Decizia nr. 548/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Marieta Safta

- prim-magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009

privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Excepția a fost ridicată de S.C. Ateliere Centrale - S.A. Crișcior în Dosarul nr. 2.508/97/2014/a1 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă, formând obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.539 D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7 iulie 2016, părțile fiind legal citate, și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, domnul procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus amânarea pronunțării pentru data de 12 iulie 2016, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Decizia nr. 317 din 16 septembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 2.508/97/2014/a1, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009

privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană. Excepția a fost ridicată de S.C. Ateliere Centrale - S.A. Crișcior în cadrul recursului declarat împotriva încheierii prin care instanța de judecată a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de aceasta. Prin Decizia nr. 317 din 16 septembrie 2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă a respins recursul ca inadmisibil, sesizând totodată Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate invocată în cauză.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că normele criticate sunt neconstituționale, deoarece restrâng calea de atac a recursului doar la încheierile prin care instanța de judecată învestită cu cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene se pronunță asupra suspendării judecății (în sensul că dispune suspendarea judecății). Prin faptul că este limitat dreptul la recurs al celui căruia i s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene se încalcă prevederile constituționale invocate.

5. Curtea de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Arată că legiuitorul conferă expres dreptul la recurs numai în cazul în care instanța dispune prin încheiere suspendarea judecății procesului ori respingerea cererii de repunere pe rol, deoarece ambele soluții tind a prelungi durata procesului. Textul criticat nu cuprinde nicio dispoziție discriminatorie. Regimul juridic diferit constând în aceea că numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar odată cu fondul, are la bază deosebirea de situații care impune soluții legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celerității în soluționarea cauzelor aflate pe rolul instanțelor. Nu se încalcă nici dreptul la apărare, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată odată cu fondul, conform dispozițiilor art. 282 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care completează dispozițiile

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 . Totodată, textul legal criticat nu contravine nici principiului priorității dreptului comunitar întrucât, în cazurile prevăzute de

art. 2 alin. (1) din Legea nr. 340/2009 , sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene este facultativă, în timp ce în cazurile prevăzute de art. 2 alin. (2) din același act normativ, sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene este obligatorie. În raport cu soluția ce se adoptă cu privire la solicitarea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, așa cum rezultă din dispozițiile

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 , judecata poate fi suspendată, în cazurile prevăzute la alin. (1) sau suspendarea judecății este obligatorie, în cazurile prevăzute la alin. (2).

6. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

7. Guvernul a transmis punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.042/2015, înregistrată la Curtea Constituțională cu nr. 6.795 din 10 decembrie 2015, prin care apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât este nemotivată. Invocă în acest sens prevederile

art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 , precum și jurisprudența Curții Constituționale în materie, respectiv

Deciziile nr. 1.313 din 14 octombrie 2010

și nr. 785 din 16 iunie 2011.

8. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând Încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Guvernului, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9. Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009

privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 18 noiembrie 2009, potrivit cărora "Încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs la instanța superioară, în termen de 72 de ore de la pronunțare, pentru cei prezenți, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Calea de atac se soluționează prin încheiere, în camera de consiliu, fără citarea părților; hotărârea este definitivă."

11. În opinia autoarei excepției, dispozițiile legale menționate încalcă prevederile constituționale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 24 privind dreptul la apărare, "drept care include și dreptul la un recurs efectiv/la o cale de atac" și "principiul priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 20 din Constituție, prin raportare la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la art. 20 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, potrivit cărora toate persoanele sunt egale în fața legii."

12. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că textul de lege criticat reglementează procedura exercitării și soluționării recursului împotriva încheierii prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății în cazul sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru a se pronunța cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză pe rolul instanțelor de judecată naționale.

13. În acest sens, dispozițiile

art. 2 alin. (1)-(3) din Legea nr. 340/2009

stabilesc că "(1) Instanța de judecată, din oficiu sau la cerere, poate solicita Curții de Justiție a Comunităților Europene să se pronunțe cu titlu preliminar asupra unei întrebări ridicate într-o cauză de orice natură și care se referă la validitatea sau la interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză. (2) Dacă cererea este formulată în fața unei instanțe a cărei hotărâre nu mai poate fi atacată prin intermediul căilor ordinare de atac, solicitarea Curții de Justiție a Comunităților Europene de a se pronunța cu titlu preliminar este obligatorie, dacă aceasta este necesară pentru pronunțarea unei hotărâri în cauză. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1), judecata poate fi suspendată, iar în cazurile prevăzute la alin. (2), suspendarea judecății este obligatorie." Încheierea prin care instanța se pronunță asupra suspendării judecății poate fi atacată cu recurs în condițiile

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009 , criticate în prezenta cauză cu motivarea că "restrâng" această cale de atac, recursul nefiindu-i "asigurat și celui căruia i s-a respins cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene."

14. Curtea constată că ipoteza normativă prevăzută de textul criticat este circumscrisă exclusiv măsurii suspendării, fără a se referi și la soluția pe care instanța o pronunță în sensul admiterii, respectiv respingerii cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Desigur că măsura suspendării se dispune/poate fi dispusă numai în situația admiterii cererii de sesizare pentru pronunțarea asupra unei întrebări cu titlu preliminar, însă nu această din urmă soluție pronunțată de instanță este avută în vedere de legiuitor și, în mod evident, nici soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene.

15. Rezultă, așadar, că criticile formulate se referă la o ipoteză normativă pe care textul nu o prevede. Reglementarea distinctă a unei căi de atac împotriva unei categorii de măsuri dispuse de instanța de judecată nu poate fi convertită într-un viciu de neconstituționalitate al reglementării, motivat de faptul că aceeași cale de atac ar trebui să fie prevăzută și în privința altor măsuri pentru care partea interesată are deschisă calea dreptului comun în materie. Altfel spus, nu ne aflăm în prezența unei eventuale omisiuni legislative cu relevanță constituțională care să atragă, potrivit distincțiilor realizate în jurisprudența Curții Constituționale, competența instanței de contencios constituțional de a proceda la corectarea acesteia pe calea controlului de constituționalitate (a se vedea, pentru distincția menționată, de exemplu,

Decizia nr. 503 din 20 aprilie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 28 mai 2010 sau

Decizia nr. 107 din 27 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 318 din 30 aprilie 2014), ci a unei opțiuni a legiuitorului ce dă expresie prevederilor art. 129 din Constituție, potrivit cărora "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

16. Faptul că legiuitorul a apreciat ca, din considerente vizând celeritatea soluționării cauzelor, să ofere o cale de atac, separat de hotărârea de fond, împotriva măsurilor de suspendare a judecății în situația admiterii cererii de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru pronunțarea asupra unei întrebări cu titlu preliminar, nu poate fi interpretat ca o restrângere/imposibilitate a utilizării căilor de atac prevăzute de dreptul comun în privința încheierilor prin care se dispun alte măsuri, care pot fi atacate odată cu fondul, cu aceeași cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii judecătorești prin care cauza a fost soluționată.

17. Cel mult, criticile formulate pot fi interpretate ca o propunere de lege ferenda, asupra căreia însă Curtea nu are competența de a se pronunța. În acest sens sunt prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, potrivit cărora "Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".

18. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (5) din Legea nr. 340/2009

privind formularea de către România a unei declarații în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, excepție ridicată de S.C. Ateliere Centrale - S.A. Crișcior în Dosarul nr. 2.508/97/2014/a1 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.