Decizia nr. 685/2016
referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 79 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 303/2004 28 iunie 2004 (prevederi anume) privind statutul judecătorilor și procurorilor
Are ca temei 1
- Legea nr. 303/2004 28 iunie 2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor
Valer Dorneanu
- președinte
Marian Enache
- judecător
Petre Lăzăroiu
- judecător
Mircea Ștefan Minea
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Livia-Doina Stanciu
- judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Varga Attila
- judecător
Valentina Bărbățeanu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.
1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor
art. 79 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gabriel Chifan în Dosarul nr. 1.501/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și care constituie obiectul Dosarului nr. 1.834D/2015 al Curții Constituționale.
2. La apelul nominal răspunde autorul excepției, constatându-se lipsa celeilalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3. Magistratul-asistent învederează faptul că partea Inspecția Judiciară a transmis la dosar note scrise prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul autorului excepției, care solicită admiterea acesteia, reiterând, în esență, argumentele expuse în motivarea scrisă a excepției.
5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, precizând că obligațiile aferente statutului de magistrat sunt reglementate prin Constituție și prin legi organice, iar ordinele Consiliului Superior al Magistraturii se emit numai în baza legii, fiindu-i permisă această posibilitate, întrucât legiuitorul primar nu poate reglementa toate detaliile.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
6. Prin Decizia civilă nr. 165 din 26 octombrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.501/1/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 79 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, excepție ridicată de Gabriel Chifan într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat de autorul excepției împotriva unei hotărâri prin care Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară solicitată de Inspecția Judiciară cu privire la acesta și i-a aplicat sancțiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de
art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004
referitor la încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilități și interdicții.
7. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că textul de lege criticat nesocotește competența Parlamentului de a reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici, întrucât permite reglementarea statutului magistraților pe perioada concediilor fără plată prin regulament emis de Consiliul Superior al Magistraturii, respectiv existența sau inexistența principalelor drepturi, obligații și interdicții specifice profesiei, încălcându-se astfel principiul separației și echilibrului puterilor în stat. Precizează că în Codul muncii - care este o lege organică - există dispoziții generale cu privire la suspendarea raporturilor de muncă pe perioada concediilor fără plată [art. 49 alin. (1) și art. 54 coroborate cu art. 278 alin. (2) ], iar principiul separației și echilibrului puterilor în stat nu permite reprezentanților puterii judecătorești să contrazică puterea legiuitoare sub pretextul că specialul derogă de la general (art. 19 din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor). Menționează și
Decizia Curții Constituționale nr. 392 din 2 iulie 2014
prin care, referitor la
privind Statutul polițistului, s-a arătat că răspunderea disciplinară a polițistului, ca element esențial al statutului acestui tip de funcționar public, trebuie reglementată prin lege organică. Autorul excepției susține că, prin analogie sau chiar utilizând argumentul "cu atât mai mult", nu se poate lăsa Consiliului Superior al Magistraturii atribuția reglementării statutului magistratului pe perioada concediului fără plată, având în vedere, mai ales, faptul că dreptul comun, reprezentat de Codul muncii, conține dispoziții exprese contrare.
8. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens apreciază că soluția legislativă cuprinsă în textul de lege criticat nu înfrânge principiul separației și echilibrului puterilor în stat, trimiterea la Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor neavând semnificația delegării unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului. Totodată, în raport cu statutul special al judecătorilor și procurorilor arată că nu sunt incidente prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție privitoare la reglementarea prin lege organică a statutului funcționarilor publici și nici prevederile art. 73 alin. (3) lit. p) din Legea fundamentală potrivit cărora regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică.
9. Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
10. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, apreciind, în esență, că este o chestiune de oportunitate, iar nu de legalitate opțiunea legiuitorului de a decide ce aspecte urmează să facă obiectul unor reglementări subsecvente, opțiune ce ar putea comporta un risc de neconstituționalitate doar în situația în care legiuitorul primar nu reglementează nici cele mai importante aspecte în domeniu. Or, în cazul de față, reglementarea regimului concediilor se face prin lege, respectiv prin
și Codul muncii.
11. Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că dispozițiile art. 18 și 19 din Regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor nu fac altceva decât să le dezvolte pe cele ale
art. 79 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 . În ce privește invocarea de către autorul excepției a celor reținute de Curtea Constituțională în
Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014
referitoare la reglementarea răspunderii disciplinare a polițiștilor prin lege organică apreciază că nu sunt aplicabile în cauza de față. Precizează, totodată, că dreptul la concediu fără plată nu se regăsește printre domeniile enumerate în art. 73 alin. (3) din Constituție, astfel că nu trebuie să facă obiectul de reglementare al legii organice.
12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile orale ale autorului excepției și notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile
art. 79 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, care au următoarea redactare: "Judecătorii și procurorii au dreptul la concedii de studii de specialitate plătite pentru participarea la cursuri sau alte forme de specializare organizate în țară sau în străinătate, pentru pregătirea și susținerea examenului de capacitate și de doctorat, precum și la concedii fără plată, potrivit Regulamentului privind concediile judecătorilor și procurorilor".
15. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, textul de lege criticat contravine dispozițiilor din Constituție cuprinse la art. 1 alin. (4) care consacră principiul separației și echilibrului puterilor în stat și art. 73 alin. (3) lit. j) și p) care stabilesc că statutul funcționarilor publici și regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele și protecția socială se reglementează prin lege organică.
16. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că a fost ridicată într-o cauză având ca obiect soluționarea recursului formulat de autorul acesteia împotriva unei hotărâri prin care Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară promovată de Inspecția Judiciară cu privire la acesta și i-a aplicat sancțiunea disciplinară constând în excluderea din magistratură pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de
art. 99 lit. b) din Legea nr. 303/2004
referitoare la încălcarea prevederilor legale privitoare la incompatibilități și interdicții. Motivul aplicării acestei sancțiuni la constituit faptul că autorul excepției, judecător în cadrul Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, aflându-se în concediu fără plată, a încheiat un contract individual de muncă pentru ocuparea unei funcții de judecător în cadrul misiunii EULEX în Kosovo, deținând, începând cu data de 16 septembrie 2013, atât funcția de judecător în România, cât și cea de judecător în cadrul Curții Supreme din Kosovo - Camera specializată în materia privatizărilor, deși avea posibilitatea să opteze pentru ocuparea acestei poziții prin detașare, iar legea îi cerea ca, anterior participării la procedura de selecție, să solicite acordul Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale criticate referitoare la reglementarea concediilor magistraților reprezintă una din apărările formulate de recurent în ce privește individualizarea sancțiunii, cu referire la faptul că a fost aplicată în mod nejustificat cea mai gravă sancțiune prevăzută de lege. Astfel, recurentul a arătat că, în timpul în care a desfășurat activitatea de judecător la Curtea Supremă din Kosovo, a fost în concediu fără plată cu acordul Curții de Apel Oradea, concediu care a fost prelungit, susținând, în esență, că acesta echivalează cu o suspendare din funcție, nemaifiind incidente restricțiile impuse de interdicțiile și incompatibilitățile aplicabile magistraților.
17. Prevederile de lege criticate consacră dreptul judecătorilor și al procurorilor la concedii de studii plătite și la concedii fără plată. Critica formulată de autorul excepției este îndreptată împotriva referirii la regulamentul privind concediile judecătorilor și procurorilor, emis de Consiliul Superior al Magistraturii, cuprinsă în prevederile de lege menționate. În acest sens susține că prin posibilitatea înscrisă în textul de lege suspus controlului de constituționalitate ca prin regulament emis de Consiliul Superior al Magistraturii să se reglementeze cu privire la statutul magistraților pe perioada concediilor fără plată s-ar nesocoti competența Parlamentului de a reglementa prin lege organică statutul funcționarilor publici, încălcându-se, în același timp, principiul separației și echilibrului puterilor în stat. În motivarea acestei afirmații, autorul excepției arată că prin art. 19 alin. (1) din acest regulament (aprobat prin
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 8 septembrie 2005) se prevede că, în perioada concediilor fără plată, persoanele respective își păstrează calitatea de judecător sau procuror. Prin urmare, în opinia sa, textul din regulament reglementează cu privire la existența sau inexistența principalelor drepturi, obligații și interdicții specifice profesiei.
