Decizia nr. 382/2003

Nicolae Popa - președinte

Costica Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stanoiu - judecător

Lucian Stangu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Doina Suliman - magistrat-asistent șef

Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. a) și ale

art. 60 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Asociația de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate, pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:

Prin Încheierea din 13 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.691/2003, Tribunalul Hunedoara - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. a) și ale

art. 60 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Asociația de Binefacere "Bonis Potra" din Deva cu ocazia soluționării recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 281 din 3 februarie 2003 pronunțate de Judecătoria Deva.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia susține ca dispozițiile legale atacate aduc atingere prevederilor constituționale ale art. 23 alin. (8) și art. 130 alin. (1), precum și celor ale art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, deoarece "permit oricărei persoane interesate sa sesizeze instanța de judecată și sa acuze membrii asociației de săvârșirea unor fapte ilegale". De asemenea, considera ca textele de lege criticate "obliga instanța civilă să se substituie instanței penale și îi considera infractori pe membrii asociației, în absenta unei hotărâri definitive de condamnare".

Instanța de judecată apreciază ca excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece "natura ilicită a unei activități sau faptul ca ea contravine ordinii publice sunt aspecte ce pot fi invocate de părți și reținute de instanța în procesul civil, ilicitul civil putând fi sau nu, după caz, și ilicit penal".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

Guvernul considera ca excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată. Referitor la critica

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

raportat la prevederile constituționale ale art. 23 alin. (8) și cele ale art. 130 alin. (1), apreciază ca "textul criticat nu este de natura a afecta atribuțiile Ministerului Public în ceea ce privește reprezentarea intereselor generale ale societății și nici prezumția de nevinovatie".

În ceea ce privește critica de neconstituționalitate a art. 60 alin. (4) din același act normativ, instanța apreciază ca "situația avută în vedere de textul criticat este aceea a destinației bunurilor care au aparținut asociațiilor sau fundațiilor care au fost dizolvate prin hotărâre judecătorească, în condițiile art. 56 alin. (1) lit. a)-c), deci în cazul aplicării unei sancțiuni civile", astfel că nu este vorba despre "instituirea unei sancțiuni sau a oricărei alte măsuri de siguranță care pot interveni în cazul săvârșirii unei infracțiuni sau a unei abateri administrative".

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competența, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 56 alin. (1) lit. a) și ale

art. 60 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, modificată și completată prin

Ordonanța Guvernului nr. 37/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 62 din 1 februarie 2003.

Dispozițiile legale criticate au următoarea redactare:

- Art. 56 alin. (1) lit. a): "Asociația se dizolva, prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate:

a) când scopul sau activitatea asociației a devenit ilicită sau contrară ordinii publice;";

- Art. 60 alin. (4): "În cazul în care asociația sau fundația a fost dizolvată pentru motivele prevăzute la art. 56 alin. (1) lit. a)-c), bunurile rămase după lichidare vor fi preluate de către stat, prin Ministerul Finanțelor, sau, după caz, de comuna sau orașul în a cărui raza teritorială asociația sau fundația își avea sediul, dacă aceasta din urma era de interes local."

În susținerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul excepției invoca încălcarea următoarelor prevederi constituționale:

- Art. 23 alin. (8): "Până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată nevinovată.";

- Art. 130 alin. (1): "În activitatea judiciară, Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apara ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor."

Autorul excepției invoca și încălcarea dispozițiilor cuprinse în art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană acuzata de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția sa va fi legal stabilită."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constata ca dispozițiile legale criticate nu contravin, sub nici un aspect, prevederilor constituționale invocate. Astfel, reglementarea posibilității oricărei părți interesate de a solicita dizolvarea asociației prin hotărâre judecătorească, în condițiile în care aceasta desfășoară o activitate ilicită, nu este de natura a afecta prezumția de nevinovatie instituită prin art. 23 alin. (8) din Constituție și nici atribuțiile Ministerului Public ca reprezentant al societății. De asemenea, transmiterea, prin Ministerul Finanțelor Publice, a bunurilor asociației care a fost dizolvată către persoane juridice, expres și limitativ prevăzută de

art. 60 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 , nu are aspectul unei sancțiuni sau al unei măsuri de siguranță care pot interveni în cazul comiterii unei infracțiuni sau contravenții, ci vizează destinația bunurilor asociației căreia i s-a aplicat o sancțiune civilă, aceea a dizolvării în condițiile art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanța.

În cauza a fost invocată și infrangerea art. 6 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Dispozițiile

art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

nu contravin acestor prevederi, care se referă la "persoana acuzata de o infracțiune", calitate pe care o are numai invinuitul sau inculpatul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6), al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 56 alin. (1) lit. a) și ale

art. 60 alin. (4) din Ordonanța Guvernului nr. 26/2000

cu privire la asociații și fundații, cu modificările și completările ulterioare, excepție ridicată de Asociația de Binefacere "Bonis Potra" din Deva în Dosarul nr. 1.691/2003 al Tribunalului Hunedoara - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2003.