Decizia nr. 13/2004

Costică Bulai - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Nicoleta Grigorescu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2, ale art. 159 alin. 13 și ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Emil Popescu în Dosarul nr. 9.570/2002 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală.

La apelul nominal răspunde avocat Maria Antonescu, pentru autorul excepției, constatându-se lipsa celorlalte părți, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepției solicită constatarea neconstituționalității textelor legale criticate, deoarece acestea încalcă principiul egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 140 alin. 2 și ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate în motivarea excepției. În ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, pune concluzii de respingere a excepției ca devenită inadmisibilă, ca urmare a abrogării acestor dispoziții prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 septembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 9.570/2002, Tribunalul Dâmbovița - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 1, ale art. 159 alin. 13 și ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Ion Emil Popescu, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate încalcă principiul egalității cetățenilor în fața legii, reglementat de art. 16 alin. (1) din Constituție, întrucât durata arestării preventive, potrivit acestor texte legale, este diferențiată, astfel încât măsura arestării preventive încetează de drept la termene diferite în faza urmăririi penale și în faza judecății. Astfel, este evident - arată autorul excepției - că, după punerea în mișcare a acțiunii penale, a considera că măsura arestării preventive trebuie să înceteze de drept după trecerea unui termen de 1 an (sau maxim 2 ani), în cursul urmării penale, și numai după trecerea unui termen egal cu jumătatea maximului special al pedepsei, în cursul judecății, pentru inculpații urmăriți sau judecați pentru comiterea aceleiași infracțiuni, înseamnă a accepta regimuri de tratament diferențiat, nemotivate de scopul procesului penal. Or, atât prezumția de nevinovăție, cât și egalitatea cetățenilor în fața legii impun ca măsura arestării preventive să fie reglementată unitar, indiferent de faza în care se află procesul penal. Necesitatea desfășurării cu celeritate a procesului penal privește procesul penal în întregul său, nu o anumită fază a acestuia. Autorul excepției mai arată că reglementarea criticată poate determina atitudini subiective în practică din partea organelor judiciare, prin tergiversarea sau graba neîntemeiată a actelor de urmărire penală, precum și prin deturnarea operei de individualizare a pedepsei.

Tribunalul Dâmbovița - Secția penală apreciază că excepția este neîntemeiată, deoarece stabilirea unor limite diferite în raport cu fazele procesului penal nu reprezintă o încălcare a prevederilor constituționale, ci asigură o bună desfășurare a actului de justiție. Totodată, arată că dispozițiile Codului de procedură penală prevăd suficiente garanții procesuale în fața primei instanțe pentru inculpații arestați, care pot cere încetarea măsurii arestării preventive indiferent când a fost dispusă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul arată că dispozițiile art. 140 alin. 2 și ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor art. 16 din Constituție, deoarece nu conțin nici privilegii, nici discriminări și nu încalcă nici unul dintre criteriile egalității în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituție. Instituirea unor limite diferite, în raport cu fazele procesului penal, la care arestarea preventivă încetează de drept nu reprezintă o încălcare a principiului egalității, ci, dimpotrivă, acestea sunt stabilite pentru îndeplinirea scopului măsurilor preventive prevăzut în art. 136 alin. 1 din Codul de procedură penală, și anume buna desfășurare a procesului penal. Stabilirea unei durate mai mari de menținere a privării de libertate în cursul judecății este necesară tocmai pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, având în vedere normele procedurale care particularizează cercetarea judecătorească în raport cu activitatea de urmărire penală. De asemenea, Guvernul mai arată că, în ceea ce privește dispozițiile art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, abrogate expres prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , excepția de neconstituționalitate a devenit inadmisibilă.

Avocatul Poporului consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală față de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție este neîntemeiată, întrucât încetarea măsurii preventive produce aceleași efecte pentru toți cei față de care s-a luat măsura arestării preventive. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispozițiilor art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală, se arată că, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , aceste dispoziții au fost modificate în sensul că, în prezent, durata totală a arestării preventive, în cursul urmăririi penale, nu poate depăși 180 de zile. În consecință, dispozițiile criticate sunt în concordanță cu prevederile art. 23 alin. (5) din Constituție. Referitor la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, se arată că acestea au fost abrogate și drept urmare excepția a devenit inadmisibilă.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile autorului excepției, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 140 alin. 2, ale art. 159 alin. 13 și ale art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, în redactarea rezultată în urma modificării acestui cod prin

Legea nr. 281/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003.

Examinând dispozițiile legale criticate, Curtea constată că, după sesizarea sa, prevederile art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală au fost modificate și completate prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003. Prin același act normativ dispozițiile art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală au fost abrogate expres.

Având în vedere cele constatate, Curtea reține următoarele:

I. Cu privire la critica de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 și ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală, Curtea observă că textul alin. 13 al art. 159 din Codul de procedură penală, deși a suferit modificări, a conservat soluția de principiu cuprinsă în vechea reglementare, astfel încât aceste dispoziții continuă să formeze obiect al excepției. În redactarea dată prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , acest text, ce urmează să fie supus controlului de constituționalitate, are următorul conținut: "Judecătorul poate acorda și alte prelungiri, fiecare neputând depăși 30 de zile. Dispozițiile alineatelor precedente se aplică în mod corespunzător. Durata totală a arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate depăși un termen rezonabil și nu mai mult de 180 de zile."

Curtea constată că atât prevederile art. 159 alin. 13, cât și cele ale art. 140 alin. 2 din Codul de procedură penală, conform cărora "Măsura arestării preventive încetează de drept și atunci când, înainte de pronunțarea unei hotărâri de condamnare în primă instanță, durata arestării a atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea ce face obiectul învinuirii, fără a se putea depăși, în cursul urmăririi penale, maximele prevăzute în art. 159 alin. 13, precum și în alte cazuri anume prevăzute de lege", prevederi ce fac obiectul criticii de neconstituționalitate, nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție, referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În motivarea excepției se arată că aceste dispoziții prevăd termene diferite pentru încetarea de drept a măsurii arestării preventive, și anume de maximum 180 de zile în cursul urmăririi penale și de jumătatea maximului special al pedepsei în cursul judecății, stabilindu-se astfel regimuri de tratament diferențiat, încălcând principiul egalității în fața legii a cetățenilor.

Critica de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece principiul egalității de tratament juridic constă în aplicarea echitabilă a unei norme de drept subiectelor aflate în cazuri identice sau similare. Inculpatul se află în situații diferite în cursul urmăririi penale și în faza judecății și de aceea stabilirea unor termene diferite pentru încetarea de drept a măsurii arestării preventive corespunde situațiilor specifice și asigură o mai bună desfășurare a actului de justiție. În consecință, nu se poate primi susținerea că dispozițiile art. 140 alin. 2 și ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală sunt contrare prevederilor art. 16 din Constituție.

II. În ceea ce privește dispozițiile art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, întrucât acestea, ulterior sesizării Curții, au fost abrogate expres conform pct. 25 din

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 109/2003 , ele nu mai pot fi supuse controlului de constituționalitate, deoarece, potrivit

art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe (...) în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei". Rezultă că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală a devenit inadmisibilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) și (6) și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

1. Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 140 alin. 2 și ale art. 159 alin. 13 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Ion Emil Popescu în Dosarul nr. 9.570/2002 al Tribunalului Dâmbovița - Secția penală.

2. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 160^c alin. 1 din Codul de procedură penală, excepție ridicată de același autor în același dosar.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2004.