Legea nr. 11/1990

Articolul 1

Încuviințarea adopției este de competența instanțelor judecătorești.

Cererea pentru încuviințarea adopției se introduce la judecătoria în raza căreia domiciliază cel care adopta.

Cererea pentru încuviințarea adopției unui copil părăsit, din părinți necunoscuți sau care, din orice alte cauze, se afla în îngrijirea unei instituții de ocrotire, se introduce la instanța în raza căreia se afla sediul instituției de ocrotire.

Cererea pentru încuviințarea adopției facuta de un străin sau de un cetățean român cu domiciliul ori reședința în străinătate se introduce la tribunalul în raza căruia domiciliază cel ce urmează a fi adoptat.

În cazul în care cel ce urmează a fi adoptat este cetățean român cu domiciliul sau reședința în străinătate, cererea adresată instanței române este de competența Tribunalului municipiului București.

Articolul 2

În scopul supravegherii și sprijinirii acțiunilor de ocrotire a minorilor prin adopție și al realizării cooperării internaționale în aceasta materie, se înființează, ca organ guvernamental, Comitetul Roman pentru Adoptii.

Comitetul Roman pentru Adoptii colaborează cu autorități centrale din străinătate care au atribuții în domeniul protecției copiilor și al adopțiilor internaționale, precum și cu organizații autorizate de acestea, în orice probleme de interes reciproc în domeniul adopției.

Articolul 3

Străinii sau cetățenii români cu domiciliul sau reședința în străinătate pot adopta numai copii aflați în evidenta Comitetului Roman pentru Adoptii și care nu au putut fi încredințați sau adoptati în țara, în intervalul de cel puțin șase luni de la luarea în evidenta.

De la prevederile alineatului precedent sînt exceptați soțul care adopta copilul celuilalt soț, adoptatorii care sînt rude pînă la gradul al patrulea inclusiv cu unul dintre părinții minorului sau care adopta persoane majore în condițiile art. 67 din Codul familiei.

Articolul 4

La cererea pentru încuviințarea adopției se vor atașa următoarele acte:

a) Acte privind adoptatul:

- certificat de naștere, în copie legalizată;

- certificatele de naștere și, după caz, de căsătorie sau deces ale părinților firești ai minorului, în copie legalizată;

- declarație autentificată de consimtamint la adopție, data de părintele sau părinții firești, tutore sau ocrotitorii legali, ori, după caz, avizul autorității tutelare;

- certificat medical privind starea de sănătate a minorului, eliberat, după caz, de policlinica judeteana, municipala sau de sector;

- confirmarea Comitetului Roman pentru Adoptii ca minorul nu a putut fi încredințat sau adoptat în țara, în intervalul de cel puțin șase luni de la luarea în evidenta.

b) Acte privind adoptatorii:

- declarație autentificată în care adoptatorii sa precizeze dacă adoptarea se face cu efecte depline sau cu efecte restrînse;

- certificatele de naștere și de căsătorie, în copie legalizată;

- certificate privind antecedentele penale;

- certificate privind starea de sănătate;

- un act, eliberat de autoritățile străine competente, din care să rezulte ca pot sa adopte, potrivit legislației tarii respective;

- ancheta socială efectuată de autoritățile străine competente de la domiciliul adoptatorilor, în care să se arate opinia acestora cu privire la adopție.

Articolul 5

Instanța soluționează cererea pentru încuviințarea adopției în camera de consiliu, în complet constituit din 2 judecători, cu respectarea condițiilor de fond prevăzute de lege.

Judecarea cererii se face cu citarea celor prevăzuți la art. 70 din Codul familiei și a autorității tutelare, precum și cu participarea procurorului.

Instanța poate administra orice proba admisă de lege. Efectuarea anchetei sociale este obligatorie. În cazul prevăzut de art. 1 alin. 4, ancheta socială se face de către organele județene sau al municipiului București.

Articolul 6

În cazul în care adoptatorul sau cel ce urmează a fi adoptat este străin, fiecare este supus, în ceea ce privește condițiile de fond pentru încheierea adopției, legii sale naționale, dacă legea străină nu încalcă ordinea publică de drept internațional privat român.

Articolul 7

În cazul în care adoptia privește un copil pentru care este necesară punerea sub tutela, dar aceasta nu a fost încă instituită, instanța judecătorească va incuviinta adoptia cu avizul autorității tutelare competente a întocmi ancheta socială.

În situațiile prevăzute de art. 109 din Codul familiei, cînd copilul se afla într-o instituție de ocrotire sau într-o unitate medico-sanitară, cererea de decădere a părintelui din drepturile părintești poate fi facuta și de conducerea instituției sau unității.

În cazul copilului aflat într-o instituție de ocrotire sau, după caz, într-o unitate medico-sanitară, părinții pot declara în scris, în forma autentică, ca sînt de acord ca, după trecerea a șase luni de la data declarației, acesta să fie adoptat de persoana aleasă de Comitetul Roman pentru Adoptii, fără a mai fi necesar un nou consimtamint al lor la adopție.

Articolul 8

În condițiile legii, cei care justifica un interes legitim pot interveni în procesul privind încuviințarea adopției.

Articolul 9

Instanța se va pronunța asupra cererii de încuviințare a adopției prin hotărîre, avînd în vedere ca minorul să poată beneficia în țara străină de garanțiile și normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naționale.

Hotărîrea prevăzută la alin. 1 este supusă căilor de atac, în condițiile și în termenele prevăzute de Codul de procedură civilă.

În cazurile prevăzute de art. 1 alin. 4, întocmirea noului act de naștere al copilului adoptat, cu toate efectele filiației firești, se va face de către primăria pe raza căreia își are domiciliul sau reședința adoptatul, iar în cazurile prevăzute de art. 1 alin. 5, de către Primăria sectorului 1 din municipiul București.

Cetățenia adoptatului este supusă legii cetateniei române.

Articolul 10

Comitetul Roman pentru Adoptii, cu sprijinul reprezentantelor diplomatice și consulare române și pe alte cai admise de normele internaționale, va depune diligențele necesare pe lîngă autoritățile sau organizațiile statului al cărui cetățean a adoptat un copil român, pentru ca acesta sa beneficieze de garanțiile și normele echivalente acelora existente în cazul unei adoptii naționale.

Articolul 11

Fapta părintelui, tutorelui sau ocrotitorului legal, care pretinde sau primește, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopției unui copil se pedepsește cu închisoare de la unu la cinci ani.

Cu aceeași pedeapsa se sancționează și fapta persoanei care, în vederea obținerii unui folos material necuvenit, intermediaza sau înlesnește adoptarea unui copil.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

Articolul 12

Cererile pentru încuviințarea adopției, în curs de soluționare la organele de autoritate tutelara, vor fi înaintate de îndată instanțelor competente, potrivit dispozițiilor prezentei legi.

Cererile de anulare sau desfacere a adopției urmează aceleași reguli de competența ca cele pentru încuviințarea acesteia.

Articolul 13

Dispozițiile prevăzute în capitolul III din Codul familiei se modifica în mod corespunzător prevederilor din prezenta lege.

Articolele 73 și 74 din Codul familiei,

Decretul nr. 137 din 23 martie 1956 , precum și orice alte dispoziții contrare prezentei legi, se abroga.

NOTĂ:

Potrivit

art. II din Legea nr. 48/1991 , cererile pentru încuviințarea adopției, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, vor fi soluționate potrivit reglementării în vigoare la data introducerii cererii.