Decizia nr. 485/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblu, precum și a prevederilor art. 14 din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 22.538/325/2015/a1 al Judecătoriei Timișoara și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.582D/2015.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorul excepției de neconstituționalitate a depus la dosar o cerere de recuzare.

4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea civilă nr. 12.401 din 20 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 22.538/325/2015/a1, Judecătoria Timișoara a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblu, precum și a prevederilor art. 14 din aceeași ordonanță de urgență, excepție ridicată de Faur Nistor Isai într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de reexaminare formulată împotriva încheierii de respingere a cererii de ajutor public judiciar.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată că, fiind deținut în penitenciar, este în imposibilitate de a depune înscrisurile impuse prin

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

și susține că îi este obstrucționat accesul la justiție ca urmare a impunerii unor limite de venit de 300 lei, respectiv de 600 lei în vederea acordării ajutorului public judiciar. Totodată, prezintă unele aspecte referitoare la situația din penitenciarul unde se află cu privire la aplicarea prevederilor

art. 64 alin. (1) al Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

7. Judecătoria Timișoara opinează în sensul că prevederile criticate nu încalcă dispozițiile constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate și face trimitere la jurisprudența Curții Constituționale în materie.

8. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie, apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Totodată arată că, în ceea ce privește exercitarea efectivă a dreptului petentului, aflat în penitenciar, de a formula o cerere de ajutor public judiciar, acesta are posibilitatea de a beneficia de prevederile art. 61 și

art. 64 alin. (5) din Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , cu modificările și completările ulterioare, în integralitate, precum și dispozițiile

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

sunt constituționale. În acest sens menționează jurisprudența Curții Constituționale.

11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, precum și dispozițiile art. 14 din aceeași ordonanță de urgență. Dispozițiile criticate în mod punctual au următorul cuprins: "(1) Cererea pentru acordarea ajutorului public judiciar se formulează în scris și va cuprinde mențiuni privind obiectul și natura procesului pentru care se solicită ajutorul public judiciar, identitatea, codul numeric personal, domiciliul și starea materială a solicitantului și a familiei sale, atașându-se înscrisuri doveditoare ale veniturilor acestuia și ale familiei sale, precum și dovezi cu privire la obligațiile de întreținere sau de plată. Cererea va fi însoțită și de o declarație pe propria răspundere a solicitantului în sensul de a preciza dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.

(2) La primirea cererii pentru acordarea ajutorului public judiciar solicitantului i se va pune în vedere faptul că, în cazul pierderii procesului, cheltuielile de judecată ale celeilalte părți vor fi în sarcina sa, precum și posibilitatea restituirii sumelor primite cu titlu de ajutor public judiciar în cazul prevăzut la art. 17 alin. (2).

(3) Instanța poate solicita orice lămuriri și dovezi părților sau informații scrise autorităților competente."

14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internațional și dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiție, art. 24 - Dreptul la apărare. De asemenea, sunt menționate prevederile art. 1 privind dreptul la viață, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 referitor la dreptul la un recurs efectiv, art. 34 cu privire la cereri individuale, art. 41 privind reparația echitabilă și art. 46 cu privire la forța obligatorie și executarea hotărârilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

15. Curtea, având în vedere unele chestiuni prealabile, cu privire la cererea autorului excepției de neconstituționalitate de recuzare (a unei persoane), constată că aceasta este inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, persoana indicată de autorul excepției de neconstituționalitate nu face parte din completul de judecată, iar, pe de altă parte, potrivit

art. 55 din Legea nr. 47/1992 , "Curtea Constituțională, legal sesizată, procedează la examinarea constituționalității, nefiind aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului și nici cele privind recuzarea judecătorilor" (a se vedea, în acest sens, spre exemplu,

Decizia nr. 1.258 din 12 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 811 din 3 decembrie 2010).

16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , în ansamblu, cât și prevederile art. 14 din această ordonanță de urgență, criticate în mod special, au mai fost supuse controlului de constituționalitate, în raport cu critici și prevederi constituționale similare, sens în care sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 1.077 din 13 decembrie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 4 februarie 2013, și

Decizia nr. 881 din 15 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 187 din 14 martie 2016, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate.

