Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 302/2022

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, în ansamblul său, și ale art. VII pct. 2, în special, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și ale art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene

prezumat în vigoare

Data actului
18 mai 2022
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 804 din 16 august 2022
Citat de
5 acte
Citează
25 de acte
Structură
4 articole · 41.497 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Are ca temei 1

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ioana Marilena Chiorean

- magistrat-asistent

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. VII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu și ale

art. 84 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Emanuel Cătălin Pascari în Dosarul nr. 198/86/2019 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.172D/2019, precum și a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, excepție ridicată de Dumitru Dinu în Dosarul nr. 298/88/2019 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.605D/2019.

2.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 5 mai 2022, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi, și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 1.605D/2019 la Dosarul nr. 1.172D/2019 și, în temeiul

art. 57

și al

art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992 , a amânat pronunțarea pentru data de 18 mai 2022, când a pronunțat prezenta decizie.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

3.

Prin Încheierea din 16 aprilie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 198/86/2019, Tribunalul Suceava - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. VII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

și ale

art. 84 pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 . Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Emanuel Cătălin Pascari în cadrul soluționării unei cauze având ca obiect obligația de a face, și anume efectuarea de către Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu.

4.

Prin Încheierea din 22 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. 298/88/2019, Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 . Excepția de neconstituționalitate a fost invocată de Dumitru Dinu într-o cauză având ca obiect soluționarea cererii de recalculare a pensiei militare de stat.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia invocă atât critici de neconstituționalitate extrinsecă, cât și critici de neconstituționalitate intrinsecă ce privesc

art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

și

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 .

6.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, autorii excepției susțin, în esență, că atât

art. VII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 , cât și

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

contravin dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Constituție , deoarece au fost adoptate de către Guvern fără a exista o situație extraordinară a cărei reglementare să nu poată fi amânată, sens în care se invocă jurisprudența Curții Constituționale. Totodată, Guvernul nu a motivat urgența adoptării actelor normative criticate, iar în expunerile de motive, acesta prezintă date inexacte, nereale și nefundamentate. De asemenea, dispozițiile criticate contravin și

art. 115 alin. (6) din Constituție , deoarece afectează drepturi și libertăți fundamentale și regimul instituțiilor fundamentale ale statului, și anume Forțele armate și Consiliul Suprem de Apărare a Țării.

7.

Referitor la criticile de neconstituționalitate intrinsecă se susține că este încălcat

art. 1 alin. (5) din Constituție , privind principiul previzibilității și accesibilității legii, deoarece legiuitorul recurge la o tehnică juridică inedită, ce încalcă principiile fundamentale ale redactării unui act normativ cu putere de lege, care modifică în mod atipic o lege organică. Se arată că sensul juridic al noțiunii de actualizare a cuantumului pensiei militare de stat, așa cum era reglementat inițial prin Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care este o lege organică, este golit total de conținut printr-o ordonanță de urgență, fiind transformat într-un fel de indexare parțială a cuantumului pensiei militare de stat, însă nici măcar în forma de indexare prevăzută anterior de Legea nr. 223/2015 sau de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Astfel, în lipsa abrogării exprese a

art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 , legiuitorul combină unele elemente juridice ale noțiunii de „indexare“ cu unele elemente ale noțiunii de „actualizare“ a pensiei militare de stat și face confuzie între actualizare și indexare, rezultând cuantumuri medii ale pensiilor militare inferioare celor din sistemul public de pensii. În concluzie, pentru perioada 7 august 2017-28 decembrie 2018, aceeași operațiune administrativă a

fost denumită actualizare, iar începând cu data de 29 decembrie 2018, este denumită indexare. Totodată, dispozițiile

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

împiedică în mod absolut și complet efectuarea operațiunilor de actualizare a cuantumului pensiei militare de serviciu.

8.