18. Față de criticile formulate, Curtea observă că a mai analizat, în jurisprudența sa, problematica reglementării unor aspecte ce țineau de statutul funcționarilor publici prin acte normative cu forță juridică inferioară legii organice, contrar prevederilor art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție. Cu titlu de principiu, Curtea a clarificat semnificația conceptului de statut juridic al unei categorii de personal, reținând că acesta este reprezentat de dispozițiile de lege referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea raportului juridic de muncă în care se află respectiva categorie (a se vedea
Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, paragraful 19). Cele mai multe cauze în care Curtea a avut de verificat în ce măsură diverse aspecte se încadrează în conceptul de statut al funcționarilor publici au vizat statutul polițistului. În cazul acestuia, calitatea sa de funcționar public este menționată expres în chiar
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002
privind Statutul polițistului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 440 din 24 iunie 2002, particularizându-l în raport cu funcționarii publici la care se referă
privind Statutul funcționarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, prin aceea că are un statut special, exercitând atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.
Articolul 78
stabilește, însă, în același timp, că dispozițiile sale se completează, după caz, cu prevederile
19. Astfel, prin
Decizia nr. 392 din 2 iulie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 667 din 11 septembrie 2014, Curtea Constituțională a observat că răspunderea disciplinară a polițiștilor se referă, conform
art. 4 alin. (2) și cap. IV din Legea nr. 360/2002 , la modul de executare a raporturilor de serviciu și că, în condițiile angajării acestei răspunderi, este afectată executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia. De aceea, Curtea a reținut că răspunderea disciplinară, ținând de statutul polițistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv
privind Statutul polițistului (paragraful 18).
20. De asemenea, prin
Decizia nr. 637 din 13 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 8 decembrie 2015, Curtea a apreciat că evaluarea activității și conduitei polițistului se referă la modul de executare a raportului de serviciu și, prin efectele produse, poate avea drept consecință chiar încetarea acestuia, motiv pentru care ține de statutul acestuia și, prin urmare, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică (paragrafele 25 și 26).
21. Tot astfel, prin
Decizia nr. 172 din 24 martie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 25 aprilie 2016, Curtea a constatat că aspectele esențiale ale ocupării posturilor de conducere ale polițiștilor trebuie reglementate prin lege organică, întrucât vizează o modificare a raporturilor de muncă. Curtea a observat că, în cazul examinat, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementau procedura ocupării posturilor de conducere ale polițiștilor, ci delegau reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort, prin ordine (paragrafele 20, 21).
22. În acest context jurisprudențial, Curtea reține că magistrații nu sunt funcționari publici, în sensul
privind Statutul funcționarilor publici. Acest lucru este precizat explicit în
art. 6 lit. c) din Legea nr. 188/1999 , potrivit căruia prevederile acestei legi nu sunt aplicabile corpului magistraților. Statutul acestora rezultă din legislația specială, edictată în concretizarea normelor constituționale care acordă magistraților o poziție deosebită în ansamblul diverselor categorii de personal, caracterizată prin garanții conferite în vederea asigurării independenței și imparțialității acestora, necesară înfăptuirii justiției, ca activitate fundamentală într-un stat de drept.
23. Relevante, sub acest aspect, sunt și cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în considerentele
Deciziei nr. 14 din 18 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 18 decembrie 2008, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, a arătat că magistrații constituie o categorie specială de personal, care face parte din autoritatea judecătorească și care are menirea de a exercita puterea judecătorească. Ei se bucură de un statut special, împrejurare care rezultă din coroborarea art. 124 alin. (3), art. 125, art. 132 și
art. 134 din Constituție cu Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005,
privind organizarea judiciară, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 13 septembrie 2005, și
privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 1 septembrie 2012.
