Decizia nr. 466/2003

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal și ale art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Mușceleanu, Cornelia Mușceleanu și Cristian Mușceleanu în Dosarul nr. 5.178/2003 al Judecătoriei Botoșani.

La apelul nominal răspunde Constantin Mușceleanu, lipsind celelalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Autorul excepției solicită admiterea acesteia astfel cum a fost motivată în concluziile scrise depuse la dosar.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției ca neîntemeiată, apreciind că prevederile de lege criticate nu contravin textelor constituționale invocate ca fiind încălcate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 31 iulie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 5.178/2003, Judecătoria Botoșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal și ale art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Mușceleanu, Cornelia Mușceleanu și Cristian Mușceleanu, revizuienți în dosarul menționat.

În dosarul cauzei, printr-o sentință a Judecătoriei Botoșani, a cărei revizuire au cerut-o, autorii excepției fuseseră achitați pentru săvârșirea infracțiunilor de insultă și calomnie, în baza art. 10 lit. b^1) din Codul de procedură penală și art. 18^1) din Codul penal, cu aplicarea unei amenzi cu caracter administrativ de câte 500.000 lei fiecare. Prin chiar cererea de revizuire Constantin Mușceleanu și Cristian Mușceleanu au ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal privitoare la infracțiunile de insultă și calomnie. Din motivarea excepției rezultă că obiectul acesteia îl constituie de fapt dispozițiile art. 205 alin. 3 și ale art. 206 alin. 2, care prevăd că pentru aceste infracțiuni acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. Tot din motivarea excepției rezultă că sunt criticate indirect și dispozițiile art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, care prevăd că plângerea prealabilă pentru aceste infracțiuni se adresează instanței de judecată. Autorii excepției susțin că aceste dispoziții legale contravin prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, ale art. 21 alin. (1) și (2) referitoare la accesul liber la justiție și mai ales ale art. 16 alin. (1) și (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor. Se arată că persoanele vătămate în cazul acestor infracțiuni, care se pot adresa direct instanței de judecată, sunt favorizate în raport cu persoanele vătămate în cazul altor infracțiuni, care sunt obligate să se adreseze organului de cercetare penală sau procurorului care cercetează plângerea și poate da soluții diferite. De aici rezultă încălcarea, după părerea autorilor excepției, a prevederilor art. 16 din Constituție.

Ulterior, Constantin Mușceleanu și Cornelia Mușceleanu, printr-o notă de precizări depusă la dosar, a ridicat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală, care se referă la modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, la începerea urmăririi penale și la plângerea împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. În opinia autorilor excepției, aceste dispoziții contravin prevederilor constituționale ale art. 1, 11, 16 și 21. Motivul invocat este acela că dispozițiile menționate prevăd, "în mod imoral și neconstituțional", introducerea plângerilor penale la alte organe judiciare și nu la instanța de judecată ca în cazul infracțiunilor de insultă și calomnie. Autorii excepției solicită Curții Constituționale să constate neconstituționalitatea și să acționeze "în sensul de a crea un acces liber neîngrădit și în timp rezonabil tuturor cetățenilor care să se adreseze pentru judecarea tuturor infracțiunilor numai instanței judecătorești".

Judecătoria Botoșani consideră că excepția este nefondată. Cu privire la art. 205 și 206 din Codul penal s-a considerat de legiuitor că, ținând seama de pericolul social redus al infracțiunilor de insultă și calomnie, pentru aceste infracțiuni acțiunea penală să fie pusă în mișcare la plângerea prealabilă adresată direct instanței de judecată, fără urmărire penală. Nu se creează discriminări prin aceasta, deoarece drepturile procesuale ale părților sunt respectate și în acest caz. Referitor la art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală, instanța arată că excepția nu este întemeiată nici cu privire la acestea, deoarece aceste dispoziții referitoare la urmărirea penală nu împiedică în nici un mod accesul la justiție, fiind simple dispoziții de procedură.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituției Avocatul Poporului.

