Decizia nr. 285/2016

Augustin Zegrean

- președinte

Valer Dorneanu

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Cimarosto Giovanni și Fantinello Carlo în Dosarul nr. 1.948/290/2015 al Tribunalului Caraș-Severin. Excepția de neconstituționalitate formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.898D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepției de neconstituționalitate, avocatul Mihaela Zlate, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul avocatului prezent, care solicită admiterea excepției de neconstituționalitate, sens în care reiterează criticile formulate în fața instanței de judecată, fiind consemnate, totodată, și în înscrisurile aflate la dosarul cauzei. În esență, susține că prevederile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/1996

sunt contrare dispozițiilor art. 44 din Constituție, întrucât, din perspectiva reglementării criticate, înregistrarea transferului de proprietate nu este posibilă având în vedere că hotărârea de radiere nu identifică bunurile, la fel cum, implicit, nu le identifică nici certificatul constatator de radiere, act succesiv hotărârii. Prin urmare, apreciază că se aduce atingere atributelor dreptului de proprietate al autorilor excepției de neconstituționalitate, care nu pot dispune de dreptul de folosință asupra bunului lor.

4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate. Arată, astfel, că autorii excepției nu formulează veritabile critici de neconstituționalitate, ci deduc neconstituționalitatea reglementării legale criticate dintr-o pretinsa contrarietate a prevederilor

Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

cu cele ale

Legii societăților nr. 31/1990 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. 1.948/290/2015, Tribunalul Caraș-Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Cimarosto Giovanni și Fantinello Carlo într-o cauză având ca obiect o plângere împotriva încheierii de înscriere în cartea funciară.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că sunt asociații unei societăți, persoană juridică, dizolvată împotriva voinței asociaților săi, în conformitate cu prevederile

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 . În acest context, fac referire și la prevederile art. 171 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară nr. 700/2014, care prevăd situația transferului de proprietate al imobilelor în cazul radierii societății ca urmare a dizolvării voluntare. Arată că aceste prevederi din Legea societăților și din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, extrem de clare în opinia autorilor excepției, sunt în contradicție cu prevederile

art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 7/1996 , criticate în prezenta cauză, care nu fac în niciun fel distincție între cazurile de fapt care determină transferul proprietății, împrejurare ce conduce la afectarea dreptului lor de proprietate.

7. Tribunalul Caraș-Severin apreciază că prevederile legale criticate sunt constituționale. Arată, astfel, că procedura de soluționare a cererilor de înscriere în cartea funciară are natură necontencioasă, registratorul neavând competența de a face o cercetare judecătorească a stării de fapt și de drept, ci doar de a verifica dacă actul prezentat pentru înscriere îndeplinește condițiile de validitate prevăzute de lege și dacă nu există impedimente la înscriere, ceea ce s-a și întâmplat în cauză. Potrivit

art. 29 din Legea nr. 7/1996 , registratorul nu este ținut să stabilească existența sau inexistența unui drept sau întinderea acestuia, ci numai a verifica, în mod preventiv, condițiile de fond și formă ale actului în temeiul căruia se solicită înscrierea raportat și la situația de carte funciară care permite sau nu înscrierea.

8. Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul, în punctul de vedere exprimat, opinează în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, arată că registratorul de carte funciară nu tranșează vreun litigiu și nici nu stabilește existența sau inexistența unui drept potrivnic în contradictoriu cu altă persoană, ci numai verifică, în mod preventiv, respectiv în scopul salvgardării ordinii publice și a drepturilor ori intereselor legitime ale terților, condițiile de validitate, de fond și de formă, ale actului sau faptului juridic în temeiul căruia se solicită înscrierea în carta funciară. Este vorba, deci, de un control de legalitate, iar nu de rezolvarea unui diferend, deoarece încheierea de admitere sau de respingere a cererii de înscriere nu validează și nici nu invalidează actul juridic în cauză, ceea ce se poate întâmpla doar în cazul unui proces declanșat la cererea părții interesate (care are deschisă, în condițiile legii, nu numai calea acțiunilor de drept comun, ci și calea unor acțiuni specifice de carte funciară).

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 720 din 24 septembrie 2015, potrivit cărora "În cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul îndeplinește următoarele condiții limitative: [...]

c) individualizează imobilul printr-un număr de carte funciară și un număr cadastral sau topografic, după caz;".