Cu privire la încălcarea principiului egalității în fața legii, consacrat de

art. 16 din Constituție , autorii excepției susțin, pe de o parte, că dispozițiile de lege criticate creează un tratament juridic diferit, discriminatoriu, în raport cu categoria socioprofesională a magistraților, care se bucură de dispoziții mai favorabile în ceea ce privește actualizarea pensiilor. Astfel, prevederile criticate încalcă atât principiul egalității în fața legii, consacrat de

art. 16 din Constituție , cât și principul interzicerii discriminării consacrat de

art. 14 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , sens în care se invocă

Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000 , prin care Curtea Constituțională a statuat că instituirea pensiei militare de serviciu nu reprezintă un privilegiu, constituind o compensație parțială a inconvenientelor ce rezultă din rigoarea statutelor speciale cărora trebuie să li se supună militarii. Se mai susține că, la fel ca persoanele care aleg cariera de magistrat, și persoanele care aleg cariera militară au în vedere printre altele (integritate, corectitudine, obiectivitate, profesionalism etc.) și obținerea unor venituri din salarii și pensii, stabile, decente, care să nu încalce noțiunea de „speranță legitimă“ în ceea ce privește stabilitatea și coerența legislativă și care să compenseze într-o oarecare măsură inconvenientele ce rezultă din rigoarea statutelor speciale.

9.

Pe de altă parte, se susține că dispozițiile criticate creează discriminare față de pensionarii din sistemul public de pensii, deoarece toate pensiile din România, inclusiv cele publice, se indexează atât cu rata medie anuală a inflației, cât și cu 50% din creșterea câștigului salarial mediu brut. Totodată, eliminarea posibilității de actualizare a pensiei militare de stat produce încă o discriminare a militarilor comparativ cu pensionarii din sistemul public de pensii, cel mai recent exemplu fiind cel al majorării punctului de pensie, majorare care nu s-a aplicat și militarilor. În acest sens, se invocă

Decizia Curții Constituționale nr. 20 din 2 februarie 2000 , precum și jurisprudența Curții Constituționale referitoare la principiul egalității în fața legii.

10.

Autorii excepției mai susțin încălcarea dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Constituție , referitoare la obligația statului de a lua măsuri de natură să asigure cetățenilor un nivel de trai decent, precum și a prevederilor

art. 47 alin. (2) din Constituție , deoarece afectează substanța dreptului la pensie, care este un drept fundamental. Astfel, prin eliminarea ad aeternam a operațiunii administrative de actualizare a pensiilor militare de stat, așa cum a fost stipulată inițial în Legea nr. 223/2015, fără specificarea vreunui termen-limită de aplicare a măsurii restrictive, este afectată însăși substanța dreptului fundamental la pensie, care nu cuprinde numai dreptul la stabilirea unui cuantum inițial al pensiei, ci și la actualizarea și indexarea lui.

11.

De asemenea, prin lipsa unei actualizări efective a pensiei în funcție de salariul de funcție și de salariul de grad al omologilor în activitate și în lipsa unei indexări în funcție de procentul de 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat, se încalcă dreptul fundamental la pensie, dreptul fundamental la un nivel de trai decent, fidelitatea față de țară și apărarea țării.

12.

În critica pe care o formulează, autorii excepției mai arată că adoptarea dispozițiilor criticate s-a realizat fără respectarea condițiilor prevăzute de

art. 53 alin. (1) și (2) din Constituție

referitoare la restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.

13.

Tribunalul Suceava - Secția I civilă apreciază că prevederile criticate nu contravin dispozițiilor constituționale invocate.

14.

Tribunalul Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că instituirea unor criterii distincte de cele aplicabile unor alte categorii profesionale pentru stabilirea bazelor de calcul al pensiilor pentru militari, polițiști și funcționari publici cu statut special întrunește cerințele pentru a fi considerată ca având caracter discriminatoriu, în lipsa unor justificări obiective și rezonabile, care să urmărească un scop legitim, în coordonatele trasate de

art. 16 alin. (1) din Constituție .

15.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

16.

