Decizia nr. 119/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Mihaela Ionescu

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Dana-Cristina Bunea.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (2)

și

alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală , excepție ridicată de Aurelian Victor Beleca în Dosarul nr. 2.146/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.152D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, solicitând menținerea jurisprudenței în materie. În acest sens, invocă

Decizia Curții nr. 793 din 4 noiembrie 2020 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.146/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 341 alin. (2)

și

alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală . Excepția a fost ridicată de Aurelian Victor Beleca în soluționarea plângerii formulate împotriva soluției de clasare date prin Ordonanța nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că încălcarea dispozițiilor constituționale invocate se realizează sub aspectul faptului că, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, soluția de clasare nu poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară decât în ceea ce privește temeinicia acesteia, verificarea soluției atacate realizându-se pe baza lucrărilor, a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, conform dispozițiilor

art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală . Totodată, susține că diferențierea între cauzele în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și cele în care nu a fost luată o astfel de măsură, sub aspectul posibilității verificării de către judecătorul de cameră preliminară a legalității efectuării urmăririi penale ori a administrării probelor, este artificială și încalcă dispozițiile constituționale menționate.

6.

Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Reține că aprecierea autorului excepției, în sensul că, în cauzele în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală, soluția de clasare nu poate fi supusă controlului judecătorului de cameră preliminară decât în ceea ce privește temeinicia acesteia, este rezultatul unei interpretări eronate a dispozițiilor legale invocate. Reține că obiectul plângerii reglementate de

art. 340 din Codul de procedură penală

îl reprezintă soluțiile de neurmărire sau netrimitere în judecată, care sunt verificate de judecătorul de cameră preliminară pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate, atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei soluției de neurmărire sau netrimitere în judecată, indiferent dacă s-a pus sau nu în mișcare acțiunea penală.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Avocatul Poporului precizează că își menține punctul de vedere, reținut în deciziile Curții

nr. 788 din 15 decembrie 2016 ,

nr. 529 din 11 iulie 2017

și

nr. 530 din 11 iulie 2017 , potrivit căruia dispozițiile

art. 341 alin. (2)

și

alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală

nu aduc atingere accesului liber la justiție și dreptului la un proces echitabil, întrucât textul constituțional care le consacră nu prevede obligativitatea reglementării dreptului de a exercita o cale de atac în orice fel de cauză, iar, conform

art. 129 din Constituție , căile de atac se exercită în condițiile legii.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2,

3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 341 alin. (2)

și

alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală , având următorul conținut: „(2) Judecătorul de cameră preliminară stabilește termenul de soluționare și dispune citarea petentului și a intimaților și încunoștințarea procurorului, cu mențiunea că pot depune note scrise cu privire la admisibilitatea ori temeinicia plângerii. Dacă în cauză a fost pusă în mișcare acțiunea penală, petentul și intimații pot formula cereri și ridica excepții și cu privire la legalitatea administrării probelor ori a efectuării urmăririi penale. […] (7) În cauzele în

care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară: […] 2. verifică legalitatea administrării probelor și a efectuării urmăririi penale, exclude probele nelegal administrate ori, după caz, sancționează potrivit

art. 280-282

actele de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii și:[…]“.

12.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse în

art. 16 alin. (1)

privind egalitatea în drepturi și

art. 21 alin. (1)

și (3) privind accesul liber la justiție și dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.

13.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit noului Cod de procedură penală, punerea în mișcare a acțiunii penale nu mai este posibilă la terminarea urmăririi penale, procurorul fiind obligat să dispună cu privire la actul procesual menționat în cursul urmăririi penale, prin ordonanță, de îndată ce constată că există probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune și nu există niciunul din cazurile prevăzute de

art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală , cazuri care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale. Administrarea de probatorii după declanșarea urmăririi penale are rolul de a lămuri cauza sub toate aspectele - existența faptei, identitatea făptuitorului și responsabilitatea penală a acestuia -, pentru a se putea dispune, la finalizarea ei, fie o soluție de trimitere în judecată, fie o soluție de netrimitere în judecată. Acestea sunt tipurile de soluții ce pot fi emise la sfârșitul urmăririi penale, soluționarea acestei faze procesuale fiind în competența procurorului. În afara soluțiilor de trimitere și de netrimitere în judecată, care pot fi dispuse numai după începerea și desfășurarea urmăririi penale, noul Cod de procedură penală permite procurorului să dispună și o soluție de neurmărire penală, echivalentul soluției de neîncepere a urmăririi penale din vechiul cod. În ceea ce privește soluțiile de neurmărire și netrimitere în judecată prevăzute de noua lege procesual penală, acestea sunt clasarea și renunțarea la urmărirea penală, iar actele prin care se dispun sunt ordonanța și, în anumite cazuri, rechizitoriul. Soluția de clasare poate fi dată exclusiv de procuror, prin ordonanță, respectiv prin rechizitoriu, din oficiu sau la propunerea motivată a organului de cercetare penală. Noul Cod de procedură penală reglementează două situații ce determină dispunerea clasării, și anume clasarea exclusiv ca soluție de neurmărire penală - atunci când nu se poate începe urmărirea penală, întrucât nu sunt întrunite condițiile de fond și de formă esențiale ale sesizării - și clasarea ca urmare a constatării incidenței unuia dintre cazurile de împiedicare a punerii în mișcare și a exercitării acțiunii penale prevăzute de

art. 16 alin. (1) din Codul de procedură penală .

14.