Guvernul arată că excepția este nefondată, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite prin lege, iar procedura plângerii prealabile nu este decât o parte a procedurii, ținând, de asemenea, de competența legiuitorului. Prin faptul că plângerea prealabilă pentru insultă și calomnie se adresează direct instanței de judecată, nu se creează privilegii sau discriminări de natura celor prevăzute în art. 4 din Constituție. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 221, 228 și ale art. 275-278 din Codul de procedură penală, în raport cu prevederile art. 21 din Constituție, și aceasta este neîntemeiată. Dispozițiile criticate reglementează modalitatea de sesizare a organului de urmărire penală, începerea urmăririi penale și plângerea împotriva actelor de urmărire penală și nu împiedică în nici un mod accesul la instanță. Persoana nemulțumită de soluția dată plângerii sale, prin desfășurarea procedurii în cadrul Ministerului Public, are dreptul să se adreseze instanței de judecată, în conformitate cu art. 21 din Constituție.

Avocatul Poporului arată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal și a dispozițiilor art. 221 și 228 din Codul de procedură penală, față de dispozițiile art. 21 din Constituție, nu poate fi primită, întrucât prin dispozițiile legale menționate se asigură tocmai accesul liber la justiție, în scopul apărării drepturilor și intereselor legitime ale părții vătămate. Se arată că este atributul legiuitorului să stabilească infracțiunile pentru care este necesară plângerea prealabilă, potrivit art. 125 alin. (3) din Constituție, și că este în interesul persoanei vătămate să decidă asupra necesității punerii în mișcare a acțiunii penale. Se mai arată că nu poate fi reținută nici critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 275-278 din Codul de procedură penală, față de prevederile art. 21 din Constituție, întrucât persoana nemulțumită de soluția dată plângerii sale în cadrul Ministerului Public are dreptul să se adreseze instanței de judecată, singura autoritate care, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituție, realizează justiția.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepției.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părții prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal, referitoare la infracțiunile de insultă și calomnie, și ale art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală, care se referă la modurile de sesizare a organelor de urmărire penală, la începerea urmăririi penale și la procedura plângerii împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală. În susținerea excepției, se arată că dispozițiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 referitoare la România ca stat de drept, ale art. 11 referitoare la dreptul internațional și dreptul intern, ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi și ale art. 21 referitoare la dreptul de acces liber la justiție. În esență, autorii susțin că dispozițiile art. 205 și 206 din Codul penal sunt contrare dispozițiilor art. 16 din Constituție, deoarece prevăd că acțiunea penală pentru aceste infracțiuni se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, adresată direct instanței de judecată, creând o situație discriminatorie în favoarea persoanelor vătămate, în comparație cu persoanele vătămate în cazul infracțiunilor pentru care plângerea se adresează organelor de cercetare penală sau procurorului. În mod corespunzător, dispozițiile art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală sunt considerate neconstituționale în ele însele, ca dispoziții care prevăd că plângerea penală se adresează organelor de urmărire penală în loc să fie adresate instanței de judecată.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că aceasta este nefondată sub toate aspectele. Potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". Este, așadar, de competența legiuitorului să stabilească infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar dintre acestea și cele opt infracțiuni din art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedură penală, între care insulta și calomnia, pentru care plângerea prealabilă se adresează direct instanței de judecată.

Procedura plângerii prealabile, ca excepție de la principiul oficialității procesului penal, corespunde unor profunde rațiuni de politică penală și de aceea infracțiunile pentru care acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate sunt alese cu grijă deosebită de legiuitor. Pentru covârșitoarea majoritate a infracțiunilor, procesul penal trebuie să parcurgă, din rațiuni de politică penală tot așa de puternice, faza specifică a urmăririi penale. De aceea, susținerea că plângerile penale pentru toate infracțiunile sau cel puțin cele de urmărire la plângerea prealabilă ar trebui adresate direct instanței de judecată este lipsită de suport științific. De asemenea, sunt lipsite de orice bază reală și afirmațiile privitoare la pretinsa încălcare a principiului egalității în drepturi, în cadrul procedurii prealabile, dispozițiile legale în materie excluzând orice privilegii sau discriminări.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 și 206 din Codul penal și ale art. 221, 228 și 275-278 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Constantin Mușceleanu, Cornelia Mușceleanu și Cristian Mușceleanu în Dosarul nr. 5.178/2003 al Judecătoriei Botoșani.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 4 decembrie 2003.