24. În ce privește concediul la care magistrații sunt îndreptățiți, Curtea observă că acesta este consacrat prin prevederile
art. 79 din Legea nr. 303/2004 , potrivit cărora judecătorii și procurorii beneficiază anual de un concediu de odihnă plătit și au, totodată, dreptul la concedii de studii de specialitate, la concedii medicale, la concedii de creștere a copilului în vârstă de până la 2 ani, precum și la alte concedii, în conformitate cu legislația în vigoare. Totodată, Curtea reține că reglementarea dreptului la concediu al acestora ține de executarea raporturilor de muncă, cu referire la timpul de muncă și cel de odihnă. Reglementarea-cadru în această materie este dată de Codul muncii, care este o lege organică, aspectele specifice, eventual derogatorii de la regulile instituite prin Codul muncii, fiind stabilite prin
Legea nr. 303/2004 . În schimb, Regulamentul în discuție al Consiliului Superior al Magistraturii, care conține norme cu forță juridică inferioară legii, cuprinde doar aspecte procedurale, fără să introducă reguli de fond care să afecteze statutul constituțional și legal al judecătorilor și procurorilor.
25. Față de aceste considerații, Curtea constată că în cauză nu este incident textul cuprins în Legea fundamentală la art. 73 alin. (3) lit. j), care prevede că statutul funcționarilor publici se stabilește prin lege organică.
26. Nu poate fi reținută nici critica referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție, care consacră necesitatea reglementării prin lege organică a regimului general privind raporturile de muncă. În decizia mai sus citată, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că magistrații își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui generis, care are la bază un acord de voință (un contract nenumit, de drept public) încheiat cu însuși statul, reprezentat de Președintele României și de Consiliul Superior al Magistraturii. Ulterior numirii, parte în raporturile de muncă ale magistraților sunt, în puterea legii, ca exponenți ai autorității judecătorești a statului, Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, curțile de apel și parchetele de pe lângă curțile de apel, tribunalele și parchetele de pe lângă ele. Reglementarea relațiilor de muncă se realizează prin legile speciale dedicate acestei profesii, în deplină concordanță cu exigențele cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție.
27. În ce privește critica referitoare la pretinsa nesocotire a principiului separației și echilibrului puterilor în stat ca urmare a faptului că prin textul de lege criticat se permite ca prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii să se reglementeze cu privire la drepturile și obligațiile magistraților, Curtea observă că toate aspectele ce țin de statutul magistraților, drepturile și obligațiile, regimul interdicțiilor și al incompatibilităților sunt prevăzute expres și detaliate în legile speciale adoptate în domeniu ( Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor,
privind organizarea judiciară și
privind Consiliul Superior al Magistraturii). Mai mult decât atât, statutul magistraților este fixat prin chiar prevederile Legii fundamentale, fiind caracterizat, în principal, prin independența și inamovibilitatea judecătorilor și stabilitatea procurorilor, însoțite de garanții constituționale, concretizate la nivelul legilor menționate. În aceste condiții, prin regulament nu se aduc elemente de noutate față de prevederile legale, ci se detaliază modalitatea practică de aducere la îndeplinire a prevederilor legale corespunzătoare, fără ca în acest mod să aibă loc vreo nesocotire a dispozițiilor art. 1 alin. (4) din Constituție prin încălcarea de către autoritatea judecătorească, prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, a atributelor exclusive ale puterii legiuitoare.
28. De fapt, sub acest aspect, criticile autorului vizează conținutul normativ al regulamentului emis și aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii, care nu poate forma, însă, obiect al controlului de constituționalitate. În cuprinsul acestuia se precizează, la art. 19, că, pe perioada concediilor fără plată, magistrații își păstrează această calitate, prevedere care nu face altceva decât să reconfirme garanțiile stabilite de lege pentru asigurarea inamovibilității judecătorilor și a stabilității procurorilor.
29. Tot astfel, și argumentele potrivit cărora în
- Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 18 mai 2011, există dispoziții generale cu privire la suspendarea raporturilor de muncă pe perioada concediilor fără plată [art. 49 alin. (1) și art. 54 coroborate cu art. 278 alin. (2)], ceea ce ar reprezenta o nesocotire a principiului separației și echilibrului puterilor în stat ca urmare a faptului că ar fi contrazise de reprezentanții autorității judecătorești prin intermediul regulamentului menționat, țin, de asemenea, de legalitatea acestui act normativ emis de Consiliul Superior al Magistraturii, verificarea acestuia excedând competenței Curții Constituționale.
30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gabriel Chifan în Dosarul nr. 1.501/1/2015 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și constată că dispozițiile
art. 79 alin. (2) din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 24 noiembrie 2016.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Valentina Bărbățeanu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.