Avocatul Poporului a transmis punctul său de vedere în Dosarul Curții Constituționale nr. 1.605D/2019, în sensul că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, în esență, se arată că pensiile militare reglementate de Legea nr. 223/2015 nu au la bază principiul contributivității, asigurându-se de la bugetul de stat. În acest sens, se invocă jurisprudența Curții Constituționale și a Curții Europene a Drepturilor Omului. Cu privire la criticile autorului excepției de neconstituționalitate, apreciază că acestea sunt neîntemeiate, deoarece normele criticate respectă cerințele de claritate, precizie și previzibilitate, se aplică tuturor persoanelor prevăzute în ipoteza lor și nu pun în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți cetățenești.

17.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au transmis punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse (la Dosarul nr. 1.172D/2019 de către autorul excepției de neconstituționalitate), concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

18.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2),

ale

art. 2, 3,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

19.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în încheierile de sesizare, îl constituie dispozițiile

art. VII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 7 august 2017, precum și ale

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 29 decembrie 2018.

20.

Analizând însă susținerile autorilor excepției de neconstituționalitate, Curtea constată că aceștia critică dispozițiile

art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

și ale

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , din punctul de vedere al neconstituționalității extrinseci, precum și prevederile

art. VII pct. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

și ale

art. 84 (pct. 1 și 2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , din punctul de vedere al neconstituționalității intrinseci, prevederi care modifică

art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015

privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015.

21.

Prin urmare, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. VII,

în ansamblul său, și ale

art. VII pct. 2, în special, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 , precum și cele ale

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 . Dispozițiile criticate au următorul conținut:

Art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 : „Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează:

1.

La articolul 3, după litera k) se introduc două noi litere, literele l) și m), cu următorul cuprins:

l)

solda/salariu lunar net - solda/salariul lunar brut prevăzută/prevăzut la art. 28 alin. (1) din care se deduce contribuția individuală la bugetul de stat, contribuția individuală la bugetul asigurărilor sociale de sănătate și impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare;

m)

pensia netă - pensia militară de stat stabilită în cuantum brut din care se deduce impozitul pe venit, potrivit legislației în vigoare.

2.

Articolul 59 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 59

Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la data de 1 ianuarie a fiecărui an în care se face actualizarea și comunicat de Institutul Național de Statistică. Dacă în urma actualizării rezultă un cuantum al pensiei mai mic, se păstrează cuantumul pensiei aflat în plată.

3.

Articolul 60 se modifică și va avea următorul cuprins:

Articolul 60

La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei».“;

Art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 : „Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, se modifică după cum urmează:

1.

Articolul 59 va avea următorul cuprins:

Articolul 59

(1)

Cuantumul pensiilor militare de stat aflate în plată la 31 decembrie a anului anterior se indexează, din oficiu, începând cu 1 ianuarie a anului în curs, cu ultima rată medie anuală a inflației, indicator definitiv, cunoscut la această dată și comunicat de Institutul Național de Statistică.

(2)

Cuantumul pensiilor militare de stat nu se indexează dacă rata medie anuală a inflației menționată la alin. (1) înregistrează valori negative.

2.

Articolul 60 va avea următorul cuprins:

Articolul 60

(1)

La stabilirea pensiei militare de stat, pensia netă nu poate fi mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei.

(2)

Dacă în urma indexării pensiei militare de stat stabilite potrivit alin. (1) rezultă un cuantum al pensiei nete mai mare decât media soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei, se acordă acest cuantum rezultat, fără a depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete în cauză.

(3)

În cazul indexărilor succesive, cuantumul acordat nu poate depăși suma rezultată din aplicarea ratei medii anuale a inflației, în condițiile art. 59 alin. (1), asupra mediei soldelor/salariilor lunare nete corespunzătoare soldelor/salariilor lunare brute cuprinse în baza de calcul al pensiei la care se adaugă suma reprezentând intervenția ratei medii anuale a inflației, în aceleași condiții, din operațiunile de indexare anterioare.

