Decizia nr. 477/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Puskas Valentin Zoltan

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ștefania Sofronea.

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, excepție ridicată de Gheorghe Staiu în Dosarul nr. 97/46/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 905 D/2015.

2. La apelul nominal se prezintă, pentru Agenția Națională de Integritate, domnul consilier juridic Vladimir Alexandru Ciobanu, cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Agenției Naționale de Integritate, care solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, făcând referire la practica Curții Constituționale, respectiv la

deciziile nr. 203 din 29 aprilie 2013 , nr. 204 din 29 aprilie 2013, nr. 205 din 29 aprilie 2013 și nr. 210 din 29 aprilie 2013. Mai arată, de asemenea, că verificările se fac cu respectarea

Ordonanței Guvernului nr. 27/2002

și că, potrivit

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , sesizarea făcută cu rea-credință atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut-o. Textul de lege criticat reprezintă o exercitare a dreptului de petiționare, potrivit căruia orice persoană fizică sau juridică se poate adresa cu petiții autorităților publice, fără a încălca libertatea individuală sau libertatea de expresie. În sensul celor susținute oral depune concluzii scrise.

4. Reprezentantul Ministerului Public solicită păstrarea jurisprudenței Curții în materie și respingerea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5. Prin Încheierea din 4 mai 2015, pronunțată în Dosarul nr. 97/46/2015, Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Staiu, într-o cauză având ca obiect anularea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate, care a fost sesizată de o persoană fizică, astfel cum prevede textul de lege criticat. Prin raportul de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate s-a constatat starea de incompatibilitate a autorului excepției de neconstituționalitate, întrucât, în perioada 5 iunie 2008-23 octombrie 2014, a exercitat atât funcția de primar, cât și pe aceea de administrator într-o societate în nume colectiv.

6. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată, în esență, că, prin raportare la atribuțiile inspectorilor de integritate, care au obligația de a verifica și identifica în cuprinsul declarațiilor de interese, situațiile de incompatibilitate, sintagma "sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice" din cuprinsul textului de lege criticat este neconstituțională. Efectul denunțului formulat de orice persoană fizică sau juridică, ca urmare a exercitării libertății de exprimare, aduce atingere libertății individuale și dreptului autorului la apărare. Astfel de "libertăți de exprimare", cum este cea reglementată de sintagma criticată, ar trebui interzise, deoarece, potrivit

art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 , "Principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii."

7. Curtea de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece dreptul la apărare nu este absolut, ci poate fi supus unor limitări, restricții și ingerințe din partea autorităților. Sunt invocate considerentele care au stat la baza

Deciziei nr. 316 din 18 iunie 2013 .

8. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9. Guvernul a transmis punctul său de vedere, în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, făcând referire la jurisprudența Curții Constituționale în ceea ce privește natura competențelor exercitate de Agenția Națională de Integritate și apreciind că dreptul oricărei persoane de a sesiza Agenția își are temeiul constituțional în art. 51 din Legea fundamentală.

10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Agenției Naționale de Integritate și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

12. Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum a fost reținut de instanța care a sesizat Curtea, îl constituie prevederile

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 621 din 2 septembrie 2010. Astfel cum rezultă din concluziile formulate de autorul excepției, Curtea observă că obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 12 alin. (1), sub aspectul sintagmei "la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice", din

Legea nr. 176/2010 , care au următorul conținut: "(1) Agenția îndeplinește activitatea de evaluare prevăzută la art. 8 din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, cu respectarea prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 27/2002

privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 233/2002 ."

13. Autorul excepției de neconstituționalitate susține că textul de lege criticat aduce atingere dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 23 alin. (1) referitor la libertatea individuală, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare și art. 30 alin. (6) potrivit cărora "Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine".

