Legea nr. 11/1990

Articolul 1

Încuviințarea înfierii este de competența instanțelor judecătorești.

Cererea pentru încuviințarea înfierii se introduce la judecătoria în raza căreia domiciliază cel care infiaza.

Cererea pentru încuviințarea înfierii unui copil părăsit, din părinți necunoscuți sau care, din orice alte cauze, se afla în îngrijirea unei instituții de ocrotire, se introduce la instanța în raza căreia se afla sediul instituției de ocrotire.

Cererea pentru încuviințarea înfierii facuta de un străin sau de un cetățean român cu domiciliul ori reședința în străinătate se introduce la tribunalul în raza căruia domiciliază cel ce urmează a fi înfiat.

Articolul 2

La cererea pentru încuviințarea înfierii se vor atașa următoarele acte:

a) Acte privind infiatul:

- certificat de naștere, în copie legalizată;

- certificatele de naștere și, după caz, de căsătorie sau deces, ale părinților firești ai minorului, în copie legalizată;

- declarație autentificată de consimtamint la înfiere, data de părintele sau părinții firești, tutore sau ocrotitorii legali, ori, după caz, de autoritatea tutelara;

- certificat medical privind starea de sănătate a minorului, eliberat, după caz, de policlinica judeteana, municipala sau de sector.

b) Acte privind infietorii:

- declarație autentificată în care infietorii sa precizeze dacă înfierea se face cu efecte depline sau cu efecte restrînse;

- certificatele de naștere și de căsătorie, în copie legalizată;

- certificate privind antecedentele penale;

- certificate privind starea de sănătate;

- un act, eliberat de autoritățile străine competente, din care să rezulte ca pot sa înfieze, potrivit legislației tarii respective;

- ancheta socială efectuată de autoritățile străine competente de la domiciliul infietorilor, în care să se arate opinia acestora cu privire la înfiere.

Articolul 3

Instanța soluționează cererea pentru încuviințarea înfierii în camera de consiliu, în complet constituit din 2 judecători, cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege.

Judecarea cererii se face cu citarea celor prevăzuți la art. 70 din Codul familiei și a autorității tutelare, precum și cu participarea procurorului.

Instanța poate administra orice proba admisă de lege. Efectuarea anchetei sociale este obligatorie. În cazul prevăzut de art. 1 alin. 4, ancheta socială se face de către organele județene sau al municipiului București.

Articolul 4

În cazul în care infietorul sau cel ce urmează a fi înfiat este străin, fiecare este supus, în ceea ce privește condițiile de fond pentru încheierea înfierii, legii sale naționale, dacă legea străină nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român.

Articolul 5

În cazul în care înfierea privește un copil ai cărui părinți sînt necunoscuți ori un copil care a fost abandonat, iar părinții, deși cunoscuți, nu pot fi gasiti, precum și în situația în care este necesară punerea sub tutela a copilului, dar aceasta nu a fost încă instituită, consimțămîntul la înfiere va fi dat de autoritatea tutelara.

Articolul 6

În condițiile legii, cei care justifica un interes legitim pot interveni în procesul privind încuviințarea înfierii.

Articolul 7

Instanța se va pronunța asupra cererii de încuviințare a înfierii prin hotărîre.

Hotărîrea prevăzută la alin. 1 este supusă căilor de atac, în condițiile și în termenele prevăzute de Codul de procedură civilă.

Articolul 8

Cererile pentru încuviințarea înfierii, în curs de soluționare la organele de autoritate tutelara, vor fi înaintate de îndată instanțelor competente, potrivit dispozițiilor prezentei legi.

Cererile de anulare sau desfacere a înfierii urmează aceleași reguli de competența ca cele pentru încuviințarea acesteia.

Articolul 9

Dispozițiile prevăzute în capitolul III din Codul familiei se modifica în mod corespunzător prevederilor din prezenta lege.

Articolele 73 și 74 din Codul familiei,

Decretul nr. 137 din 23 martie 1956 , precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.

Această lege a fost adoptată de Senat în ședința sa din ziua de 30 iulie 1990.