Decizia nr. 572/2016

Valer Dorneanu

- președinte

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Augustin Zegrean

- judecător

Tudorel Toader

- judecător

Ionița Cochințu

- magistrat-asistent

1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în dosarele nr. 3.371/207/2015, nr. 3.373/207/2015 și nr. 3.374/207/2015 ale Judecătoriei Caracal - Secția civilă și care formează obiectul dosarelor Curții Constituționale nr. 1.869D/2015, nr. 1.870D/2015 și nr. 1.871D/2015.

2. Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 7 iulie 2016, în prezența reprezentantului ales al autorului excepției de neconstituționalitate, precum și cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Curtea a dispus conexarea dosarelor nr. 1.870D/2015 și nr. 1.871D/2015 la Dosarul nr. 1.869D/2015, care este primul înregistrat, iar în temeiul dispozițiilor art. 57 și

art. 58 din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a amânat pronunțarea pentru data de 12 iulie 2016, dată la care este pronunțată prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3. Prin încheierile din 11 noiembrie și 3 decembrie 2015, pronunțate în dosarele nr. 3.371/207/2015, nr. 3.373/207/2015 și nr. 3.374/207/2015, Judecătoria Caracal - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva încheierii de reexaminare prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum și soluționarea unor cereri prin care se solicită dispunerea de către instanță a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară.

4. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 , care prevăd că "cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege", sunt un exces de reglementare și încalcă prevederile art. 1 alin. (4) și art. 44 alin. (1) din Constituție. În acest sens arată că dispoziția legală criticată dă putere oficiilor de carte funciară, prin intermediul registratorului, de a respinge cererea de intabulare formulată de cel care a obținut un drept de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare, lipsind astfel de efecte hotărârea judecătorească. Or, sunt excesive și de neconceput o ingerință și o cenzură a unei hotărâri judecătorești din partea unei entități executive, fiind contrare principiului separației puterilor în stat.

5. Totodată, consideră că sunt încălcate prevederile art. 20 din Constituție, întrucât dispozițiile criticate aduc atingere dreptului de proprietate, exercițiului acestui drept, liberei circulații juridice a terenurilor, în condițiile în care dreptul de proprietate este un drept fundamental, protejat prin art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, iar îngrădirea unor drepturi fundamentale trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit, potrivit art. 17 și 18 din Convenție.

6. De asemenea, apreciază că prevederile criticate încalcă art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și duc la lipsirea de efecte a scopului art. 21 din Constituție, deoarece faza de punere în aplicare a unei hotărâri judecătorești face parte din procesul civil prin urmare, nepunerea în aplicare sau executarea cu întârziere a unei hotărâri judecătorești poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la un tribunal. În acest context, menționează jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește înlăturarea unor obstacole cu privire la realizarea accesului efectiv la instanță, precum și referitor la reglementarea defectuoasă sau lipsa de reglementare, inclusiv cu privire la legislația secundară (a se vedea în acest sens Hotărârea din 16 decembrie 1992 pronunțată în Cauza De Geouffre de la Pradelle împotriva Franței și Hotărârea din 9 octombrie 2003 pronunțată în Cauza Acimovic împotriva Croației).

7. Judecătoria Caracal - Secția civilă nu și-a exprimat opinia cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate.

8. Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992

încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014 , în raport cu art. 1 alin. (4) din Constituție, este întemeiată în măsura în care operațiunile desfășurate de registratorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară (reprezentant al puterii executive) revizuiesc cele statuate în mod definitiv prin hotărârea instanței de judecată, hotărâre ce ține loc de contract de vânzare-cumpărare. Consideră că, în aceeași măsură, prin operațiunile avute în vedere de către registratorul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară cu ocazia respingerii cererii de înregistrare a dreptului de proprietate în cartea funciară obținut în baza unei hotărâri judecătorești (situație în care sunt incidente prevederile art. 557 coroborat cu art. 888 din noul Cod civil), pot fi create premisele apariției unor limite disproporționate ale dreptului de proprietate. Totodată, cu privire la pretinsa încălcare a prevederilor constituționale ale art. 44, menționează jurisprudența Curții Constituționale cu privire la prevederile

Legii nr. 17/2014 , spre exemplu

Decizia nr. 83 din 26 februarie 2015 ,

Decizia nr. 38 din 3 februarie 2015 ,

Decizia nr. 755 din 16 decembrie 2014 .

