Decizia nr. 482/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cristina Teodora Pop

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 478-483, art. 484 alin. (1), art. 485-487 și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Beșliu în Dosarul nr. 3.064/222/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori, care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.546 D/2015.

2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, prin doamna avocat Irina Nistor, din cadrul Baroului Botoșani, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Se constată lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, autorul excepției a depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul doamnei avocat Irina Nistor, care pune concluzii de admitere a excepției de neconstituționalitate. Se arată, în acest sens, că, faptul că persoana vătămată nu are niciun rol în stabilirea încadrării juridice a faptei și a cuantumului pedepsei, cu prilejul încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției, este de natură a încălca prevederile constituționale ale art. 16, art. 21 și art. 24. Se mai susține că aspectul neacoperirii prejudiciului cauzat ar trebui să reprezinte o circumstanță agravantă de care organele judiciare să țină cont atunci când stabilesc condițiile în care poate fi încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, în caz contrar, textele criticate contravenind acelorași dispoziții constituționale anterior enumerate.

5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 484 alin. (2) și art. 488 din Codul de procedură penală și de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a celorlalte dispoziții legale supuse controlului de constituționalitate. Referitor la aceasta din urmă se arată că persoana vătămată, în vederea realizării intereselor sale patrimoniale, are posibilitatea atât să se adreseze instanței civile competente, cât și să încheie o tranzacție sau un acord de mediere, conform art. 23 din Codul de procedură penală.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

6. Prin Decizia nr. 757 din 9 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.064/222/2014, Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 478-483, art. 484 alin. (1), art. 485-487 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Beșliu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de apel formulate împotriva unei sentințe penale de admitere a unui acord de recunoaștere a vinovăției încheiat de către inculpat cu Parchetul de pe lângă Judecătoria Dorohoi, cauză în care autorul excepției de neconstituționalitate are calitatea de parte civilă.

7. În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată că, în urma încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției între inculpat și parchet, persoana vătămată se află în situația de a formula o acțiune în răspundere civilă delictuală, la o instanță civilă, pentru recuperarea prejudiciilor suferite în urma săvârșirii infracțiunii, acestea nemaiputând fi obținute prin soluționarea de către instanța penală a laturii civile a cauzei. Or, acest aspect discriminează partea civilă, în cazul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, în raport cu alte persoane ce au calitatea de parte civilă în alte cauze penale, creându-i celei dintâi o situație mai puțin favorabilă, caracterizată prin prelungirea nejustificată a procedurii de recuperare a prejudiciilor și prin costuri suplimentare. Se arată, de asemenea, că, la stabilirea pedepsei, cu ocazia încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul nu a plătit părții civile despăgubirile cuvenite. Se susține că, în aceste condiții, partea civilă este discriminată prin faptul că nu are drept de apel împotriva sentinței de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției. Pentru aceleași motive, se susține încălcarea, prin textele criticate, a liberului acces la justiție și a dreptului la apărare al părții civile.

8. Curtea de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori apreciază că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, întrucât, prin

Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015 , Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 488 din Codul de procedură penală, precum și soluția legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente de la audierea în fața instanței de fond, sunt neconstituționale. În susținerea aceleiași opinii, se arată că, la data soluționării apelului în cadrul căruia a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, respectiv 9 octombrie 2015, decizia anterior referită fusese publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 mai 2015.

9. În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

10. Guvernul arată că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Se arată că textele criticate nu încalcă prevederile art. 16, art. 21 și art. 24 din Constituție.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, notele scrise ale autorului excepției, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, conform încheierii de sesizare, prevederile art. 478-483, art. 484 alin. (1), art. 485-487 și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală. Din analiza excepției de neconstituționalitate, Curtea reține, însă, că autorul critică, în realitate, dispozițiile art. 478 alin. (4), art. 484 alin. (2), art. 486 alin. (2) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, care, la data invocării excepției, aveau următorul cuprins:

- Art. 478 alin. (4): "Limitele încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției se stabilesc prin avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior.";

- Art. 484 alin. (2): "Instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin sentință, în urma unei proceduri necontradictorii, în ședință publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și avocatului acestuia, precum și a părții civile, dacă este prezentă.";

- Art. 486 alin. (2): "În cazul în care instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă. În această situație, hotărârea prin care s-a admis acordul de recunoaștere a vinovăției nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile.";

- Art. 488 alin. (1): "Împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 485, procurorul și inculpatul pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare."

