Decizia nr. 29/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Paula C. Pantea - procuror

Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

Pe rol se află pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Biroul Notarului Public "Enise Eliean" în Dosarul nr. 518/2003 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2004 și au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2003 și, ulterior, pentru data de 27 ianuarie 2004.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 mai 2003, pronunțată în Dosarul nr. 518/2003, Tribunalul București - Secția a III-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Biroul Notarului Public "Enise Eliean".

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul arată că, prin

Decizia Plenului nr. 1/1994 , Curtea Constituțională a statuat că instituirea regulilor de desfășurare a procesului în fața instanțelor judecătorești este de competența exclusivă a legiuitorului. În acest sens, caracterul facultativ al unei măsuri procesuale pe parcursul desfășurării procesului, mai ales în situații în care aplicarea acesteia este esențială, contravine exigențelor constituționale prevăzute în art. 125 alin. (3).

Se apreciază că accesul liber la justiție, dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil sunt încălcate prin instituirea caracterului facultativ al suspendării, în cazul în care dezlegarea unei pricini atârnă în tot sau în parte de existența sau inexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți.

Autorul excepției consideră că soluționarea cu precădere a pricinii ce se solicită a fi suspendată printr-o hotărâre susceptibilă de a fi executată, poate avea drept consecință imposibilitatea protejării dreptului invocat pe calea justiției.

Tribunalul București - Secția a III-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât posibilitatea instanței de a aprecia asupra temeiniciei unei cereri de suspendare formulate în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă este de natură să preîntâmpine exercitarea în mod abuziv de către unele părți a posibilităților oferite de acest text de lege, care, în situația în care ar avea caracter imperativ, ar putea crea situații de inechitate și lipsă de celeritate în soluționarea cauzelor.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, precum și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

Guvernul arată că, din perspectiva art. 125 alin. (3), Constituția a lăsat la latitudinea legiuitorului reglementarea competenței și a procedurii de judecată în ansamblul său. Astfel, prevederile art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă constituie, în fapt, expresia aplicării dispoziției constituționale menționate, cu atât mai mult cu cât art. 244^1 prevede posibilitatea părții interesate de a ataca cu recurs încheierea dată asupra suspendării.

Se apreciază că textul de lege criticat asigură exercitarea neîngrădită a drepturilor procesuale, cu respectarea accesului la justiție și a dreptului la apărare în cadrul unui proces echitabil. Prin caracterul lor permisiv, dispozițiile art. 244 din Codul de procedură civilă dau expresie textelor constituționale considerate a fi încălcate, judecătorul având posibilitatea să cenzureze, în fiecare caz, utilitatea suspendării, evitând prelungirea artificială și nejustificată a procesului, asigurând astfel părților exercitarea drepturilor procesuale cu bună-credință, fără a aduce atingere drepturilor și intereselor legitime ale celorlalte părți.

În concluzie, se apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituția României, republicată, ale art. 1 alin. (1),

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate cu care a fost sesizată.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, care are următorul conținut:

- Art. 244: "Instanța poate suspenda judecata:

1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți."

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă prevederile art. 20, 21, 24, art. 125 alin. (3) din Constituție, care, ulterior sesizării, a fost modificată și completată prin

Legea de revizuire a Constituției României nr. 429/2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicată de Consiliul Legislativ, în temeiul art. 152 din Constituție, în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, cu reactualizarea denumirilor și dându-se textelor o nouă numerotare. După republicare, textele constituționale invocate au următoarea numerotare și conținut:

- Art. 20: "(1) Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.

(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.";

- Art. 21 alin. (1) și (2): "(1) Orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime.

(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.";

- Art. 24: "(1) Dreptul la apărare este garantat.

(2) În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."

- Art. 126 alin. (2): "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege."

De asemenea, autorul excepției invocă și încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care are următorul cuprins:

- Art. 6 paragraful 1: "1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședințe poate fi interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într-o societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor justiției."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că suspendarea reprezintă un incident procedural survenit în cursul desfășurării judecății și are ca efect sistarea temporară a procedurii de judecată ca urmare a apariției unor împrejurări voite de părți sau independente de voința lor. Prevederile art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății, întrucât permit instanței să aprecieze cu privire la necesitatea întreruperii vremelnice a cursului judecății.

Așa fiind, în situația în care dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, suspendarea vizează o chestiune prejudicială de a cărei soluționare ar putea depinde și hotărârea ce va fi pronunțată în cauza dedusă judecății.

Curtea constată că suspendarea cauzei într-o astfel de ipoteză este de natură să preîntâmpine situațiile în care instanțele judecătorești ar pronunța hotărâri contradictorii, cu efecte nedorite asupra stabilității raporturilor juridice existente între părți. Pe de altă parte, având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecății, instanța este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecății. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului, atunci când dezlegarea pricinii depinde de existența unui drept care face obiectul unui alt proces aflat în curs, este menită să-i permită acestuia să-și exercite rolul activ, sancționând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situația în care suspendarea ar avea caracter imperativ.

Sub acest aspect, Curtea a statuat în mod constant că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenței ce i-a fost conferită prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual - nu constituie o restrângere a exercițiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egală măsură ocrotite.

În consecință, Curtea constată că susținerea autorului excepției, potrivit căreia textul criticat încalcă dispozițiile constituționale care prevăd liberul acces la justiție și garantarea dreptului la apărare, precum și cele referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil, este neîntemeiată, art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă constituind garanția exercitării cu bună-credință a drepturilor procesuale de către toate părțile implicate în proces.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 din Codul de procedură civilă, excepție ridicată de Biroul Notarului Public "Enise Eliean" în Dosarul nr. 518/2003 al Tribunalului București - Secția a III-a civilă.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 ianuarie 2004.