10. Avocatul Poporului face mai întâi precizarea că prin

art. II pct. 2 din Legea nr. 68/2014 , pentru claritatea textului și o aplicare mai judicioasă, dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

au fost modificate. Astfel, arată că în prezenta cauză, deși la data ridicării excepției de neconstituționalitate erau în vigoare prevederile care impuneau ca toate cererile de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate să fie respinse dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

Legea nr. 17/2014 , autorul a ales să critice normele legale inițiale. De asemenea, arată că "din cercetările efectuate, a rezultat faptul că prin trei sentințe civile, pronunțate de Tribunalul Olt (...) s-au admis acțiunile autorului excepției și s-a constatat că anumite hotărâri arbitrale îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 603 din Codul de procedură civilă". În prezentele cauze, hotărârile judecătorești în baza cărora s-a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate au fost obținute pe calea dreptului comun, nefiind îndeplinite condițiile impuse de prevederile

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 , astfel că dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

nu apar ca fiind aplicabile în aceste spețe, motiv pentru care devin incidente prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 .

11. Referitor la criticile de neconstituționalitate expuse de autorul excepției, menționează faptul că în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează doar operațiunea de verificare a condițiilor de legalitate și, ca atare, atunci când la baza solicitării de înscriere în cartea funciară a unui drept de proprietate există o hotărâre judecătorească pronunțată în temeiul

art. 5 alin. (1) din Legea nr. 17/2014

nu este pusă în discuție respectarea acesteia sau autoritatea de lucru judecat, întrucât se pornește de la prezumția de legalitate a unei asemenea hotărâri judecătorești. Față de cele prezentate, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă.

12. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.

14. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 178 din 12 martie 2014.

15. Prevederile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

au fost modificate prin

Legea nr. 68/2014

pentru modificarea alin. (1) al

art. 29 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

și a

Legii nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, și au în prezent următorul cuprins: "(2) Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege."

16. Din notele scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate, precum și din încheierile de sesizare reiese că acesta critică dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

în forma inițială, care au următorul cuprins: "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege."

17. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 1 alin. (4) referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiție și art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate, precum și a creanțelor asupra statului. De asemenea, se invocă art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 cu privire la interzicerea abuzului de drept și art. 18 privind limitarea folosirii restrângerii drepturilor din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

18. Curtea, având în vedere unele chestiuni prealabile, observă mai întâi că excepția a fost ridicată în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva încheierii de reexaminare prin care a fost respinsă cererea de înscriere a dreptului de proprietate în cartea funciară, precum și soluționarea unor cereri prin care se solicită dispunerea de către instanță a înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Astfel, autorul excepției arată că, în fapt, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Olt i-a respins cererile de intabulare a dreptului de proprietate, motivat de faptul că nu au fost îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. (b) din normele metodologice pentru aplicarea titlului I din

Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, aprobate prin Ordinul viceprim-ministrului, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, al viceprim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, al ministrului apărării naționale și al viceprim-ministrului, ministrul culturii, nr. 719/740/M.57/ 2.333/2014, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 30 mai 2014, respectiv lipsa adresei emise de primărie, prin care se comunică dacă este sau nu este necesar avizul specific al Ministerului Culturii. Mai susține autorul că, odată cu sentințele nr. 713/30.06.2015, nr. 714/30.06.2015, nr. 715/30.06.2015, pronunțate de Tribunalul Olt, prin care sunt validate hotărâri arbitrale și prin care s-a constatat intervenită vânzarea între părți, a depus toate actele doveditoare din care să rezulte transferul dreptului de proprietate, însă registratorul de carte funciară, procedând la analiza înscrisurilor justificative, în temeiul Ordinului directorului general al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și înscriere în evidențele de cadastru și carte funciară, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 și 571 bis din 31 iulie 2014, a constatat că este necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile

Legii nr. 17/2014 .

19. În acest context, Curtea, în analiza excepției de neconstituționalitate, pornește, pe de o parte, de la premisa că validarea unor hotărâri arbitrale, astfel cum este prevăzută la art. 603 alin. (3) din Codul de procedură civilă, presupune verificarea de către instanța de judecată sau de notarul public a respectării condițiilor și îndeplinirii procedurilor impuse de lege. Ca atare, hotărârea judecătorească sau actul notarial de validare a unei hotărâri arbitrale nu constituie doar un simplu formalism, ci implică verificarea în mod efectiv a condițiilor prevăzute de legea aplicabilă în materie. Pe de altă parte, Curtea reține că în cadrul procedurii de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se realizează operațiunea de verificare a condițiilor de legalitate, iar atunci când la baza solicitării de înscriere în cartea funciară a unui drept de proprietate există o hotărâre judecătorească nu poate să fie pusă în discuție respectarea acesteia sau autoritatea de lucru judecat, întrucât se pornește de la prezumția de legalitate a unei asemenea hotărâri judecătorești.