Ulterior sesizării Curții, dispozițiile art. 484 alin. (2) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 18/2016

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 286/2009

privind Codul penal,

Legii nr. 135/2010

privind Codul de procedură penală, precum și pentru completarea

art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004

privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016, având, în prezent, următorul cuprins:

- Art. 484 alin. (2): "La termenul fixat se citează inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată. Instanța se pronunță asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin sentință, în ședință publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și avocatului acestuia, precum și, dacă sunt prezente, a celorlalte părți și a persoanei vătămate.";

- Art. 488 alin. (1): "Împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 485 și 486, procurorul, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare."

14. Cu toate acestea, având în vedere că, în cauza în care a fost invocată prezenta excepție de neconstituționalitate, au produs efecte textele criticate în forma anterioară modificării lor, și, având în vedere cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea reține ca obiect al prezentei excepții de neconstituționalitate, prevederile art. 478 alin. (4), art. 484 alin. (2), art. 486 alin. (2) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală în forma pe care acestea o aveau la data invocării excepției.

15. Se susține că textele criticate contravin prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil și art. 24 cu privire la dreptul la apărare.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea, referitor la criticile formulate cu privire la dispozițiile art. 484 alin. (2) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, constată că, prin

Decizia nr. 235 din 7 aprilie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 364 din 26 mai 2015, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 488 din Codul de procedură penală, precum și soluția legislativă cuprinsă în art. 484 alin. (2) din Codul de procedură penală, care exclude persoana vătămată, partea civilă și partea responsabilă civilmente de la audierea în fața instanței de fond, sunt neconstituționale. Or, potrivit prevederilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, "nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printro decizie anterioară a Curții Constituționale". Întrucât actul de sesizare a Curții Constituționale cu prezenta excepție de neconstituționalitate a fost pronunțat pe data de 9 octombrie 2015, iar constatarea neconstituționalității textului criticat a intervenit, prin pronunțarea și publicarea

Deciziei nr. 235 din 7 aprilie 2015 , înaintea datei încheierii anterior referite, urmează ca excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 484 alin. (2) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală să fie respinsă ca inadmisibilă.

17. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 478 alin. (4) din Codul de procedură penală, conform căreia textul criticat este neconstituțional, întrucât la stabilirea limitelor încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției nu se ține cont de faptul că inculpatul nu a plătit părții civile despăgubirile cuvenite, Curtea reține că legiuitorul nu a reglementat, în mod expres, aspectele ce trebuie avute în vedere la stabilirea limitelor încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, prevăzând, la art. 480 din Codul de procedură penală, doar condițiile încheierii acestui acord. Având în vedere, însă, că acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o formă de "justiție negociată", ce presupune o negociere între acuzare și apărare, pot fi avute în vedere elemente precum voința inculpatului de a coopera la efectuarea urmăririi penale sau acuzarea altor persoane, atitudinea pe care inculpatul o are față de activitatea sa criminală, antecedentele penale ale acestuia, natura și gravitatea acuzării, posibilitatea de a obține condamnarea în cazul respectiv, interesul public de a se proceda la o judecată mai operativă, cheltuielile pe care le presupune judecata inculpatului. Așa fiind, nu este exclusă de către legiuitor posibilitatea luării în calcul, cu prilejul încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, a faptului acoperirii de către inculpat a prejudiciilor cauzate prin săvârșirea infracțiunii.

18. În ceea ce privește acoperirea de către inculpat a prejudiciilor cauzate prin săvârșirea infracțiunii, acestea pot fi obținute prin exercitarea acțiunii civile în procesul penal, conform dispozițiilor procesuale cu caracter general, prevăzute la art. 19-28 din Codul de procedură penală coroborate cu acelea ale art. 486 din același cod.

