Decizia nr. 600/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu - judecător

Varga Attila

- judecător

Valentina Bărbățeanu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și a prevederilor

art. I din Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 165/2013 , excepție ridicată de Margarethe Bieber în Dosarul nr. 3.310/30/2012* al Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.906D/2015 al Curții Constituționale.

2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, apreciind că textele de lege criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4. Prin Încheierea din 10 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.310/30/2012*, Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4 raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România și a prevederilor

art. I din Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 165/2013 , excepție ridicată de Margarethe Bieber într-o cauză civilă având ca obiect soluționarea cererii de atribuire în compensare a unui bun imobil în baza

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.

5. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că, deși

Legea nr. 165/2013

recunoaște și consacră în continuare, în mod formal, ca și legislația reparatorie anterioară, principiul prevalenței restituirii în natură, în realitate, dispozițiile sale se îndepărtează în mod substanțial de acesta. Actuala reglementare pune persoana îndreptățită la măsuri reparatorii într-o situație vădit mai grea și mai nefavorabilă în raport de modul în care se putea beneficia de instituția compensării în sistemul anterior

Legii nr. 165/2013 . Or, este neconstituțional ca unor persoane aflate în aceeași situație juridică, determinată de depunerea notificărilor în același interval de timp finit, să li se creeze regimuri diferite de aplicare a regulilor și mecanismelor compensării. Autorul excepției precizează că, în opinia sa, este aplicabil raționamentul Curții Constituționale cuprins în

Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , dar constatarea neconstituționalității prin decizia menționată numai în raport cu situația din acea speță nu este îndestulătoare și nu acoperă întreg spectrul situațiilor de neconstituționalitate generate de

Legea nr. 165/2013 . Mai susține că se încalcă obligația de previzibilitate și coerență legislativă, precum și principiul securității raporturilor juridice. Precizează că legea nouă operează o modificare sub aspectul măsurilor reparatorii în ceea ce privește măsurile acordate în echivalent, care anterior au prevăzut, într-un mod mai favorabil ca în prezent, acordarea unor măsuri în echivalent prin compensarea în natură a imobilului preluat abuziv cu un alt imobil de aceeași valoare, alte despăgubiri fiind posibile, dar numai cu acordul persoanei îndreptățite sau dacă aceasta refuză compensarea, nefiind prevăzute alte condiții prohibitive, prezente acum în dispozițiile

Legii nr. 165/2013 .

6. Curtea de Apel Timișoara - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, nefiind încălcate prevederile art. 15 și 16 din Constituție. Precizează că revenirea la posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensarea cu bunuri oferite în echivalent (modalitate agreată de către reclamantă, aceasta fiind critica de neconstituționalitate adusă) este conformă cu dispozițiile Legii fundamentale.

7. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, precizând că soluțiile legislative instituite de legiuitor prin

Legea nr. 165/2013

nu contravin principiului egalității în fața legii și a autorităților publice.

9. Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere principiului neretroactivității legii civile și nici nu pot fi privite ca o nesocotire a principiului egalității.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, și

art. I din Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 165/2013 . În ce privește dispozițiile

art. 4 din Legea nr. 165/2013 , având în vedere că acțiunea introductivă de instanță a fost promovată anterior intrării în vigoare a acesteia, rezultă că în cauză sunt incidente prevederile tezei a doua ale articolului menționat. Textele criticate din

Legea nr. 165/2013

au următorul conținut:

- Art. 1 alin. (2): "(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001

privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de

Legea fondului funciar nr. 18/1991 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, și

Legea nr. 1/2000

pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor

Legii fondului funciar nr. 18/1991

și ale

Legii nr. 169/1997 , cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III.";

- Art. 4 teza a doua: "Dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor (...) la data intrării în vigoare a prezentei legi."

