Decizia nr. 443/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Florentina Baltă - procuror

Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent șef

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 334/2001 , excepție ridicată de Daniela Iancu în Dosarul nr. 387/2003/C al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 20 iunie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 387/2003/C, Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 334/2001 . Excepția a fost ridicată de Daniela Iancu într-o cauză având ca obiect contestația formulată de aceasta împotriva deciziei de imputare a sumelor încasate necuvenit ca urmare a aplicării prevederilor ordonanței criticate în perioada concediului pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani.

În motivarea excepției se susține că prin textele de lege criticate se modifică implicit, sub aspectul salarizării, toate contractele de muncă ale persoanelor încadrate în sistemul justiției. Modificarea operează de la data intrării în vigoare a ordonanței, nefiind admisibil "ca o lege să dispună începând cu date diferite după caz". Ca atare, apreciază că dispozițiile criticate încalcă prevederile constituționale ale art. 15 alin. (2), privind neretroactivitatea legii civile, precum și ale art. 16 alin. (1) și (2), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii. Se consideră, de asemenea, că sunt încălcate și prevederile constituționale ale art. 38 alin. (2) care dispun cu privire la dreptul salariaților la protecția socială a muncii.

Curtea de Apel Târgu Mureș apreciază că dispozițiile invocate nu sunt neconstituționale, întrucât "nu conțin nici o referire expresă la persoanele aflate în concediu de maternitate, iar pentru aplicarea lor în cazuri concrete se impune coroborarea cu alte texte legale incidente, în funcție de particularitatea speței".

Potrivit prevederilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești este neîntemeiată. Dispozițiile de lege criticate fac trimitere la anexa din lege pentru determinarea grilelor de intervale și a coeficienților de multiplicare, în vederea stabilirii salariilor de bază ale personalului auxiliar de specialitate. Prin urmare, problema ridicată este una de aplicare a legii, asupra căreia se pronunță exclusiv instanța judecătorească, și nu una de constituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. I pct. 14 din ordonanța criticată sunt constituționale. Astfel, în ceea ce privește încălcarea art. 16 alin. (2) din Constituție, se arată că textele de lege criticate nu constituie o discriminare sau o atingere adusă principiului constituțional al egalității în drepturi, invocându-se în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie. Cu referire la susținerile privind încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, se menționează că "prevederile ordonanței au produs efecte pentru viitor", astfel că nu se poate reține încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii. Se precizează că prevederile art. 38 alin. (2) din Constituție nu au relevanță pentru soluționarea excepției de față. În final, se arată că în realitate textele de lege criticate sunt norme de aplicare a legii cu privire la care Curtea Constituțională nu se poate pronunța.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat, până la data întocmirii raportului, punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, republicată, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, în redactarea formulată de autorul acesteia, îl constituie dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 . În realitate, însă, excepția privește prevederile

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care au următorul conținut: "Articolul 18 va avea următorul cuprins: [...] (2) Grilele de intervale și coeficienții de multiplicare pentru stabilirea salariilor de bază, precum și indemnizațiile de conducere ale personalului de specialitate auxiliar de la judecătorii și parchetele de pe lângă aceste instanțe sunt prevăzute în anexa nr. 2."

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale ale

art. 15 alin. (2), modificat prin Legea de revizuire a Constituției nr. 429/2003 , ale art. 16 alin. (1) și (2) și ale art. 38 alin. (2) din Constituție, modificat prin aceeași lege și devenit art. 41 alin. (2), potrivit Constituției republicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003. Prevederile constituționale invocate au următorul conținut:

- Art. 15 alin. (2): "(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

- Art. 16 alin. (1) și (2): "(1) Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

(2) Nimeni nu este mai presus de lege."

- Art. 41 alin. (2): "(2) Salariații au dreptul la măsuri de protecție socială. Acestea privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege."

Examinând excepția de neconstituționalitate ridicată, Curtea Constituțională constată următoarele:

Excepția a fost ridicată într-o cauză în care autoarea acesteia a formulat contestație împotriva unei decizii de imputare privind sume încasate necuvenit, ca urmare a aplicării prevederilor

Ordonanței Guvernului nr. 83/2000 , pentru perioada în care se afla în concediu pentru creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani. Decizia de imputare a fost emisă de către Curtea de Apel Alba Iulia, a cărei salariată este și care a interpretat dispozițiile din

Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

prin care se majorează salariile personalului auxiliar de specialitate din cadrul organelor autorității judecătorești, în sensul că aceste prevederi se aplică persoanelor aflate, ca în speță, în concediu de maternitate, doar de la data reluării activității, iar nu de la data intrării în vigoare a legii. În consecință, contestatoarea a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. În esență, se susține că dispozițiile

art. 18 alin. (2) din Legea nr. 50/1996 , introduse prin

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 , au modificat implicit toate contractele de muncă, în ceea ce privește salariile, de la data intrării în vigoare a ordonanței. Așa fiind, apreciază că o altă interpretare a dispozițiilor criticate are semnificația aplicării legii de la o altă dată decât cea de la care ea a intrat în vigoare, ceea ce contravine art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1) și (2) și art. 41 alin. (2) din Constituție.

În legătură cu susținerile referitoare la încălcarea art. 15 alin. (2) din Constituție, Curtea constată că textul de lege criticat nu conține în sine nici o prevedere cu caracter retroactiv și nu face nici o precizare cu privire la aplicarea sa în timp, ci stabilește că salariile de bază ale personalului auxiliar de specialitate de la judecătorii și parchetele de pe lângă acestea se determină potrivit grilelor și coeficienților de multiplicare din anexa nr. 2.

Așadar, Curtea urmează să respingă susținerile potrivit cărora "nu este admisibil ca legea să dispună începând cu date diferite, după caz", precum și pe cele conform cărora o asemenea interpretare duce la o aplicare diferențiată a dispozițiilor legale, cu consecința încălcării art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție privind egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.

Curtea observă că dispozițiile art. 41 alin. (2) din Constituție, referitoare la măsurile care privesc protecția muncii, invocate, de asemenea, ca fiind încălcate, nu sunt relevante în cauză.

De altfel, Curtea constată că, în realitate, critica de neconstituționalitate privește modul de aplicare și interpretare a prevederilor

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 . Or,

art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, stabilește că aceasta nu se poate pronunța sub aceste aspecte, ci numai asupra înțelesului contrar al legii în raport cu dispozițiile Constituției.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al

art. 23 alin. (1) și (6) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. I pct. 14 din Ordonanța Guvernului nr. 83/2000

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 50/1996

privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 334/2001 , excepție ridicată de Daniela Iancu în Dosarul nr. 387/2003/C al Curții de Apel Târgu Mureș - Secția civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2003.