20. Examinând excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, Curtea observă că pretinsa neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

este pusă în discuție din perspectiva posibilității registratorului de carte funciară de a respinge cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

Legea nr. 17/2014 . De altfel, din încheierile de sesizare, precum și din notele scrise ale autorului excepției de neconstituționalitate reiese că acesta critică dispozițiile

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

în forma inițială, potrivit cărora cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești care ține loc de contract de vânzare, se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de această lege.

21. Față de această împrejurare, Curtea reține că prevederile

art. 5 din Legea nr. 17/2014

au fost modificate prin

Legea nr. 68/2014

pentru modificarea alin. (1) al

art. 29 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996

și a

Legii nr. 17/2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 13 mai 2014, anterior pronunțării încheierilor de sesizare (11 noiembrie 2015 și, respectiv, 3 decembrie 2015), în prezent legea statuând că "Cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate se respinge dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta lege", modificând esențial textul inițial, potrivit căruia "cererea de înscriere în cartea funciară a dreptului de proprietate, formulată în baza hotărârii judecătorești", care sugera ideea că o hotărâre judecătorească poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară. Este evident că o hotărâre judecătorească nu poate fi cenzurată de către registratorul de carte funciară, deoarece textul astfel cum a fost modificat pornește de la prezumția că judecătorul care a validat antecontractul de vânzare-cumpărare a verificat și respectat condițiile impuse de lege pentru a valida antecontractul de vânzare-cumpărare prin hotărâre judecătorească.

22. Ca atare, Curtea constată că prevederile criticate, în forma avută în vedere de autorul excepției de neconstituționalitate, nu mai sunt în vigoare și nu mai produc efecte juridice, întrucât norma nouă este de imediată aplicare. În ceea ce privește succesiunea legii în timp, Curtea constată că aceasta este o problemă care ține de interpretarea și aplicarea acesteia la spețele deduse judecății, fiind atributul exclusiv al instanțelor de judecată, Curtea Constituțională neputându-se substitui instanței în stabilirea legii aplicabile litigiului (a se vedea în acest sens

Decizia nr. 36 din 3 februarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2015, paragraful 23).

23. Totodată, Curtea reține că alte critici vizând prevederi normative inferioare legii (spre exemplu, hotărâri privind aprobarea unor regulamente, ordine privind aprobarea unor norme metodologice de aplicare a legii etc.) nu pot face obiectul analizei de constituționalitate, ci doar analizei de legalitate pe care o face instanța de judecată. Pe de altă parte, câtă vreme autorul excepției nu se află în ipoteza aplicării textului inițial, nemodificat, analiza acestor prevederi infralegale nu mai are relevanță.

24. Față de cele prezentate, excepția de neconstituționalitate, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

25. În ceea ce privește menționarea, prin susținerile părților prezente în fața instanței de contencios constituțional, respectiv adăugarea și a altor temeiuri constituționale în susținerea excepției de neconstituționalitate sau solicitarea extinderii controlului de constituționalitate, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale constante, spre exemplu

Decizia nr. 1.069 din 14 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 638 din 7 septembrie 2011, litigiul constituțional se desfășoară numai în limitele determinate prin încheierea de sesizare, fără ca acestea să poată fi modificate de vreuna dintre părți. Prin urmare, invocarea în fața Curții și a altor temeiuri de neconstituționalitate decât cele arătate prin ridicarea excepției de neconstituționalitate în fața instanței de judecată, temeiuri care nu au fost reținute în încheierea de sesizare pronunțată de instanța judecătorească, sau extinderea controlului de constituționalitate asupra altor prevederi care nu au fost puse în discuția părților este inadmisibilă.

26. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 alin. (2) din Legea nr. 17/2014

privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan și de modificare a

Legii nr. 268/2001

privind privatizarea societăților comerciale ce dețin în administrare terenuri proprietate publică și privată a statului cu destinație agricolă și înființarea Agenției Domeniilor Statului, excepție ridicată de Andrei Valentin Sfîrăială în dosarele nr. 3.371/207/2015, nr. 3.373/207/2015 și nr. 3.374/207/2015 ale Judecătoriei Caracal - Secția civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Caracal - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 12 iulie 2016.