă sau vocație poate ajunge la condiția de drept, dar, atâta vreme cât această condiție nu a fost atinsă, remediile constituțional-convenționale pentru garantarea dreptului de proprietate nu pot fi puse în mișcare.

18. Autorii excepției de neconstituționalitate nu aduc în discuție, în prezenta cauză, încălcarea unui veritabil drept de proprietate, care poate fi garantat prin remedii constituțional-convenționale, ci o simplă așteptare/vocație legală la dobândirea unui drept de proprietate.

19. O analiză a conținutului ordonanței de urgență relevă faptul că legiuitorul primar delegat nu a transferat în patrimoniul persoanelor menționate la

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

dreptul de proprietate asupra spațiilor medicale.

20. O relevanță particulară o are

art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , potrivit căruia "Consiliile județene sau consiliile locale, după caz, pot aproba prin hotărâre lista spațiilor și a terenurilor aferente din proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale ori din proprietatea privată a statului, pentru care sunt mandatate să vândă, ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență".

21. Conținutul acestui articol a fost determinat de necesitatea punerii în acord cu dispozițiile Constituției a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 110/2005

privind vânzarea spațiilor proprietate privată a statului sau a unităților administrativ-teritoriale, cu destinația de cabinete medicale, precum și a spațiilor în care se desfășoară activități conexe actului medical, declarate neconstituționale prin

Decizia Curții Constituționale nr. 871 din 9 octombrie 2007 .

22. În motivarea acestei decizii, Curtea a reținut următoarele: "În conformitate cu dispozițiile art. 4 alin. (1) din ordonanța de urgență, consiliile județene sau consiliile locale, după caz, aprobă prin hotărâre, lista spațiilor din proprietatea privată a acestora ce urmează să fie vândute potrivit dispozițiilor ordonanței de urgență, iar, potrivit art. 5 alin. (1) din același act normativ, prefecții vor veghea ca hotărârea să cuprindă toate spațiile medicale care cad sub incidența ordonanței de urgență. Din examinarea textelor legale mai sus menționate, Curtea constată că se instituie obligația autorităților locale de a întocmi o listă completă a spațiilor cu destinația menționată și obligația acestora de a scoate la vânzare toate bunurile în cauză. Prin înlăturarea posibilității autorităților publice locale de a dispune în mod liber de bunurile aflate în proprietatea privată a unităților administrativ-teritoriale, în sensul de a opta sau nu pentru vânzarea acestora, se încalcă în mod vădit dreptul unităților administrativ-teritoriale de exercitare a prerogativei dispoziției, ca atribut ce ține de esența dreptului de proprietate. Așa fiind, Curtea constată că actul normativ criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi privind garantarea dreptului de proprietate privată".

23. Este evident, deci, că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , spre deosebire de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2005 , nu mai instituie o obligație de vânzare a spațiilor medicale în sarcina unităților administrativ-teritoriale. Rezultă că legiuitorul primar delegat nu a constituit în patrimoniul persoanelor limitativ enumerate în

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

un drept de proprietate având ca obiect spațiile medicale. De altfel, în

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

se vorbește doar despre dreptul de a cumpăra spațiile medicale și nu despre dreptul de proprietate asupra spațiilor medicale. Cu alte cuvinte, nu se pune problema întrunirii elementelor care reprezintă conținutul dreptului de proprietate, posesia, folosința, dobândirea fructelor bunului și dispoziția.

24. De altfel, în jurisprudența sa, fosta Comisie și Curtea Europeană a Drepturilor Omului au stabilit limitele noțiunii de "bun" acoperite de textul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție. Este un principiu deja bine stabilit acela potrivit căruia Primul Protocol adițional la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un anumit bun.

25. Acest principiu se regăsește, de pildă, în Hotărârea din 13 iunie 1979, pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Marckx împotriva Belgiei, paragraful 50: "Articolul 1 din Primul Protocol adițional nu vizează decât dreptul oricărei persoane de a se bucura în mod pașnic de proprietățile «sale», în acest fel aplicându-se exclusiv acelor drepturi de proprietate care există și nu garantează dreptul de a dobândi bunuri fie prin moștenire legală, fie printr-o dispoziție voluntară". Principiul stabilit în Cauza Marckx împotriva Belgiei exclude, deci, dreptul unei persoane cu vocație la moștenirea altei persoane, aflate încă în viață, de a dobândi bunuri din averea acesteia din urmă, tocmai având în vedere caracterul potențial al acestui drept.

26. De altfel, în Hotărârea din 28 octombrie 1987, pronunțată în Cauza Inze împotriva Austriei, paragraful 50, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a trasat o distincție crucială între, pe de o parte, un drept potențial la moștenire care nu intră sub incidența art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție și, pe de altă parte, dreptul unei persoane, cu vocație la moștenirea bunurilor unei persoane decedate, a cărei moștenire a și acceptat-o și care, din aceste rațiuni, intră sub incidența art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

27. În mod similar, există o distincție între, pe de o parte, protecția acordată dreptului persoanelor prevăzute de

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , de a cumpăra spațiile medicale și, pe de altă parte, protecția acordată unui drept de proprietate, intrat deja în patrimoniul unor persoane.

