Decizia nr. 194/2021

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Fabian Niculae

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Adrian Alexandru Almășan, prin mandatar Adrian Almășan, în Dosarul nr. 6.162/221/2017 al Judecătoriei Deva și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 392D/2018.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele Curții dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 562D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 5 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție ridicată de Adrian Alexandru Almășan, prin mandatar Adrian Almășan, în Dosarul nr. 6.306/221/2017 al Judecătoriei Deva.

4.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Având în vedere obiectul excepției de neconstituționalitate în dosarele mai sus menționate, Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea Dosarului nr. 562D/2018 la Dosarul nr. 392D/2018.

6.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de conexare a dosarelor. Curtea, în temeiul dispozițiilor

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 562D/2018 la Dosarul nr. 392D/2018, care a fost primul înregistrat.

7.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, se arată că, deși corpul executorilor bancari nu mai există, persoanele interesate au avut posibilitatea de a supune controlului instanței judecătorești actele întocmite de aceștia. De asemenea, în cauza de față, părțile aveau posibilitatea de a contesta somația primită și de a invoca, pe calea contestației la executare, inclusiv prescrierea executării silite.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

8.

Prin încheierile din 13 martie 2018 și 1 martie 2018, pronunțate în dosarele nr. 6.162/221/2017, respectiv nr. 6.306/221/2017, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 5 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, excepție invocată de Adrian Alexandru Almășan prin mandatar Adrian Almășan, în cauze având ca obiect soluționarea unor plângeri formulate împotriva unor încheieri de carte funciară.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că textele legale criticate încalcă principiul separației puterilor în stat și dreptul părții la un proces echitabil, prin continuarea executării silite și prin păstrarea valabilității actelor întocmite de către executorul bancar.

10.

Legea nr. 287/2011

a desființat profesia de executor bancar, însă rămân consecințe juridice ale acestei soluții legislative. Astfel, deși inițial statul a delegat prin

Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești activitatea executării silite unui corp privat de profesioniști, respectiv corpul executorilor judecătorești, ulterior, actele normative au permis înființarea corpului executorilor bancari. Însă statul nu poate delega puterea sa publică unor specialiști care nu sunt angajații săi, nefiind independenți, ci sunt angajați ai creditorului, cum sunt executorii bancari. Prin urmare, într-o atare situație, banca se substituia statului, soluție legislativă fără precedent. Prin punerea în executare a titlurilor executorii aparținând băncilor se ajungea în situația ca o bancă să fie și organizatoare a corpului de executori și parte în cadrul executării silite, fiind pusă la îndoială imparțialitatea executorului bancar.

11.

Or, una din garanțiile dreptului la un proces echitabil este egalitatea de arme, garanție care urmărește crearea unui just echilibru procesual între părțile aflate într-un litigiu. Ca atare, prin prisma faptului că înfăptuirea justiției a fost delegată executorului bancar, respectiv creditorului, nu sunt respectate exigențele dreptului la un proces echitabil.

12.

Judecătoria Deva apreciază, în Dosarul nr. 392D/2018, că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, iar, în Dosarul nr. 592D/2018, că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

13.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 5 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 16 decembrie 2011, care au următorul cuprins:

(1)

Executările silite privind titluri executorii aparținând instituțiilor de credit, altor entități care aparțin grupului acestora și care desfășoară activități financiare, instituțiilor financiare nebancare sau cooperativelor de credit, aflate în curs la data intrării în vigoare a dispozițiilor prezentei legi, pot fi continuate de executorul care a început urmărirea silită. Cu toate acestea, creditorul, instituție bancară sau instituție financiară nebancară, poate solicita continuarea executării acestor titluri executorii de către executorul judecătoresc competent potrivit legii.

(2)

De la data intrării în vigoare a prezentei legi până la data numirii în funcția de executor judecătoresc, executorii prevăzuți la

art. 1 , la cererea creditorului, instituție de credit sau instituție financiară nebancară, pot începe noi executări silite în temeiul titlurilor executorii aparținând acestor instituții.

(3)

În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), dosarele de executare aflate în curs de soluționare se predau de către instituțiile de credit și de instituțiile financiare nebancare executorilor judecătorești competenți, potrivit legii, să continue executarea silită.

(4)

Actele de executare îndeplinite de către executorii prevăzuți la

art. 1

până la data numirii acestora în funcția de executor judecătoresc, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data efectuării lor, rămân valabile.

17.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate încalcă prevederile din

Constituție

cuprinse la

art. 1 alin. (4)

privind principiul separației și echilibrului puterilor în stat, ale

art. 21

privind accesul liber la justiție și ale

art. 126 alin. (1)

privind înfăptuirea justiției din

Constituție.