13. Obiect al excepției îl constituie, de asemenea, și prevederile

art. I din Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 165/2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 819 din 21 decembrie 2013. Acestea introduc, modifică și completează următoarele articole din

Legea nr. 165/2013 : art. 1 alin. (2), care stabilește măsurile reparatorii în echivalent ce se pot acorda în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă; art. 3 pct. 8, care stabilește semnificația în cadrul legii a noțiunii de investiție; art. 5 alin. (2), care stabilește compunerea comisiei locale pentru inventarierea terenurilor; art. 12 alin. (1) și (2), referitoare la atribuirea de teren pe un alt amplasament în situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă; art. 17 alin. (4) și (5), referitoare la funcționarea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor; art. 19 lit. a), privind numirea și înlocuirea membrilor Comisiei Naționale; art. 21 alin. (6) și (6^1), referitor la evaluarea imobilului pentru care se stabilesc despăgubiri și pentru care nu se pot stabili amplasamentul sau caracteristicile tehnice; art. 32 alin. (1), care instituie un termen de decădere, în procedura administrativă, de 120 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.

14. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, textele de lege criticate contravin prevederilor din Constituție cuprinse în art. 15 alin. (2), care instituie principiul neretroactivității legii, cu excepția celei penale și contravenționale mai favorabile, și în art. 16, care consacră principiul egalității în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a fost invocată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului declarat de autoarea acesteia împotriva sentinței prin care Tribunalul Timiș i-a respins cererea de obligare a municipiului Timișoara, prin primar, și a primarului municipiului Timișoara la atribuirea către aceasta a unui imobil situat în municipiul Timișoara, în compensare pentru un alt imobil care nu mai poate fi restituit în natură și cu privire la care primarul municipiului Timișoara a emis în beneficiul acesteia o decizie prin care i-au fost acordate măsuri reparatorii.

16. Textele de lege criticate în cauza de față au mai format obiect al controlului de constituționalitate. Astfel, de exemplu, prin

Decizia nr. 744 din 16 decembrie 2014 , Curtea a observat că soluția legislativă prevăzută inițial de către

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 , potrivit căreia, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, a fost modificată prin dispozițiile

Legii nr. 368/2013 , dobândind un conținut normativ diferit, în sensul că măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda într-o asemenea situație sunt compensarea prin puncte și compensarea prin bunuri. Prin decizia menționată (paragraful 24), instanța de contencios constituțional a reținut că, prin Hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a prevăzut obligația statului român de a implementa proceduri simplificate și eficiente, întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, precum și de a adopta reguli de procedură clare și simplificate, care să acorde sistemului de despăgubiri o previzibilitate sporită.

17. Curtea Constituțională a constatat că prevederile de lege criticate reprezintă modalitatea prin care legiuitorul a înțeles să transpună în legislația națională exigențele impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, concluzie desprinsă și din expunerea de motive a

Legii nr. 165/2013 . Totodată, a reținut că, prin Hotărârea din 29 aprilie 2014, pronunțată în Cauza Preda și alții împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat, având în vedere marja de apreciere a statului român și garanțiile instituite prin

Legea nr. 165/2013 , și anume regulile de procedură clare și previzibile, însoțite de termene constrângătoare și de un control judecătoresc efectiv, că legea menționată oferă, în principiu, un cadru accesibil și efectiv pentru redresarea criticilor referitoare la atingerile aduse dreptului la respectarea bunurilor în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale rezultate în urma aplicării legilor de restituire (paragraful 129).

18. Tot astfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a reținut, în legătură cu procedura specială de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, că modul de reparare a injustițiilor și abuzurilor din legislația trecută ține de opțiunea exclusivă a legiuitorului. În acest sens sunt, de exemplu,

Decizia nr. 5 din 8 ianuarie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 31 martie 2009, sau

Decizia nr. 202 din 18 aprilie 2013 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 19 iunie 2013.

19. În sublinierea aceleiași idei, prin

Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 9 iulie 2014, Curtea a precizat că legiuitorul dispune de o largă marjă de apreciere în determinarea celor mai potrivite modalități prin care sunt acordate despăgubirile cuvenite în urma abuzurilor din regimul comunist, având obligația ca măsurile adoptate să respecte principiul proporționalității, așadar să fie adecvate, rezonabile și să asigure un just echilibru între interesul individual și cel general, al societății.