13. Autorii excepției de neconstituționalitate susțin că prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.

14. Cu privire la situația de fapt concretă, Curtea reține că, în speță, prin cererea aflată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin, Cimarosto Giovanni și Fantinello Carlo (autori ai excepției de neconstituționalitate) au formulat o plângere împotriva unei încheieri de reexaminare, respectiv de respingere, emise de Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Reșița în anul 2015, referitoare la intabularea dreptului de proprietate în cote-părți de 95% - Cimarosto Giovanni, respectiv de 5% - Fantinello Carlo asupra unui imobil (apartament), achiziționat de autorii excepției, acționari în cadrul Societății Vivere - S.R.L. în anul 2006, în baza unui contract de vânzare-cumpărare. Astfel cum reiese din cuprinsul încheierii de sesizare, conform Sentinței nr. 1.502/2008 pronunțate de Tribunalul Caraș-Severin într-un dosar al acestei instanțe, s-a dispus dizolvarea societății (Vivere - S.R.L.) în baza

art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea societăților nr. 31/1990 , republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, cu modificările și completările ulterioare. Întrucât nicio persoană interesată nu a solicitat numirea unui lichidator, directorul Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin a solicitat, prin cerere, judecătorului delegat radierea societății, iar conform încheierii acestuia din 2009, s-a admis cererea formulată și s-a dispus radierea societății. Așa fiind, astfel cum reiese din certificatul constatator emis în anul 2014 de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, această societate a fost radiată în anul 2009, în temeiul prevederilor

art. 237 alin. (8) și (9) din Legea societăților nr. 31/1990 . Ca urmare a radierii societății, Primăria Reșița a emis, în anul 2012, dispoziția prin care s-a dispus scoaterea de pe rolul fiscal a societății, precum și anularea deciziilor de impunere ulterioare radierii acesteia. Reclamanții învederează faptul că societatea a fost dizolvată împotriva voinței asociaților, iar nu prin voința acestora, sediul materiei fiind

art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990 , neexistând o hotărâre a asociaților de repartizare a activelor, transferul proprietății asupra acestora efectuându-se ope legis, conform art. 237 alin. (8)-(10) din actul normativ menționat. Aceștia se raportează și la prevederile art. 171 alin. (3) din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară nr. 700/2014, care reglementează tocmai situația în care se găsește societatea reclamantă. Autorii excepției subliniază faptul că, deși în cererea de reexaminare au expus toate aceste argumente, registratorul-șef nu a ținut cont de ele și, din eroare, acesta a considerat că reclamanții au nevoie de un certificat constatator emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Caraș-Severin, în care să fie amintit imobilul în cauză.

15. Așa fiind, consideră că prevederile

art. 237 din Legea societăților nr. 31/1990

și cele ale art. 171 din Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară nr. 700/2014 sunt în contradicție cu prevederile art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , criticate în prezenta cauză.

16. Examinând excepția de neconstituționalitate din perspectiva criticilor astfel formulate, Curtea reține că autorii acesteia și-au întemeiat argumentele de neconstituționalitate pe o pretinsă necorelare între prevederile criticate din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , care nu fac niciun fel de distincție între cazurile de fapt care determină transferul proprietății, și cele cuprinse în

Legea societăților nr. 31/1990

și în Regulamentul de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară nr. 700/2014, necorelare ce a determinat, în viziunea acestora, o încălcare a dispozițiilor art. 44 din Constituție.

17. Plecând de la aceste premise, în jurisprudența sa, Curtea a statuat constant că nu se poate pronunța asupra neconcordanțelor dintre diferite norme juridice, ci numai asupra înțelesului dispozițiilor legale criticate în raport cu prevederile și principiile constituționale. De exemplu, prin

Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, și

Decizia nr. 463 din 12 aprilie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 21 iunie 2011, Curtea a reținut că examinarea constituționalității unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele și raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparație la dispoziții ori principii ale Constituției. Prin urmare, o astfel de situație nu constituie un veritabil argument pe care să se întemeieze neconstituționalitatea prevederilor criticate, ci o eventuală contrarietate între norme legale din același domeniu sau din domenii pe care autorii excepției de neconstituționalitate le apreciază ca fiind similare. Or, coordonarea legislației în vigoare, sub aspectele menționate, este de competența autorității legiuitoare.

18. Totodată, Curtea observă că autorii excepției sunt nemulțumiți și de modul de aplicare de către registratorul-șef a reglementărilor aplicabile în această materie. Or, eventualele greșeli de aplicare a legii nu pot constitui motive de neconstituționalitate a textelor criticate și, prin urmare, nu intră sub incidența controlului de constituționalitate exercitat de Curte, fiind de competența instanței de judecată învestite cu soluționarea litigiului, respectiv a celor ierarhic superioare în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.

19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din

Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 , excepție ridicată de Cimarosto Giovanni și Fantinello Carlo în Dosarul nr. 1.948/290/2015 al Tribunalului Caraș-Severin.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Caraș-Severin și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 10 mai 2016.