Se mai invocă

art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, deși nu a mai analizat prevederile legale criticate, s-a mai pronunțat asupra chestiunii juridice legate de statutul executorilor bancari. Astfel, prin

Decizia nr. 11 din 10 ianuarie 2006 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 180 din 24 februarie 2006, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra prevederilor

art. 173 alin. 2

și

3 din Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară care se refereau la constituirea corpului executorilor bancari. Curtea a constatat că aceste prevederi erau constituționale, reținându-se, în esență, că aprobarea de către ministrul justiției a Statutului Corpului executorilor bancari este legitimată prin delegarea dată prin

Legea nr. 58/1998

privind activitatea bancară.

19.

De asemenea, Curtea a reținut că actele de executare îndeplinite de executorii bancari sunt supuse, ca și actele de executare îndeplinite de executorii judecătorești, acelorași căi de atac prevăzute de lege, astfel că debitorii sunt apărați împotriva eventualelor abuzuri care ar decurge din apartenența executorilor bancari la structurile organizației creditoare.

20.

Având în vedere că respectivul corp al executorilor bancari a fost desființat, dându-se posibilitatea acestora de a se înscrie, în anumite condiții, în corpul executorilor judecătorești, dispozițiile legale criticate apar ca având un caracter tranzitoriu, fiind justificate de noua realitate juridică introdusă de

Legea nr. 287/2011 .

21.

De asemenea, prin

Decizia nr. 674 din 26 iunie 2012 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 577 din 13 august 2012, Curtea a reținut că executarea titlurilor executorii, indiferent că acestea sunt hotărâri judecătorești sau contracte de credit încheiate de o instituție de credit, de principiu, trebuie să fie un apanaj exclusiv al statului. Chiar dacă rațiuni de flexibilitate ar impune crearea unor corpuri de executori proprii, în mod principial, o atare activitate trebuie să fie realizată sub autoritatea statului. Activitatea de executare nu poate fi pro parte publică - executori judecătorești și pro parte privată - executori bancari. În acest sens, Curtea a reținut că se impunea o reglementare unitară a activității de executare care, luând în considerare exigențele impuse prin

Decizia nr. 458 din 31 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, nu poate fi desfășurată altfel decât sub autoritatea statului.

22.

Curtea a constatat, astfel, că, potrivit legislației aplicabile înaintea datei intrării în vigoare a

Legii nr. 287/2011 , condițiile cerute pentru exercitarea profesiei de executor bancar erau identice cu cele impuse executorilor judecătorești. De asemenea, Curtea a reținut că activitatea executorilor bancari era similară celei desfășurate de executorii judecătorești, obiectul lor de activitate vizând sfera executării titlurilor executorii, mai exact executarea creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare.

23.

Curtea a mai reținut că executorii judecătorești nu fac parte din autoritatea judecătorească, activitatea acestora aflându-se sub coordonarea și controlul Ministerului Justiției, potrivit

art. 4 din Legea nr. 188/2000

privind executorii judecătorești.

24.

Prin pronunțarea hotărârii judecătorești, instanța legată cu soluționarea cauzei, prin rezolvarea acesteia, se dezînvestește, este evident că executorul judecătoresc nu spune dreptul, deci nu realizează o activitate jurisdicțională, ci numai execută întocmai dispozițiile judecătorului, cuprinse în hotărârea instanței, potrivit competențelor atribuite de lege.

25.

Distinct de cele de mai sus, Curtea reține că nu există nicio contrarietate între textul de lege criticat și prevederile

art. 1 alin. (4) din Constituție , întrucât nici executorii bancari și nici executorii judecătorești nu fac parte din puterea judecătorească (a se vedea, mutatis mutandis,

Decizia Curții Constituționale nr. 11 din 10 ianuarie 2006 , precitată).

26.

În aceste condiții, Curtea constată că nu sunt încălcate prevederile

art. 21

și ale

art. 126 alin. (1) din Constituție

și nici ale

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale .

27.

De asemenea, Curtea reține că prevederile

art. 1 alin. (4) din Constituție

nu sunt incidente în cauză.

28.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Adrian Alexandru Almășan, prin mandatar Adrian Almășan, în dosarele nr. 6.162/221/2017, respectiv nr. 6.306/221/2017 ale Judecătoriei Deva și constată că prevederile

art. 5 din Legea nr. 287/2011

privind unele măsuri referitoare la organizarea activității de punere în executare a creanțelor aparținând instituțiilor de credit și instituțiilor financiare nebancare sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Deva și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 martie 2021.