Decizia nr. 329/2003

Costica Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, apreciind ca dispozițiile criticate nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, invocate de autorul excepției, ci reprezintă o măsura de protecție care nu poate avea semnificatia nici a unui privilegiu, nici a unei discriminări, ea fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situații specifice, a egalității cetățenilor.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 15 ianuarie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.526/P/2002, Tribunalul Galați - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Ionel Berechet, apelant inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține ca textul de lege criticat este neconstitutional, deoarece, "potrivit

Legii privind Statutul politistului nr. 360/2002 , polițiștii sunt funcționari publici civili, situație în care rămân aplicabile pentru aceștia, în cadrul infracțiunii de ultraj, doar dispozițiile art. 239 alin. 1 și 2 din Codul penal, iar alin. 3 este neconstitutional, aplicarea acestuia fiind posibila, dar până la intrarea în vigoare a Statutului politistului".

Tribunalul Galați - Secția penală apreciază ca excepția de neconstituționalitate este nefondata, întrucât scopul urmărit de legiuitor prin introducerea dispozițiilor legale criticate a fost acela de a crea o protecție sporită anumitor categorii de persoane cu funcții care, prin specificul lor, îi pot face mai frecvent subiecte pasive ale infracțiunii de ultraj decât alte categorii de funcționari. Adoptarea

Legii nr. 360/2002

privind Statutul politistului nu înseamnă ca politistul nu mai poate fi subiect pasiv al infracțiunii de ultraj, prevăzută de art. 239 alin. 3 (devenit ulterior alin. 4) din Codul penal, și că nu ar mai fi aparat de aceste dispoziții legale, deoarece specificul activității sale a rămas neschimbat.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Președintele Camerei Deputaților considera ca dispozițiile art. 239 alin. 3 din Codul penal sunt constituționale. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca politistul este investit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competentelor stabilite de lege, poziția sa de subiect pasiv al infracțiunii de ultraj nefiind legată de calitatea de militar.

Guvernul considera critica de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, aceasta vizând aspecte de aplicare a legii, iar nu de constituționalitate. Se arata ca și până la intrarea în vigoare a

Legii nr. 360/2002 , alin. 3 al

art. 239 din Codul penal, modificat prin Legea nr. 140/1996

și devenit alin. 4 în urma modificării Codului penal prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/2002 , făcea distincție între politisti și alte categorii de persoane, iar prin intrarea în vigoare a

Legii nr. 360/2002

dispozițiile legale criticate, în ceea ce îi privește pe politisti, nu au fost implicit abrogate, acestea rămânând în continuare aplicabile în cazul săvârșirii infracțiunii de ultraj împotriva politistilor.

Avocatul Poporului arata ca prevederile legale referitoare la infracțiunile de ultraj săvârșite împotriva politistului nu contravin prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece scopul urmărit de legiuitor a fost acela de a crea o protecție sporită anumitor categorii de persoane cu anumite funcții, care prin specificul lor pot fi mai des subiect pasiv al infracțiunii de ultraj decât alte categorii de funcționari. Protecția penală asigurata politistilor, care, potrivit

Legii nr. 360/2002 , beneficiază de un statut special, reprezintă o garanție a exercitării atribuțiilor ce le revin și nicidecum un privilegiu, iar legitimitatea sa deriva din însăși legitimitatea existenței autorității. Tratamentul juridic diferit este justificat tocmai de necesitatea egalității în fața legii, de a nu se crea stări privilegiate sau discriminatorii. În concluzie, se arata ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

Președintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale președintelui Camerei Deputaților, Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 239 alin. 3 din Codul penal, în vigoare la data săvârșirii faptei, devenit ulterior alin. 4, în urma introducerii alin. 2 prin

Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 58/2002 , dispoziții potrivit cărora: "Dacă faptele prevăzute în alineatele precedente sunt săvârșite împotriva unui magistrat, polițist sau jandarm ori alt militar, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani."

În cauza autorul excepției a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj cu violenta, prevăzută în art. 239 alin. 2 și 3 din Codul penal (în redactarea din anul 2001), texte care au devenit în prezent alin. 3 și 4. El critica dispozițiile alin. 4 (fost 3) pe care le considera ca devenite neconstituționale după intrarea în vigoare a

Legii nr. 360 din 6 iunie 2002

privind Statutul politistului. Potrivit art. 1 din această lege "Politistul este funcționar public civil, cu statut special, inarmat, ce poarta, de regula, uniforma și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului". Autorul excepției susține ca, în aceste condiții, dacă politistilor, funcționari publici civili, li se aplică normele de protecție din art. 239 alin. 4 (fost 3), se creează o disfunctionalitate evidenta în sistemul penal sanctionator, deoarece este inadmisibil ca polițiștii să aibă un tratament juridic diferit de celelalte categorii de persoane numite în funcții publice. În opinia sa, deși nu o spune explicit, dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție, deoarece instituie un statut discriminatoriu în favoarea politistilor, în raport cu alți funcționari publici.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată.

Curtea retine ca textul de lege criticat reglementează o varianta agravantă a ultrajului comis împotriva unui magistrat, polițist sau jandarm ori alt militar. Aceste dispoziții nu sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 16 alin. (1), deoarece nu poate fi vorba despre o încălcare a principiului egalității în fața legii și a autorităților publice, de vreme ce legiuitorul a instituit aceasta agravantă a ultrajului, constând în sporirea cu 3 ani a maximului special al pedepsei, în cazul săvârșirii infracțiunii față de funcționari însărcinați cu apărarea ordinii și siguranței publice.

Intrarea în vigoare a

Legii nr. 360/2002

privind Statutul politistului nu schimba natura funcției publice și deci nu face sa dispara necesitatea apărării speciale a persoanei acestuia împotriva faptelor de ultraj.

Astfel fiind, rezultă ca dispozițiile art. 239 alin. 4 (fost 3) din Codul penal reprezintă o măsura de protecție care nu are însă semnificatia unui privilegiu și nici a unei discriminări, fiind destinată tocmai asigurării, în anumite situații specifice, a egalității cetățenilor.

Criticile de neconstituționalitate fiind neintemeiate, excepția urmează să fie respinsă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a art. 239 alin. 3 din Codul penal, excepție ridicată de Ionel Berechet în Dosarul nr. 1.526/P/2002 al Tribunalului Galați - Secția penală.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 11 septembrie 2003.