Decizia nr. 615/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația pentru cinstirea memoriei eroilor din București în Dosarul nr. 3.026/1/2015/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.750D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 22 septembrie 2016 în prezența reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 57 și ale

art. 58 din Legea nr. 47/1992 , amânarea pronunțării pentru 4 octombrie 2016, dată la care a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

3. Prin Încheierea din 12 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 3.026/1/2015/a1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Asociația pentru cinstirea memoriei eroilor într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare întemeiate pe motiv de bănuială legitimă și suspendarea judecării procesului ce face obiectul cererii de strămutare.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textul legal criticat intră în contradicție cu art. 11, 20, 41, 47, 53, 57 și 148 din Constituție. Arată că nu se poate pretinde de la o persoană fără venit să plătească o cauțiune în cuantum de 1.000 lei.

5. Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

6. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

7. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

8. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

9. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11. Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl reprezintă dispozițiile art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Însă, din susținerile autoarei excepției de neconstituționalitate, Curtea reține ca obiect al acesteia dispozițiile art. 143 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins: "La solicitarea celui interesat, completul de judecată poate dispune, dacă este cazul, suspendarea judecării procesului, cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei."

12. În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile legale criticate încalcă dispozițiile constituționale ale art. 11 privind dreptul internațional și dreptul intern, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 41 privind munca și protecția socială a muncii, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți, art. 57 privind exercitarea drepturilor și a libertăților și ale art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană.

13. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispoziția legală criticată a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, însă prin raportare la alte critici și la alte temeiuri constituționale. Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 558 din 16 octombrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 10 decembrie 2014, constituționalitatea dispozițiilor art. 143 alin. (1) din Codul de procedură civilă față de art. 21 privind accesul liber la justiție, în ceea ce privește sintagma "cu darea unei cauțiuni în cuantum de 1.000 lei", și a reținut la paragraful 30 al deciziei menționate că

prin instituirea cauțiunii legiuitorul a urmărit, pe de o parte, descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, iar, pe de altă parte, să constituie o garanție destinată acoperirii eventualelor pagube ce ar putea fi produse părții împotriva căreia se cere luarea unor măsuri, în condițiile în care cererea celui ce plătește cauțiunea se respinge.

14. Curtea a mai reținut că instituirea acestei obligații de consemnare a cauțiunii reprezintă o măsură legislativă adecvată, necesară și care păstrează un just echilibru între cerințele de interes general protejate de legiuitor - prevenirea exercitării cu rea-credință a drepturilor procesuale și îndestularea părții care a suferit eventualele pagube - și interesul individual al justițiabilului de a avea acces efectiv la instanță în vederea folosirii mijloacelor procedurale puse la dispoziția sa.

15. În cauza de față autoarea excepției de neconstituționalitate apreciază că textul legal criticat încalcă dispozițiile constituționale ale art. 41, 47, 53 și 57 susținând că nu se poate pretinde de la o persoană fără niciun venit să plătească o cauțiune în cuantum de 1.000 lei.

16. Raportat la invocarea dispozițiilor constituționale ale art. 41 și 47, pe lângă faptul că autoarea excepției de neconstituționalitate se rezumă la a invoca textele din Constituție, fără a arăta, în mod concret, în ce constă contrarietatea dintre textul legal criticat și aceste prevederi constituționale, Curtea apreciază că acestea nici nu au incidență în cauză, vizând drepturi care nu sunt susceptibile a fi încălcate prin textul legal criticat. Dreptul la muncă, consacrat constituțional prin art. 41 din Legea fundamentală, asigură oricărei persoane posibilitatea de a exercita profesia sau meseria pe care o dorește, în condițiile stabilite de legiuitor, iar instituirea cauțiunii prevăzute de textul legal criticat nu înseamnă o negare a dreptului la muncă. În legătură cu pretinsa încălcare a art. 47 din Constituție, Curtea reține că instituirea unei cauțiuni nu aduce atingere dreptului la un nivel de trai decent. În acest sens, Curtea a apreciat, prin

Decizia nr. 2 din 14 ianuarie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 170 din 7 martie 2016, paragraful 14, că nu se poate reține încălcarea dispozițiilor art. 47 alin. (1) din Constituție privind obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și protecție socială de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, întrucât instituirea unei cauțiuni ca garanție a exercitării cu bună-credință a drepturilor și libertăților cetățenești nu are legătură cu dezvoltarea economică și protecția socială ce trebuie asigurate de către stat.

17. În continuare, Curtea nu poate reține nici pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 57 din Constituție potrivit cărora "Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună-credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți", întrucât, așa cum s-a arătat la paragraful 13 din prezenta decizie, prin instituirea cauțiunii legiuitorul a urmărit descurajarea cererilor nefundamentate sau exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale.

18. Dispozițiile art. 53 din Constituție nu au incidență în cauză, nefiind îndeplinită cerința principală din ipoteza normei constituționale, adică restrângerea exercițiului vreunui drept sau al vreunei libertăți fundamentale.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Asociația pentru cinstirea memoriei eroilor din București în Dosarul nr. 3.026/1/2015/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 143 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 4 octombrie 2016.