Decizia nr. 381/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal și ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.861/2002 al Judecătoriei Galați.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 12 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.861/2002, Judecătoria Galați a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal și ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Frunză, reclamant în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține că textele de lege menționate încalcă drepturile și principiile constituționale prevăzute în art. 1 alin. (3), referitoare la România ca stat de drept, în art. 4, referitoare la unitatea poporului și egalitatea dintre cetățeni, în art. 11, referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, în art. 15, referitoare la universalitatea drepturilor, în art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, în art. 20, referitoare la tratatele internaționale privind drepturile omului, în art. 21, referitoare la accesul liber la justiție, în art. 24, referitoare la dreptul la apărare, în art. 51, referitoare la respectarea Constituției și a legilor, și în art. 144 lit. c), referitoare la excepția de neconstituționalitate. Se susține că drepturile constituționale nu mai sunt garantate în situația în care acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare și din oficiu de către organele competente ale statului.

Judecătoria Galați își exprimă opinia în sensul că dispozițiile legale criticate nu încalcă prevederile constituționale invocate de autorul excepției.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată sub toate aspectele. Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili regulile de desfășurare a procesului penal, soluție ce rezultă din prevederile constituționale ale art. 125 alin. (3) din Constituție. În situații deosebite, legiuitorul poate stabili reguli speciale de procedură, precum și modalități de exercitare a drepturilor procesuale, cum este cazul procedurii plângerii prealabile.

Avocatul Poporului consideră, de asemenea, că dispozițiile art. 180 alin. 3 din Codul penal și ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 180 alin. 3 (Lovirea sau alte violențe) din Codul penal, potrivit cărora "Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate", precum și cele ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală, care au următorul conținut:

- Art. 279 (Organele cărora li se adresează plângerea): "Punerea în mișcare a acțiunii penale se face numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară astfel de plângere.

Plângerea prealabilă se adresează:

a) instanței de judecată, în cazul infracțiunilor prevăzute de Codul penal în art. 180, 184 alin. 1, 193, 205, 206, 210, 213 și 220, dacă făptuitorul este cunoscut. Când făptuitorul este necunoscut, persoana vătămată se poate adresa organului de cercetare penală pentru identificarea lui.

Aceste prevederi se aplică și în cazul infracțiunilor prevăzute în art. 193, 205 și 206 din Codul penal, săvârșite prin presă sau orice mijloace de comunicare în masă;

b) organului de cercetare penală sau procurorului, în cazul altor infracțiuni decât cele arătate la lit. a);

c) organului competent să efectueze urmărirea penală, când plângerea prealabilă este îndreptată contra unui judecător, procuror, notar public, militar, judecător și controlor financiar de la camera de conturi județeană sau contra uneia din persoanele arătate în art. 29 pct. 1.";

- Art. 284 (Termenul de introducere a plângerii): "În cazul infracțiunilor pentru care legea prevede că este necesară o plângere prealabilă, aceasta trebuie să fie introdusă în termen de 2 luni din ziua în care persoana vătămată a știut cine este făptuitorul.

Când persoana vătămată este un minor sau un incapabil, termenul de 2 luni curge de la data când persoana îndreptățită a reclama a știut cine este făptuitorul."

Autorul excepției susține că aceste dispoziții sunt contrare dispozițiilor art. 1 alin. (3), art. 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 51 și 144 din Constituție.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că nu pot fi reținute, sub nici un aspect, criticile formulate.

Legiuitorul, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, conform căruia "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege", a renunțat pentru anumite infracțiuni riguros selecționate la principiul oficialității procesului penal și a lăsat la aprecierea persoanei vătămate necesitatea intervenției organelor judiciare pentru soluționarea conflictului. Condiționarea punerii în mișcare a acțiunii penale de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate, care este o excepție de la regula generală a oficialității procesului penal înscrisă în art. 2 alin. 2 din Codul de procedură penală, nu poate fi contrară drepturilor și intereselor părților, ci, dimpotrivă, nu le poate fi decât favorabilă.

Dispozițiilor legale referitoare la procedura plângerii prealabile au mai făcut obiectul controlului de constituționalitate, prilej cu care Curtea Constituțională a subliniat că acestea nu numai că nu sunt contrare dispozițiilor sau principiilor Constituției, dar exprimă principii de politică penală democratice și umaniste în legătură cu soluționarea conflictelor de drept penal, fie că este vorba de infracțiunile pentru care este instituită procedura plângerii prealabile, condițiile și termenul în care poate fi introdusă plângerea, fie de consecințele pe planul dreptului substanțial și pe planul dreptului procesual. În acest sens, sunt deciziile nr. 344 din 6 decembrie 2001 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2002) și nr. 230 din 3 iunie 2003 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 501 din 10 iulie 2003).

De altfel, lăsarea la voința persoanei vătămate a punerii în mișcare a acțiunii penale și a posibilității înlăturării răspunderii penale prin retragerea plângerii sau prin împăcarea părților constituie calea cea mai sigură și mai temeinică de aplanare a conflictului de drept penal, fapt confirmat de practică.

Procedura plângerii prealabile nu încalcă principiile recunoscute și garantate de Constituție, invocate de autorul excepției, și, de asemenea, nu prevede privilegii sau îngrădiri ale exercitării drepturilor procesuale pentru nici una dintre părțile procesului penal.

Având în vedere aceste motive, Curtea constată că prevederile legale criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate în argumentarea excepției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 180 alin. 3 din Codul penal și ale art. 279 și 284 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 3.861/2002 al Judecătoriei Galați.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 14 octombrie 2003.