Decizia nr. 451/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Dobrogeanu în Dosarul nr. 1.888/2002 al Judecătoriei Constanța.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, considerând că dispozițiile art. 215^1 din Codul penal, referitoare la infracțiunea de delapidare, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, deoarece nu conțin dispoziții discriminatorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 14 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 1.888/2002, Judecătoria Constanța a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Dobrogeanu, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia, care a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, deoarece, în calitate de administrator la o asociație de proprietari, n-a putut justifica 100 de milioane de lei din banii asociației, consideră că dispozițiile legale care i s-au aplicat sunt neconstituționale nu prin ele însele, ci pentru că legea nu prevede și pentru această infracțiune, așa cum prevede pentru infracțiunile de abuz de încredere (art. 213 din Codul penal) și de gestiune frauduloasă (art. 214 din Codul penal), că acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, deși este vorba, și la delapidare, tot despre proprietate privată. El mai susține că urmărirea din oficiu în cazul delapidării constituie o reminiscență fie a codurilor penale de la 1864 și 1936, care prevedeau delapidarea printre infracțiunile săvârșite de funcționari publici, fie a Codului penal de la 1968, care o prevedeau ca infracțiune contra avutului obștesc. Păstrându-se, pentru infracțiunea de delapidare, principiul oficialității, în ce privește punerea în mișcare a acțiunii penale, se creează, în opinia autorului excepției, o discriminare a autorilor acestei infracțiuni, în comparație cu cei ai infracțiunilor de abuz de încredere sau de gestiune frauduloasă, încălcându-se astfel prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea în fața legii și a autorităților publice.

Judecătoria Constanța arată că excepția este neîntemeiată, deoarece textul criticat nu instituie discriminări în funcție de tipul de proprietate sau de persoane, ori de forma lor de organizare, nefiind contrar art. 16 din Constituție.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arată că excepția este nefondată. Situația infracțiunii de delapidare este diferită de aceea a infracțiunilor de abuz de încredere și de gestiune frauduloasă, deoarece subiectul delapidării are și calitatea de funcționar căruia i s-a încredințat gestionarea sau administrarea banilor societății comerciale sau unității la care se referă art. 145 din Codul penal. Necesitatea apărării acestor relații sociale specifice a impus un regim deosebit în raport cu infracțiunile de abuz de încredere și de gestiune frauduloasă și deci nu se poate vorbi de încălcarea art. 16 din Constituție.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 215^1 din Codul penal sunt constituționale. Se arată, în acest sens, că este dreptul legiuitorului de a opta pentru regula urmăririi, judecării și sancționării din oficiu a infracțiunii de delapidare și pentru procedura plângerii prealabile în cazul altor infracțiuni, între care abuzul de încredere și gestiune frauduloasă. Fiind vorba de situații diferite, nu se poate vorbi de încălcarea principiului egalității.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie, formal, dispozițiile art. 215^1 din Codul penal, dar de fapt se critică omisiunea legiuitorului de a prevedea și pentru infracțiunea de delapidare regula punerii în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Autorul excepției consideră că legea creează astfel o discriminare a delapidatorului în raport cu autorul unei infracțiuni de abuz de încredere sau gestiune frauduloasă, care este urmărit numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, cu toate că, și în cazul delapidării, este vorba tot de proprietate privată.

Dispozițiile art. 215^1 din Codul penal au următorul cuprins: "Însușirea, folosirea sau traficarea, de către un funcționar, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează, se pedepsește cu închisoare de la unu la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi."

Analizând actele dosarului, Curtea constată că excepția de neconstituționalitate, întemeiată pe faptul că legea prevede că acțiunea penală pentru infracțiunea de delapidare se pune în mișcare din oficiu, iar nu la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, așa cum s-a prevăzut pentru infracțiunile de abuz de încredere și gestiune frauduloasă, este neîntemeiată.

Conform art. 126 alin. (2) din Constituție, în forma republicată, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai de lege". Legiuitorul român a optat pentru regula generală de urmărire, judecare și sancționare din oficiu a infracțiunilor, ca fapte antisociale. Este dreptul constituțional al legiuitorului de a stabili și anumite excepții de la această regulă generală. Astfel, s-a prevăzut ca în anumite cazuri, datorită caracterului și conținutului concret al faptelor, statutului special al autorului faptei ori al persoanei vătămate sau relațiilor speciale dintre făptuitor și persoana lezată, punerea în mișcare a acțiunii penale să fie condiționată de existența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Generalizarea acestei condiționări ar împiedica însă, în mod evident, protecția eficientă a societății, a intereselor generale față de faptele care prezintă pericol social, prevăzute de legea penală.

Curtea constată, de asemenea, că în cazul infracțiunii de delapidare, legiuitorul are temeiuri serioase de politică penală să păstreze principiul oficialității, având în vedere calitatea de funcționar a făptuitorului și relațiile de serviciu existente între el și persoana vătămată. În consecință, nu se poate vorbi de încălcarea principiului constituțional al egalității în drepturi.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, pecum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 215^1 din Codul penal, excepție ridicată de Dumitru Dobrogeanu în Dosarul nr. 1.888/2002 al Judecătoriei Constanța.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 25 noiembrie 2003.