(4)

Dispozițiile art. 59 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.

22.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale cuprinse

art. 1 alin. (5)

privind obligația respectării

Constituției , a supremației sale și a legilor,

art. 2 alin. (2)

privind interdicția vreunui grup sau a vreunei persoane de a exercita suveranitatea în nume propriu,

art. 4 alin. (1)

privind unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi,

art. 16

privind egalitatea în fața legii,

art. 30 alin. (6) și (7)

privind libertatea de exprimare,

art. 41

privind munca și protecția socială a muncii,

art. 42

privind interzicerea muncii forțate,

art. 44 alin. (1)-(4)

privind dreptul de proprietate,

art. 47 alin. (1)

privind nivelul de trai decent și alin. (2) privind dreptul la pensie,

art. 53

privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți,

art. 54

privind fidelitatea față de țară,

art. 55

privind apărarea țării,

art. 61 alin. (1)

privind rolul Parlamentului,

art. 115 alin. (1), (2) , (4) și (6) privind delegarea legislativă și condițiile de adoptare a ordonanțelor de urgență ale Guvernului,

art. 118

privind forțele armate și

art. 119

privind Consiliul Suprem de Apărare a Țării. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 14 - Interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

23.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că s-a mai pronunțat asupra dispozițiilor criticate din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind

Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 20 aprilie 2021,

Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 989 din 27 octombrie 2020,

Decizia nr. 545 din 2 iulie 2020 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 18 noiembrie 2020,

Decizia nr. 828 din 9 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 31 ianuarie 2022, sau

Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 16 martie 2022.

24.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Constituție

prin emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017 , prin

Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 155 din 26 februarie 2020, paragraful 35, și prin

Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020 , precitată, paragraful 27, Curtea a constatat că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

a fost adoptată cu respectarea prevederilor

art. 115 alin. (4) din Constituție . În acest sens, Curtea a reținut că în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2017

au fost invocate două considerente pentru emiterea acestui act normativ. Astfel, Guvernul a invocat necesitatea atenuării discrepanțelor existente între diferite categorii de pensionari, „determinate de cuantumul pensiilor de serviciu care este vădit mai mare față de pensia medie din sistemul public de pensii, sistem care are la bază, printre altele, principiul contributivității, al solidarității și egalității de tratament între asigurații sistemului“. În același timp, Guvernul a arătat că, „în condițiile în care

Legea-cadru nr. 153/2017

privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice prevede creșteri anuale semnificative ale salariilor, neadoptarea prezentului act normativ, astfel încât actualizarea pensiilor de serviciu să nu se mai realizeze în raport cu majorarea salariilor personalului aflat în activitate, ar produce efecte negative considerabile asupra bugetului de stat, din care sunt suportate“. Curtea a reținut că, în contextul în care o modificare legislativă

de amploare, așa cum este cea determinată de adoptarea unei noi legi-cadru de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, este susceptibilă să determine un impact bugetar semnificativ, ce reclamă adoptarea unor măsuri urgente menite să prevină apariția unor consecințe negative considerabile asupra bugetului de stat, aceasta poate fi privită ca o situație ce are caracter extraordinar, în sensul reținut în jurisprudența Curții Constituționale referitoare la condițiile impuse de Constituție pentru adoptarea ordonanțelor de urgență ale Guvernului.