28. Astfel, dreptul persoanelor prevăzute la

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

de a cumpăra se plasează în analogie cu vocația unei persoane față de o moștenire nedeschisă. În schimb, în analogie cu dreptul de proprietate al moștenitorului față de bunurile unei moșteniri deschise și acceptate și care, astfel, fac parte dintre bunurile sale, ar putea sta numai dreptul de proprietate asupra spațiilor medicale constituit, prin efectele

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , direct în patrimoniul persoanelor prevăzute la

art. 3 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 . Or, analiza reglementării supuse controlului de constituționalitate în prezenta cauză arată că legiuitorul primar delegat nu a constituit un asemenea drept în patrimoniul persoanelor prevăzute la art. 3 alin. (1) al ordonanței de urgență criticate.

29. Prin urmare, art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, așa cum a fost interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, nu este incident și, deci, nici nu oferă protecție dreptului de a cumpăra spațiile medicale.

30. Inevitabil, în materia simplelor așteptări, fie ele și legale, statul are o marjă de reglementare apreciabil mai mare decât aceea pe care o are în materia drepturilor legale propriu-zise. Din acest motiv este irelevantă observația autorilor excepției potrivit căreia instituirea caracterului perpetuu al interdicției de înstrăinare a spațiilor medicale, spre deosebire de caracterul temporar al unor interdicții de înstrăinare pe care legiuitorul primar le-a stabilit în alte legi, cum ar fi Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuințe, trecute în proprietatea statului sau

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 60/2009

privind unele măsuri în vederea implementării programului "Prima casă", reprezintă o măsură inacceptabilă din punct de vedere constituțional. Marja de apreciere a statului, în aria simplelor așteptări legale, este de așa natură încât ea permite statului să stabilească, perpetuu sau temporar, interdicții de vânzare, fără ca acțiunea sa să poată fi cenzurată din perspectiva Constituției.

31. Prin urmare, întrucât

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008

nu constituie în patrimoniul persoanelor îndreptățite un drept de proprietate asupra spațiilor medicale, ci, cel mult, o vocație de dobândire a unui asemenea drept, Curtea Constituțională constată că nu sunt incidente dispozițiile constituționale ale art. 44 care garantează dreptul de proprietate privată.

32. În plus, în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 53 din Constituție. Acest text se referă la restrângerea exercițiului unor drepturi, și nu stabilește limite legiuitorului primar în ceea ce privește modalitatea în care acesta reglementează simple așteptări sau vocații, fie ele și cu caracter legal, cum este cazul în prezenta cauză - dreptul de a cumpăra spații medicale.

33. Pentru rațiunile expuse anterior, Curtea apreciază că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 68/2008

sunt constituționale din perspectiva art. 44 și art. 53 din Constituție.

34. În ceea ce privește critica autorilor potrivit căreia interdicția de înstrăinare reprezintă o soluție injustă și neconformă cu principiile constituționale, atâta vreme cât este dublată de prevederea potrivit căreia prețul la care bunurile pot fi achiziționate este superior prețului pieței, Curtea reține că sunt ignorate dispozițiile

art. 7 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , potrivit cărora "Evaluatorul, prin raportul de evaluare, stabilește valoarea spațiului medical și a terenului aferent la prețul de piață pentru imobilele respective, pe baza indicatorilor de piață și a criteriilor de evaluare acceptați de comun acord".

35. Referitor la critica de nerespectare a exigențelor de claritate a legii, Curtea reține, de asemenea, constituționalitatea reglementării. Potrivit art. 28 alin. (1)-(2) al ordonanței de urgență criticate, "(1) Înstrăinarea prin vânzare a spațiilor și a terenurilor dobândite în condițiile prezentei ordonanțe de urgență se poate face prin exercitarea dreptului de preempțiune. (2) Dreptul de preempțiune la înstrăinarea imobilelor prevăzute la alin. (1) revine doar coproprietarilor, dacă este cazul, și apoi proprietarilor vecini care au calitatea prevăzută la art. 3 alin. (1) și se exercită prin Colegiul Medicilor din România, Colegiul Medicilor Dentiști din România sau Colegiul Farmaciștilor din România, după caz".

36. Textul citat nu instituie nicio derogare și nici nu intră în contradicție cu regula stabilită în

art. 10 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 68/2008 , potrivit căreia "Imobilele dobândite în condițiile prezentei ordonanțe de urgență nu pot fi înstrăinate, închiriate sau folosite de cumpărător pentru alte activități decât în scopul desfășurării activității medicale și/sau a activităților conexe actului medical".