Decizia nr. 322/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Madalina Stefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Albapam" - S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 260/2003 al Judecătoriei Sebes.

La apelul nominal se constata lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată. Arata ca același autor a mai ridicat anterior excepția de neconstituționalitate a acelorași texte, iar prin Decizia nr. 164 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 9 iunie 2003, Curtea Constituțională a respins acea excepție ca neîntemeiată. Având în vedere ca în cauza de fața nu au fost invocate elemente noi, de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenței Curții, solicita respingerea excepției de neconstituționalitate ce formează obiectul prezentului dosar.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 22 aprilie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 260/2003, Judecătoria Sebes a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Albapam" - S.A. din Alba Iulia într-o cauza având ca obiect plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții.

În motivarea excepției autorul acesteia susține ca prevederile art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt contrare dispozițiilor art. 24 alin. (1) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție. Astfel, în legătură cu încălcarea art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare, se arata ca art. 19 alin. (1) din ordonanța criticata permite agentului constatator sa încheie procesul-verbal de constatare a contravenției în lipsa contravenientului ori a reprezentantului sau, ceea ce face imposibil ca el sa formuleze obiecțiuni la acesta și sa indice mijloacele de proba de care înțelege să se folosească. Art. 26 din ordonanța obliga agentul constatator sa comunice înștiințarea de plată a amenzii înaintea rămânerii definitive a sancțiunii, iar în practica aceasta se întocmește tot în lipsa contravenientului, astfel ca și în aceasta faza "posibilitatea efectuării unei apărări utile este practic nulă". Încălcarea prevederilor constituționale ale art. 135 alin. (6) consta în aceea ca din conținutul textelor criticate rezultă o răspundere obiectivă, "afectandu-se resursele financiare ale persoanelor juridice sau fizice", "dreptul la plângere are un caracter formal", iar plata amenzii lezeaza "proprietatea, care în baza art. 135 alin. (6) din Constituție este inviolabilă".

Judecătoria Alba Iulia apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată, întrucât comunicarea înștiințării de plată o dată cu procesul-verbal nu încalcă dispozițiile art. 135 alin. (6) din Constituție, iar "aplicarea în mod legal a unei amenzi este consecința încălcării unei norme legale", executarea ei fiind suspendată pe durata judecării plângerii făcute împotriva procesului-verbal.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Președintele Camerei Deputaților considera ca dispozițiile art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu încalcă dreptul la apărare al contravenientului, prevăzut de art. 24 din Constituție. Contravenientul are posibilitatea să se adreseze instanțelor judecătorești cu plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece aplicarea amenzii este consecința încălcării legii și nu o atingere adusă dreptului de proprietate.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Arata ca

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

cuprinde suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal, fără participarea contravenientului. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 31 din ordonanța, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere la instanța de judecată în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia, prilej cu care, în prezenta unui avocat, se pot formula apărările considerate necesare. Considera ca aplicarea amenzii pentru săvârșirea unei contravenții este consecința legitima a încălcării normelor legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate, asa cum susține autorul excepției în legătură cu prevederile art. 26 din ordonanța criticata. Invoca și Decizia Curții Constituționale nr. 5/2002, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților și Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 180/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002. Aceste dispoziții legale au următorul conținut:

- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnatura acestuia.";

- Art. 26: "(1) Dacă agentul constatator aplica și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal, copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și față de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesulverbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.

(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate aceste dispoziții de lege contravin art. 24 și art. 135 alin. (6) din Constituție, care prevăd următoarele:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca același autor a mai ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 19 alin. (1) și a

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , cu o motivare identică, în alte doua cauze aflate pe rolul judecătoriilor Alba Iulia și Aiud, iar aceste excepții au fost conexate în fața Curții Constituționale și respinse ca neintemeiate prin Decizia nr. 164 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 9 iunie 2003. S-a reținut prin aceasta decizie ca dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu încalcă dreptul la apărare, consacrat de art. 24 din Constituție, întrucât încheierea procesului-verbal de constatare și sancționarea contravenției în absenta contravenientului are loc numai în situația în care nu exista alta posibilitate, iar dispozițiile ordonanței prevăd suficiente garanții pentru împiedicarea unor eventuale abuzuri, contravenientul putându-și exercită dreptul la apărare prin plângerea introdusă în justiție împotriva procesului-verbal. De asemenea, s-a reținut ca dispozițiile art. 26 din ordonanța nu aduc atingere proprietății private, declarata ca fiind inviolabilă, în condițiile legii, de art. 135 alin. (6) din Constituție, deoarece aplicarea sancțiunii este consecința încălcării unor reglementări legale.

Soluția adoptată și considerentele deciziei citate sunt valabile și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura să justifice reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale.

Fața de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Societatea Comercială "Albapam"-S.A. din Alba Iulia în Dosarul nr. 260/2003 al Judecătoriei Sebes.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 9 septembrie 2003.