Decizia nr. 164/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Balta - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.404/2002 al Judecătoriei Alba Iulia.

La apelul nominal răspunde, pentru Garda Financiară Alba, consilier juridic Ion Raspopescu, constatandu-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 38C/2003, având ca obiect aceeași excepție, ridicată de același autor în Dosarul nr. 4.922/2002 al Judecătoriei Aiud. La apelul nominal răspunde, pentru Garda Financiară Alba, consilier juridic Ion Raspopescu, constatandu-se lipsa autorului excepției, față de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul părții prezente, precum și reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 16 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 38C/2003 la Dosarul nr. 514C/2002.

Reprezentantul părții prezente solicita respingerea excepției de neconstituționalitate, întrucât considera ca dispozițiile de lege criticate nu încalcă prevederile art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul la apărare, acest drept fiind asigurat prin chiar plângerea depusa de către autorul excepției împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției. În ceea ce privește susținerile referitoare la încălcarea art. 135 din Constituție, se apreciază ca nici acestea nu sunt întemeiate, de vreme ce executarea măsurilor dispuse prin procesul-verbal contestat se poate suspenda de către instanța de judecată, prin încheiere de ședința, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, arătând ca, în legătură cu constituționalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, care își menține valabilitatea și în prezenta cauza.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constata următoarele:

Prin încheierile din 15 noiembrie 2002 și din 15 ianuarie 2003, pronunțate în dosarele nr. 6.404/2002 și nr. 4.922/2002, Judecătoria Alba Iulia și Judecătoria Aiud au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia în cauze de contencios administrativ.

În motivarea excepției se susține ca prevederile art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt contrare dispozițiilor art. 24 alin. (1) și ale art. 135 alin. (6) din Constituție. Astfel, în legătură cu încălcarea art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare, se arata ca art. 19 alin. (1) din ordonanța criticata permite agentului constatator sa încheie procesul-verbal de constatare a contravenției în lipsa contravenientului ori a reprezentantului sau, ceea ce face imposibil ca el sa formuleze obiecțiuni la acesta și sa indice mijloacele de proba de care înțelege să se folosească. Art. 26 din ordonanța obliga agentul constatator sa comunice înștiințarea de plată a amenzii înaintea rămânerii definitive a sancțiunii, iar, în practica, ea se întocmește tot în lipsa contravenientului, astfel ca și în aceasta faza "posibilitatea efectuării unei apărări utile este practic nulă". Încălcarea prevederilor constituționale ale art. 135 alin. (6) consta în aceea ca din conținutul textelor criticate rezultă o "răspundere obiectivă, afectandu-se resursele financiare ale persoanelor juridice sau fizice", "dreptul la plângere are un caracter formal", iar plata amenzii lezeaza "proprietatea, care în baza art. 135 alin. (6) din Constituție este inviolabilă".

Judecătoria Alba Iulia apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca prevederile art. 19 alin. (1) din ordonanța nu încalcă art. 24 din Constituție, referitor la dreptul la apărare, ci, ca o garanție a respectării acestui drept, în lipsa contravenientului, instituie obligația pentru agentul constatator de a încheia procesul-verbal de constatare în prezenta unui martor, proces-verbal împotriva căruia se poate formula plângere la instanța de judecată, în fața căreia contravenientul își poate formula apărările. Art. 26 din ordonanța criticata nu este contrar art. 135 alin. (2) din Constituție, deoarece înmânarea sau comunicarea înștiințării de plată a amenzii, o dată cu procesul-verbal, nu este de natura sa lezeze dreptul de proprietate privată al persoanei fizice sau juridice.

Judecătoria Aiud considera excepția de neconstituționalitate ridicată neîntemeiată, deoarece dispozițiile de lege criticate trebuie coroborate cu ansamblul reglementărilor privind regimul juridic al contravențiilor. Asa fiind, trebuie avute în vedere atât prevederile

art. 15, 16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care reglementează cine are calitatea de agent constatator, conținutul procesului-verbal de contravenție, precum și cazurile de nulitate a acestuia, cat și dispozițiile art. 19 alin. (2) din aceeași ordonanța, referitoare la protecția contravenientului. În legătură cu susținerile privind neconstituționalitatea art. 26 din ordonanța criticata, se arata ca textul nu încalcă dreptul de proprietate al contravenientului, atâta timp cat acesta are dreptul, potrivit art. 31 și art. 32 alin. (3) din același act normativ, sa conteste procesul-verbal de contravenție la instanța de judecată, iar executarea lui să fie suspendată.

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază ca excepția de neconstituționalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens arata ca

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

cuprinde suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal, fără participarea contravenientului. De altfel, potrivit dispozițiilor art. 31 din ordonanța, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere la instanța de judecată în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia, prilej cu care, în prezenta unui avocat, se pot formula apărările considerate necesare. Fața de aceste argumente considera ca și aplicarea amenzii pentru săvârșirea unei contravenții este consecința legitima a încălcării normelor legale, iar nu, asa cum susține autorul excepției în legătură cu prevederile art. 26 din ordonanța criticata, o încălcare a dreptului de proprietate. Menționează Decizia Curții Constituționale nr. 5/2002, prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 .