17. Prin aceste decizii, Curtea a reținut că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă reprezintă transpunerea în planul legislației interne a

Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE

a Consiliului din 27 ianuarie 2003 de îmbunătățire a accesului la justiție în litigiile transfrontaliere prin stabilirea unor norme minime comune privind asistența judiciară acordată în astfel de litigii. Scopul acestei reglementări este prevăzut la art. 1 și constă în "asigurarea dreptului la un proces echitabil și garantarea accesului egal la actul de justiție, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciară, inclusiv pentru executarea silită a hotărârilor judecătorești sau a altor titluri executorii". În vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formă de asistență acordată de stat, în condițiile legii, oricărei persoane fizice, în situația în care aceasta nu poate face față cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obținerea unor consultații juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiție, fără a pune în pericol întreținerea sa ori a familiei sale. Prin această reglementare se urmărește asigurarea efectivității dreptului de acces la justiție, prin stabilirea unor minime și rezonabile condiții. Prin urmare, Curtea a constatat că nu poate reține critica de neconstituționalitate potrivit căreia actul normativ criticat, în ansamblul său, împiedică accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizării acestor drepturi reprezintă scopul declarat al reglementării.

18. Stabilirea unor limite și condiții privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din această ordonanță de urgență, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor și a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar avea nevoie de susținere din partea statului și ar solicita un astfel de ajutor public judiciar, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiție. De asemenea, dispozițiile

art. 8 alin. (1) și (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

reglementează criteriile în funcție de care beneficiul ajutorului public judiciar în formele prevăzute la art. 6 din aceasta se avansează de către stat fie în întregime, fie în proporție de 50%, acestea nefiind de natură a limita accesul efectiv la justiție (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 713 din 27 octombrie 2015 , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 23 decembrie 2015).

19. În ceea ce privește pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 14 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 , Curtea a reținut că, întrucât ajutorul public judiciar în materie civilă este acordat de către stat, este firesc ca acesta să stabilească anumite condiții, precum și o procedură de urmat pentru acordarea acestui ajutor. Așadar, Curtea a constatat că furnizarea datelor și a documentelor prevăzute la art. 14 alin. (1) din actul normativ criticat a fost impusă în scopul asigurării accesului unei sfere cât mai largi de persoane la ajutorul public judiciar și a unei transparențe ridicate în acordarea acestui ajutor, precum și pentru o bună administrare a fondurilor ce au această destinație.

20. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

21. În ceea ce privește aspectele relevate de autorul prezentei excepții referitoare la situația din penitenciarul unde se află cu privire la aplicarea prevederilor

art. 64 alin. (1) al Legii nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 514 din 14 august 2013, Curtea reține că acestea sunt chestiuni ce țin de aplicarea

legii. Astfel, Legea nr. 254/2013

privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal prevede măsuri pentru asigurarea accesului la dispozițiile legale și documentele privind executarea pedepselor (art. 61), asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică (art. 62), dreptul de petiționare și dreptul la corespondență (art. 63), măsuri pentru asigurarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență (art. 64). Potrivit

art. 64 alin. (1) și (5) din Legea nr. 254/2013 , pentru asigurarea exercitării dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență, directorul penitenciarului are obligația de a lua măsurile corespunzătoare pentru punerea la dispoziția persoanei condamnate a materialelor necesare, precum și pentru instalarea de cutii poștale în interiorul penitenciarului. Cheltuielile ocazionate de exercitarea dreptului de petiționare și a dreptului la corespondență sunt suportate, de regulă, de către persoanele condamnate. În cazul în care aceste persoane nu dispun de mijloacele bănești necesare, cheltuielile pentru exercitarea dreptului de petiționare prin cereri și sesizări adresate organelor judiciare, instanțelor sau organizațiilor internaționale a căror competență este acceptată ori recunoscută de România și cele pentru exercitarea dreptului la corespondență cu familia, apărătorul și cu organizațiile neguvernamentale care își desfășoară activitatea în domeniul protecției drepturilor omului sunt suportate de către administrația penitenciarului.

22. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblu, precum și a prevederilor art. 14 din aceeași ordonanță de urgență urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.

23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 22.538/325/2015/a1 al Judecătoriei Timișoara și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în integralitate, precum și a dispozițiilor

art. 14 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Timișoara și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2016.