25.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea dispozițiilor

art. 115 alin. (4) din Constituție

prin emiterea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , prin

Decizia nr. 808 din 7 decembrie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 14 februarie 2022, paragraful 17, Curtea, analizând preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , a reținut că Guvernul a invocat prevederile Programului de guvernare 2018-2020 referitoare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019 și necesitatea ca aceste măsuri să fie aprobate prin acte normative, luând în considerare că măsurile de protecție socială propuse sunt menite să vină în sprijinul populației, atât prin majorarea unor drepturi sociale acordate, cât și prin menținerea unora, fără a periclita bunăstarea socială a acestora. De asemenea, în nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018

se rețin următoarele: „Cu privire la

art. 59 din Legea nr. 223/2015

privind pensiile militare de stat, se propune înlocuirea noțiunii juridice de actualizare cu cea de indexare, deoarece, pe de o parte, aceasta este operațiunea de facto care se realizează prin aplicarea ratei medii anuale a inflației la pensia militară de stat și, pe de altă parte, aceeași noțiune juridică este folosită în normele juridice care reglementează beneficiul rezultat din aplicarea acestei rate. Totodată, soluția legislativă propusă la alin. (2) al

art. 59 din Legea nr. 223/2015

sprijină, clarifică și eficientizează activitatea caselor de pensii sectoriale din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională prin faptul că acestea nu mai efectuează activități inutile și nu mai angrenează în acest sens resurse umane și materiale.“ Având în vedere aceste precizări și ținând cont de preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 114/2018 , în care se precizează că „neadoptarea în regim de urgență a măsurilor fiscal-bugetare propuse ar genera un impact suplimentar asupra deficitului bugetului general consolidat, afectând în mod semnificativ sustenabilitatea finanțelor publice“, Curtea a constatat, pe de o parte, caracterul urgent al adoptării măsurilor, acestea fiind necesare la fundamentarea strategiei fiscal-bugetare pe perioada 2019-2021, a bugetului de stat și a bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2019. Urgența este, așadar, motivată în cuprinsul ordonanței de urgență criticate. Pe de altă parte, situația care impune adoptarea acestor măsuri constituie o stare de fapt obiectivă, independentă de voința Guvernului, care poate fi încadrată în conceptul constituțional de „situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“, astfel cum acesta a fost definit în jurisprudența Curții. De asemenea, Curtea a statuat că legiuitorul trebuie să dispună, la punerea în aplicare a politicilor sale, mai ales a celor sociale și economice, de o marjă de apreciere, pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public, care necesită un act normativ, cât și asupra alegerii modalităților de aplicare a acestuia (a se vedea, spre exemplu,

Decizia nr. 536 din 15 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 976 din 13 octombrie 2021, și

Decizia nr. 472 din 8 iulie 2021 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.091 din 16 noiembrie 2021).

26.

Referitor la criticile de neconstituționalitate extrinsecă privind încălcarea prevederilor

art. 61 alin. (1)

și ale

art. 115 alin. (1) și (2) din Constituție , prin

Decizia nr. 844 din 14 decembrie 2021 , precitată, paragrafele 56-58, Curtea a constatat că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, referitor la competența Guvernului de a adopta acte cu caracter normativ cu putere de lege, Curtea a reținut că s-a pronunțat printr-o jurisprudență vastă în care a statuat că prevederile

art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituție

conferă Parlamentului calitatea de unică autoritate legiuitoare a țării, iar, în virtutea acestui monopol legislativ, Parlamentul este singura autoritate publică ce adoptă legi. În sistemul constituțional român, regula este aceea că Guvernul nu dispune de dreptul de reglementare primară a relațiilor sociale, ci doar de dreptul de a adopta legislația secundară. Cu toate acestea, Constituția instituie prin

art. 108 alin. (3)

și

art. 115 alin. (1)-(3)

competența Guvernului de a emite ordonanțe, deci o competență normativă derivată dintr-o lege de abilitare, adoptată de Parlament, prin care unica autoritate legiuitoare din România deleagă, pentru un interval limitat de timp, competența de legiferare în domenii strict delimitate de Constituție și de legea de abilitare. Mai mult, sub aspectul competenței de legiferare, Curtea a reținut că relația dintre puterea legislativă și cea executivă se desăvârșește prin competența conferită Guvernului de a adopta ordonanțe de urgență în condițiile stabilite de

art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție . Astfel, ordonanța de urgență, ca act normativ ce permite Guvernului, sub controlul Parlamentului, să facă față unei situații extraordinare, se justifică prin necesitatea și urgența reglementării acestei situații care, datorită circumstanțelor sale, impune adoptarea de soluții imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 63 din 8 februarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 27 februarie 2017, paragrafele 89-91).