20. Totodată, Curtea a reținut, în jurisprudența sa, că situația diferită în care se află cetățenii în funcție de reglementarea aplicabilă potrivit principiului tempus regit actum nu poate fi privită ca o încălcare a dispozițiilor constituționale care consacră egalitatea în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și discriminări. Curtea a constatat că respectarea egalității în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede față de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare. În consecință, reglementările juridice succesive pot prezenta în mod firesc diferențe determinate de condițiile obiective în care ele au fost adoptate. Cu privire la acest aspect, prin

Decizia nr. 44 din 24 aprilie 1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 17 decembrie 1996, Curtea a reținut că, deși prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situații apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituționalitatea textelor respective.

21. Față de criticile formulate în cauza de față, similare celor la care Curtea a răspuns prin jurisprudența citată, se justifică menținerea soluției de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate.

22. În ce privește referirea la

Decizia nr. 210 din 8 aprilie 2014 , Curtea observă că nu poate fi reținută, întrucât textul de lege ce a format obiectul controlului exercitat cu acel prilej de Curtea Constituțională avea un alt conținut normativ decât cel criticat în cauza de față. Astfel, prin decizia menționată, Curtea a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

în redactarea anterioară modificării acestor prevederi prin

Legea nr. 368/2013 , care stabilea că singura măsură reparatorie în echivalent care se acorda, în situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, era compensarea prin puncte. În redactarea respectivă a cărei neconstituționalitate a fost constatată, textul avea o influență decisivă asupra soluționării litigiului în cursul căruia a fost ridicată acea excepție de neconstituționalitate. În schimb, în cauza de față, nu are incidență textul în redactarea anterioară modificării survenite prin

Legea nr. 368/2013 , ci în redactarea actuală, care prevede, pe lângă compensarea prin puncte, și posibilitatea compensării cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza

Legii nr. 10/2001 .

23. De altfel, Curtea remarcă faptul că, în dosarul de față, imposibilitatea practică a compensării cu un alt imobil, care o nemulțumește pe autoarea excepției, derivă din faptul că municipiul Timișoara, prin primar, a declarat că nu deține bunuri disponibile care să poată fi acordate, autoarea excepției afirmând însă că a intrat în posesia unor dovezi care atestă că municipiul Timișoara deține imobile în proprietate privată care ar fi putut fi oferite spre compensare cu vechiul imobil preluat abuziv și înstrăinat către chiriași, dar cu rea-credință acesta a refuzat să se conformeze dispozițiilor legale, susținând că nu deține astfel de imobile proprietate privată. Or, sub acest aspect, instanța de judecată are competența de a aplica legea în funcție de circumstanțele concrete ale cauzei.

24. În ceea ce privește dispozițiile

art. I din Legea nr. 368/2013 , Curtea observă că acestea introduc, modifică și completează o serie de prevederi din

Legea nr. 165/2013 . Potrivit

art. 62 din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, dispozițiile de modificare și de completare se încorporează, de la data intrării lor în vigoare, în actul de bază, identificându-se cu acesta, iar intervențiile ulterioare de modificare sau de completare a acestora trebuie raportate tot la actul de bază. Având în vedere varietatea de modificări operate prin intermediul

art. I din Legea nr. 368/2013 , coroborat cu faptul că autoarea excepției nu formulează critici distincte cu privire la fiecare dintre textele afectate de aceste modificări și completări, Curtea apreciază că nu se impune analizarea textelor corespunzătoare din

Legea nr. 165/2013 , ci respingerea ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I din Legea nr. 368/2013 , determinată de absența motivării, condiție de admisibilitate impusă de prevederile

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

I. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I din Legea nr. 368/2013

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 165/2013

privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de Margarethe Bieber în Dosarul nr. 3.310/30/2012* al Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă.

II. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de același autor în același dosar al aceleiași instanțe și constată că dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale

art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Timișoara - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 20 septembrie 2016.