14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. 12 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 , Agenția Națională de Integritate îndeplinește activitatea de evaluare din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice, autorul criticând ca fiind neconstituțională posibilitatea acordată de legiuitor oricărei persoane fizice sau juridice de a sesiza Agenția. Autorul solicită Curții să constate neconstituționalitatea textului criticat, care ar aduce atingere dreptului său la apărare și libertății individuale.

15. Referitor la această critică, Curtea reține că scopul Agenției Naționale de Integritate este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla anumite persoane pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice [ art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 ].

16. Curtea constată că legiuitorul are libertatea de a reglementa cu privire la procedurile prin care o instituție poate fi sesizată. Astfel, pentru ca Agenția Națională de Integritate să realizeze scopul pentru care a fost înființată, scop menționat anterior, legiuitorul a reglementat prin sintagma criticată posibilitatea oricărei persoane fizice sau juridice de a sesiza Agenția. Aceasta poate fi privită ca îndeplinirea unei îndatoriri civice privind sesizarea situațiilor de incompatibilitate către Agenția Națională de Integritate, fără a aduce atingere dreptului autorului excepției la apărare. În acest sens Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale, Agenția Națională de Integritate nu desfășoară o activitate de jurisdicție, ci una administrativă, care se realizează și din oficiu, în cadrul unei proceduri lipsite de publicitate, oralitate și contradictorialitate, iar în competența sa nu intră soluționarea unor cazuri litigioase și nici sancționarea încălcărilor de lege. Totodată, Agenția Națională de Integritate nu pronunță hotărâri învestite cu autoritate de lucru judecat, ci întocmește rapoarte care se concretizează în evaluări ale unor fapte ori situații cu semnificație juridică (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 72 din 26 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 294 din 29 aprilie 2015, paragraful 16).

17. Curtea mai reține că principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii [ art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010 ]. Pentru respectarea dreptului la apărare, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unei incompatibilități, ceea ce presupune solicitarea documentelor și informațiilor necesare desfășurării activității de evaluare, cu obligația păstrării confidențialității, informează persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat, precum și dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare. Raportul de evaluare se comunică, în termen de 5 zile de la finalizare, persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare, iar aceasta îl poate contesta în termen de 15 zile de la primire, la instanța de contencios administrativ [art. 20 alin. (1), (3) și (4), art. 21 alin. (4) și

art. 22 alin. (4) din Legea nr. 176/2010 ]. Toată această procedură conține garanții suficiente pentru respectarea dreptului la apărare al persoanei care se află în stare de incompatibilitate.

18. Cu privire la susținerea potrivit căreia o astfel de "libertate de exprimare", respectiv posibilitatea oricărei persoane fizice de a sesiza Agenția Națională de Integritate, reglementată de textul de lege criticat, ar trebui interzisă prin constatarea neconstituționalității acestuia, Curtea reține că aceasta nu poate fi primită, prin prisma scopului urmărit de legiuitor, respectiv asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice. Legiuitorul a instituit însă anumite garanții menite să împiedice exercitarea abuzivă a dreptului de a sesiza Agenția, prin

art. 12 alin. (3) din Legea nr. 176/2010

stabilind că sesizarea făcută cu rea-credință atrage după sine răspunderea juridică a celui care a făcut-o.

19. Referitor la prevederile art. 23 din Constituție, Curtea observă că acestea nu au incidență în prezenta cauză, întrucât, așa cum s-a reținut prin

Decizia nr. 363 din 25 martie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 320 din 17 mai 2010, acestea vizează libertatea persoanei, dreptul său de a se putea mișca liber, precum și dreptul de a nu fi lipsită de libertate decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege, restrângerile acesteia fiind percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane, dar numai în cazurile și cu procedura prevăzute de lege.

20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Gheorghe Staiu în Dosarul nr. 97/46/2015 al Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 12 alin. (1), sub aspectul sintagmei "la sesizarea oricărei persoane fizice sau juridice", din

Legea nr. 176/2010

privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 144/2007

privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Pitești - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 30 iunie 2016.