Avocatul Poporului considera ca dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. Astfel, în legătură cu încălcarea prin

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

a art. 24 din Constituție, se arata ca textul criticat conține suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului și, de altfel, dreptul la apărare este consacrat în sfera activității judiciare, iar constatarea săvârșirii unei contravenții nu se înscrie în acest cadru. Mai arata ca, în temeiul dispozițiilor art. 31 din ordonanța, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate formula plângere la instanța de judecată, în fața căreia contravenientul își poate face orice apărare pe care o considera necesară. Cu referire la susținerile privind încălcarea art. 135 alin. (6) din Constituție, considera ca aplicarea în mod legal a unei amenzi pentru săvârșirea contravenției nu reprezintă o violare a dreptului de proprietate. Invoca jurisprudenta Curții Constituționale privind constituționalitatea prevederilor art. 19 alin. (1) din ordonanța criticata.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și celor ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , prevederi care au următorul cuprins:

- Art. 19 alin. (1): "Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagina de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se afla de fața, refuza sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnatura acestuia.";

- Art. 26: "(1) Dacă agentul constatator aplica și sancțiunea, iar contravenientul este prezent la încheierea procesului-verbal copia de pe acesta și înștiințarea de plată se înmânează contravenientului, făcându-se mențiune în acest sens în procesul-verbal. Contravenientul va semna de primire.

(2) Dispozițiile alin. (1) se aplică și față de celelalte persoane cărora trebuie să li se comunice copia de pe procesul-verbal, dacă sunt prezente la încheierea acestuia.

(3) În cazul în care contravenientul nu este prezent sau, deși prezent, refuza să semneze procesul-verbal, comunicarea acestuia, precum și a înștiințării de plată se face de către agentul constatator în termen de cel mult o luna de la data încheierii."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții de lege contravin art. 24 și art. 135 alin. (6) din Constituție, care prevăd:

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";

- Art. 135 alin. (6): "Proprietatea privată este, în condițiile legii, inviolabilă."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea retine următoarele:

I. În legătură cu neconstituționalitatea prevederilor

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , Curtea Constituțională s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 5 din 15 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 124 din 15 februarie 2002, cu prilejul soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 32/1968 privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, preluate de

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 . Prin aceasta decizie, respingând excepția de neconstituționalitate, s-au statuat următoarele: critica constând, ca și în prezenta cauza, în încălcarea dreptului la apărare consacrat de art. 24 din Constituție este neîntemeiată, deoarece textul prevede suficiente garanții care să împiedice încheierea abuzivă a procesului-verbal fără participarea contravenientului. De altfel, o asemenea posibilitate nu intervine decât dacă nu exista alta soluție pentru constatarea contravenției săvârșite. Totodată, s-a observat ca dreptul la apărare este consacrat de art. 24 din Constituție în sfera activității judiciare, alin. (2) al acestui text referindu-se chiar la "cursul procesului", or, constatarea săvârșirii unei contravenții, deși poate avea și consecințe judiciare, nu se înscrie în acest cadru. S-a mai reținut și faptul ca, potrivit dispozițiilor art. 31 din ordonanța, împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data inmanarii sau comunicării acestuia, care se judeca de instanța judecătorească, iar în cadrul procesului contravenientul își poate angaja avocat și își poate face orice apărare pe care o considera necesară. De asemenea, conform art. 34 alin. (1) din ordonanța, în cadrul procesului pot fi administrate probe în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea art. 135 alin. (6) din Constituție, s-a reținut ca și aceasta este neîntemeiată, întrucât aplicarea în mod legal a unei amenzi pentru o contravenție săvârșită este consecința legitima a încălcării unei norme legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate, relevanta fiind în acest sens prevederea art. 41 alin. (8) din Constituție, potrivit căreia bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenții pot fi confiscate în condițiile legii.

Cele statuate prin decizia menționată își mențin valabilitatea și în prezenta cauza, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea acestei jurisprudente a Curții Constituționale.

II. O alta critica de neconstituționalitate vizează prevederile art. 26 din ordonanța, prin raportare la art. 135 alin. (6) din Constituție, în opinia autorului excepției, încălcarea consta în aceea ca emiterea înștiințării de plată înainte de rămânerea definitivă a sancțiunii afectează resursele financiare ale persoanelor juridice sau fizice, mai exact proprietatea privată a acestora. Curtea nu poate retine nici aceasta critica, deoarece, asa cum s-a arătat și anterior în legătură cu dispozițiile

art. 19 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , aplicarea amenzii pentru săvârșirea unei contravenții este consecința încălcării normei legale, iar nu o încălcare a dreptului de proprietate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) și ale

art. 26 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , excepție ridicată de Societatea Comercială "Albapam" - S.A. Alba din Alba Iulia în Dosarul nr. 6.404/2002 al Judecătoriei Alba Iulia, precum și în Dosarul nr. 4.922/2002 al Judecătoriei Aiud.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 6 mai 2003.