În cauza în care a fost ridicată prezenta excepție de neconstituționalitate, prin Ordonanța nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, s-a dispus, în baza

art. 315 alin. (1) lit. b)

raportat la

art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală

(fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), clasarea cauzei cu privire la infracțiunea de abuz de încredere prevăzută de

art. 238 alin. (1) din Codul penal,

procurorul de caz însușindu-și soluția propusă de organul de cercetare penală. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală cu nr. 2.146/303/2018, autorul excepției a formulat plângere împotriva soluției de clasare date prin Ordonanța nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București. Prin Încheierea din 27 aprilie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 2.146/303/2018, Judecătoria Sectorului 6 București - Secția penală a respins, ca nefondată, în baza

art. 341 alin. (5)

și

alin. (6) lit. a) din Codul de procedură penală , plângerea formulată de autorul excepției împotriva Ordonanței nr. 3.584/P/2016 din data de 1 septembrie 2017 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și a menținut această ordonanță.

15.

Curtea constată că, potrivit considerentelor Deciziei

nr. 530 din 11 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 888 din 13 noiembrie 2017, limitarea mijloacelor de probă, pe baza cărora judecătorul de cameră preliminară poate soluționa plângerea formulată împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, este justificată, având în vedere natura juridică a acestei plângeri, care nu vizează judecarea propriu-zisă a cauzei penale, ci constituie un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacată sub aspectul legalității acesteia. Curtea nu a primit critica potrivit căreia se încalcă dreptul de acces liber la justiție, plângerea reglementată de dispozițiile

art. 341 din Codul de procedură penală

reprezentând, prin ea însăși, o garanție a realizării acestui drept. De asemenea, Curtea a reținut că stabilirea unor reguli speciale de procedură în cazul judecării plângerii împotriva ordonanței procurorului de neurmărire/netrimitere în judecată este realizată de legiuitor în exercitarea competenței sale constituționale și nu încalcă accesul liber la justiție. Potrivit jurisprudenței constante a instanței de control constituțional, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, precum și modalitățile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiție presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și în modalitățile instituite de lege ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

16.

Totodată, prin

Decizia nr. 501 din 30 iunie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 2 decembrie 2020, Curtea a reținut că, potrivit prevederilor

art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală , judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate. Așadar, cu ocazia soluționării plângerii formulate împotriva soluțiilor de neurmărire sau de netrimitere în judecată, judecătorul de cameră preliminară este obligat să procedeze la analiza tuturor documentelor și a materialelor aflate la dosarul cauzei. De asemenea, în

Decizia nr. 204 din 3 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 624 din 18 iulie 2018, paragraful 23, Curtea a constatat că prevederile

art. 341 alin. (5^1) din Codul de procedură penală

nu contravin nici dispozițiilor constituționale ale

art. 24,

petentul și intimații beneficiind de garanțiile realizării unei apărări eficiente, în condițiile ce rezultă din ipoteza juridică reglementată prin dispozițiile de lege criticate. Mai mult, în etapele procesuale pe care le parcurge, autorul plângerii formulate, conform prevederilor

art. 340 din Codul de procedură penală , poate fi asistat de un avocat ales sau numit din oficiu, în conformitate cu exigențele dreptului fundamental la apărare. În aceeași decizie, paragraful 24, referitor la pretinsa încălcare prin dispozițiile de lege criticate a prevederilor constituționale ale

art. 16 alin. (1) și (2),

Curtea a reținut că persoanele care formulează plângeri împotriva soluțiilor de clasare pronunțate în cauze în care nu a fost pusă în mișcare acțiunea penală se află într-o situație diferită de cea a titularilor unor astfel de plângeri promovate în cauze în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, aspect ce justifică reglementarea în privința acestora a unui regim diferit, din perspectiva probelor care se impun a fi administrate cu ocazia soluționării acestor plângeri de către judecătorul de cameră preliminară. De altfel, referitor la principiul egalității în fața legii, Curtea Constituțională a reținut, în repetate

rânduri, în jurisprudența sa, că acesta presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite, motiv pentru care el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite ( Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , citată anterior, și

Decizia nr. 107 din 1 noiembrie 1995 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).

17.

Raportat la criticile de neconstituționalitate formulate în cauză, Curtea reține, în completare, că verificarea legalității administrării probelor și a efectuării urmăririi penale și posibilitatea excluderii probelor nelegal administrate ori, după caz, sancționarea actelor de urmărire penală efectuate cu încălcarea legii, potrivit

art. 280-282,

în cauzele în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, sunt justificate și de posibilitatea pe care o are judecătorul de cameră preliminară de a dispune una dintre soluțiile reglementate la

lit. b)-d) ale pct. 2 al alin. (7) al

art. 341 din Codul de procedură penală , respectiv admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și trimiterea cauzei, motivat, la procuror pentru a completa urmărirea penală [lit. b)], admiterea plângerii, desființarea soluției atacate și dispunerea începerii judecății cu privire la faptele și persoanele pentru care, în cursul cercetării penale, a fost pusă în mișcare acțiunea penală, când probele legal administrate sunt suficiente, trimițând dosarul spre repartizare aleatorie [lit. c)], respectiv admiterea plângerii și schimbarea temeiului de drept al soluției de clasare atacate, dacă prin aceasta nu se creează o situație mai grea pentru persoana care a făcut plângerea [lit. d)].

18.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Aurelian Victor Beleca în Dosarul nr. 2.146/303/2018 al Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și constată că dispozițiile

art. 341 alin. (2)

și

alin. (7) pct. 2 din Codul de procedură penală

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 6 București - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 2 martie 2021.