Decizia nr. 374/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Mădălina Ștefania Diaconu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Gheorghe Ghiurău în Dosarul nr. 3.329/2003 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ.

La apelul nominal răspund părțile Asociația SUT Pas Oradea, prin avocat, și Societatea Comercială "Star West Market Impex" - S.R.L. din Oradea, prin reprezentant legal, lipsind autorul excepției și partea Ardelean Dan Gheorghe, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Asociației SUT Pas Oradea arată că în cauza de față se impunea ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă chiar de instanța de fond, fără a mai sesiza Curtea Constituțională, deoarece, potrivit

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , numai debitorul poate formula cerere în anulare împotriva ordonanței cu somația de plată, or autorul excepției de față, Gheorghe Ghiurău, nu are calitatea de debitor. Pe fondul cauzei, solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudența constantă în materie a Curții Constituționale.

Reprezentantul Societății Comerciale "Star West Market Impex" - S.R.L. din Oradea arată că susține aceleași argumente ca și cele expuse de avocatul Asociației SUT Pas Oradea.

Reprezentantul Ministerului Public pune, de asemenea, concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 19 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.329/2003, Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Gheorghe Ghiurău într-o cauză având ca obiect o cerere în anulare a unei ordonanțe cu somația de plată.

În motivarea excepției, autorul acesteia susține că dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , care prevăd că împotriva ordonanței cu somația de plată numai debitorul poate introduce cerere în anulare, sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituție, deoarece îngrădesc dreptul de acces liber la justiție al altor persoane ale căror interese legitime au fost lezate prin ordonanța respectivă. Ordonanța cu somația de plată atacată a fost emisă la cererea creditoarei Societatea Comercială "Star West Market Impex" - S.R.L. din Oradea împotriva debitoarei Asociația SUT Pas din Oradea. Autorul excepției, membru al Asociației SUT Pas, cu o contribuție însemnată la constituirea fondurilor pentru achiziționarea pachetului de acțiuni, consideră că prin obligarea la plată a asociației, în mod direct, au fost lezate și interesele sale legitime, motiv pentru care a atacat ordonanța cu somația de plată, prin cererea în anulare. În cadrul judecării cererii, părțile adverse au ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție întemeiată pe dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , situație față de care reclamantul a ridicat excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții legale.

Tribunalul Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ apreciază că excepția ridicată nu este inadmisibilă întrucât soluționarea excepției privind lipsa calității procesuale active a reclamantului depinde de dispozițiile legale criticate. În ceea ce privește fondul excepției, instanța consideră că aceasta nu este întemeiată, având în vedere că procedura instituită prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este una "specială în materia executării creanțelor și reglementează executarea silită dintre creditor și debitor, nefăcând distincție între persoana fizică și juridică. De asemenea, legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecată conform prerogativelor prevăzute de art. 125 alin. (3) din Constituție".

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția ridicată.

Guvernul consideră că excepția ridicată este nefondată. Arată, în acest sens, că modalitățile concrete ale accesului la justiție sunt prevăzute de normele de drept procesual, care, potrivit prevederilor art. 125 din Constituție, se stabilesc prin lege. Hotărârile judecătorești produc efecte relative numai între părțile în litigiu și, ca regulă generală, ele pot fi atacate numai de către părțile din proces. Această regulă generală nu îngrădește însă dreptul oricărei alte persoane lezate în interesele sale legitime printr-o anumită hotărâre, de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților sau a intereselor sale legitime, dar nu pe calea procedurii speciale instituite prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , ci în conformitate cu normele dreptului comun.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2003, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002. Art. 8 alin. (1) are următorul conținut: "Împotriva ordonanței prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 din Constituție, potrivit cărora: "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."

Examinând excepția de neconstituționalitate și conținutul dispozițiilor legale criticate, cu raportare la prevederile constituționale invocate, Curtea reține următoarele:

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

reglementează o procedură specială, simplificată și accelerată pentru recuperarea creanțelor al căror caracter cert, lichid și exigibil rezultă din înscrisuri însușite de părți. Pe calea acestei proceduri speciale se soluționează neînțelegerile dintre creditor și debitor legate de executarea de către debitor a obligației de plată, fără cercetarea fondului raporturilor juridice dintre părți.

Potrivit dispozițiilor

art. 11^1 din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001 , astfel cum au fost modificate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 142/2002 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002, "(1) Ordonanța privind somația de plată nu are autoritate de lucru judecat cu privire la fondul raporturilor juridice dintre părți". Este evident că o asemenea soluție judecătorească nu poate avea autoritate de lucru judecat cu privire la raporturile juridice ale oricărei terțe persoane cu creditorul ori cu debitorul.

Conform prevederilor art. 125 alin. (3) din Constituție "Competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege". În raport cu obiectul și natura diferitelor litigii, a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ce urmează a fi apărate prin acțiuni în justiție, legiuitorul poate elabora norme diferite privind procedura de sesizare a instanțelor judecătorești și de judecată, ca și căile de atac ce pot fi exercitate, cu condiția să nu îngrădească exercițiul dreptului de acces liber la justiție. Dispozițiile

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

nu îngrădesc exercițiul dreptului nici unei terțe persoane de a se adresa justiției pentru apărarea și promovarea intereselor lor legitime, legate de obiectul litigiului soluționat printr-o ordonanță cu somația de plată, doar că nu le pune la dispoziție cererea în anulare. Întreaga procedură reglementată prin

Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

este destinată exclusiv celor două părți, creditorul și debitorul. Orice altă persoană își poate apăra și valorifica drepturile și interesele legitime, legate chiar de obiectul litigiului dintre creditor și debitor, prin acțiuni în justiție promovate conform normelor din dreptul comun.

Față de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) și al art. 145 alin. (2) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (3) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 8 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 5/2001

privind procedura somației de plată, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 295/2002 , cu modificările ulterioare, excepție ridicată de Gheorghe Ghiurău în Dosarul nr. 3.329/2003 al Tribunalului Bihor - Secția comercială și de contencios administrativ.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 2 octombrie 2003.