19. Referitor la critica de neconstituționalitate a prevederilor art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, conform cărora, în cazul în care instanța admite acordul de recunoaștere a vinovăției și între părți nu s-a încheiat tranzacție sau acord de mediere cu privire la acțiunea civilă, instanța lasă nesoluționată acțiunea civilă, Curtea reține că, potrivit art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, împotriva sentinței pronunțate potrivit art. 486 din Codul de procedură penală, prin care este soluționată acțiunea civilă, procurorul, inculpatul, celelalte părți și persoana vătămată pot declara apel, în termen de 10 zile de la comunicare.

20. De asemenea, în situația lăsării nesoluționate de către instanța penală a acțiunii civile, conform art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală, persoana vătămată își poate valorifica drepturile și își poate apăra interesele în fața instanței civile competente, care, în privința stabilirii existenței și a întinderii prejudiciului, nu este ținută de hotărârea instanței penale de admitere a acordului de recunoaștere a vinovăției, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) teza a doua din Codul de procedură penală, o astfel de hotărâre nu are autoritate de lucru judecat asupra întinderii prejudiciului în fața instanței civile. Așa fiind, în fața instanței civile, persoana vătămată beneficiază de soluționarea cauzei conform dispozițiilor Codului de procedură civilă referitoare la judecata în fond a cauzei și la căile de atac, bucurându-se de toate garanțiile procesuale specifice dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare asigurate în procesul civil.

21. Or, aspectele procesuale anterior analizate referitoare, pe de o parte, la dreptul de a exercita o cale de atac împotriva hotărârii pronunțate de instanța penală cu privire la soluționarea acțiunii civile, iar, pe de altă parte, privind dreptul persoanei vătămate de a obține repararea prejudiciului produs prin săvârșirea infracțiunii, în privința căreia este încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, pe calea acțiunii civile, reprezintă tot atâtea garanții ale drepturilor fundamentale, prevăzute la art. 21 și art. 24 din Constituție, invocate de autorul excepției.

22. Cu privire la drepturile fundamentale anterior menționate, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că art. 21 alin. (3) din Constituție garantează dreptul părților de acces liber la justiție, precum și dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, constituind valorificarea explicită a prevederilor art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dreptul de acces liber la justiție presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa instanțelor de judecată pentru apărarea drepturilor și a intereselor sale legitime. S-a statuat, în același sens, că dreptul la un proces echitabil, invocat în susținerea excepției, reprezintă un standard constituțional a cărui îndeplinire este apreciată în funcție de ansamblul procesului și ținând cont de specificul normelor procedurale aplicabile și, totodată, că dreptul la un proces echitabil presupune asigurarea unor principii fundamentale, precum contradictorialitatea și egalitatea armelor, care presupun ca fiecare dintre părți să dispună de posibilități suficiente, echivalente și adecvate de a-și susține apărările, fără ca vreuna dintre ele să fie defavorizată în raport cu cealaltă. Referitor la dreptul la apărare, reglementat la art. 24 din Constituție, instanța de contencios constituțional a reținut, prin aceeași jurisprudență, că acesta conferă oricărei părți implicate într-un proces, potrivit intereselor sale și indiferent de natura procesului, posibilitatea de a utiliza toate mijloacele prevăzute de lege pentru a invoca în apărarea sa fapte sau împrejurări. Acest drept presupune participarea la ședințele de judecată, folosirea mijloacelor de probă, invocarea excepțiilor prevăzute de legea procesual penală, exercitarea oricăror altor drepturi procesual penale și posibilitatea de a beneficia de serviciile unui apărător (a se vedea

Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din 20 noiembrie 2015, paragrafele 29, 30 și 33).

23. Având în vedere aceste argumente, Curtea constată că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor constituționale referitoare la dreptul la un proces echitabil și la dreptul la apărare.

24. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 484 alin. (2) și art. 488 alin. (1) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ioan Beșliu în Dosarul nr. 3.064/222/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori.

2. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ioan Beșliu în Dosarul nr. 3.064/222/2014 al Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori și constată că dispozițiile art. 478 alin. (4) și art. 486 alin. (2) din Codul de procedură penală sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția penală și pentru cauze cu minori și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2016.