27.

Cât privește critica de neconstituționalitate intrinsecă referitoare la existența unui tratament diferit între beneficiarii pensiilor militare de stat și pensionarii din sistemul public de pensii, supuși reglementării

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 828 din 9 decembrie 2021 , paragraful 14, că, așa cum a statuat în mod constant în jurisprudența sa, principiul egalității în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (a se vedea

Decizia Plenului Curții Constituționale nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994). Or, Curtea a constatat că cele două categorii de persoane comparate se află în situații obiectiv diferite, fapt relevat, de altfel, și prin reglementarea separată, în acte normative distincte, a dreptului la pensie acordat militarilor și a pensiilor din sistemul public. Curtea a arătat că, deși după intrarea în vigoare a

Legii nr. 119/2010

privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, pensiile militarilor au devenit pensii în sistemul public și au constituit ulterior obiectul de reglementare a

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, legiuitorul, adoptând

Legea nr. 223/201 5, a înțeles să reinstituie un regim juridic diferit pentru militari și să acorde beneficiul pensiei de serviciu, și nu dreptul la pensie calculată în raport cu principiul contributivității. Prin urmare, existența unui mod diferit de calcul al pensiei, inclusiv sub aspectul actualizării cuantumului acesteia, nu este contrară principiului egalității în drepturi. Totodată, în jurisprudența sa, Curtea a statuat că, întrucât se realizează periodic, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit principiului tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi de un drept câștigat în temeiul unor reglementări

anterioare, care nu mai sunt în vigoare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 687 din 31 octombrie 2019 , paragraful 30, și

Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020 , paragraful 28).

28.

Cât privește susținerile referitoare la pretinsa discriminare pe care dispozițiile de lege criticate o creează în raport cu alte categorii de beneficiari ai pensiilor de serviciu, cum sunt magistrații, Curtea a reținut, prin

Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021 , paragraful 24, că diferitele categorii de beneficiari ai unor pensii de serviciu nu se află în situații identice, fiind supuși, de altfel, unor acte normative diferite. Având în vedere criteriile apreciate ca relevante pentru acordarea acestui tip de pensie, legiuitorul este liber să instituie condiții diferite privind acordarea dreptului la pensie, fără ca deosebirile de tratament juridic dintre diferitele categorii socioprofesionale să aibă semnificația încălcării prevederilor

art. 16 din Constituție

(în același sens sunt și

Decizia nr. 656 din 30 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 8 martie 2019, și

Decizia nr. 43 din 22 ianuarie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 24 aprilie 2019).

29.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 44 din Constituție , prin

Decizia nr. 8 din 14 ianuarie 2021 , paragraful 25, Curtea a reținut că nici Constituția și nici vreun instrument juridic internațional nu prevăd cuantumul pensiei de care trebuie să beneficieze diferite categorii de persoane. Acesta se stabilește prin legislația națională. În aceste condiții, legiuitorul poate să prevadă și o limită minimă a cuantumului pensiei, precum și plafonul maximal al acesteia. Referitor la critica formulată din perspectiva dreptului de proprietate, Curtea a reținut că, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, de exemplu, Decizia din 2 martie 2006, pronunțată în Cauza Mamonov împotriva Rusiei,

articolul 1 din Primul Protocol adițional

la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor nu poate fi înțeles în sensul că îndreptățește o persoană la o pensie întrun anumit cuantum. De asemenea, prin

Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau

Decizia nr. 977 din 12 iulie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 10 octombrie 2011, Curtea Constituțională a statuat următoarele: „Cuantumul pensiei reprezintă un bun numai în măsura în care acesta a devenit exigibil“. În aceste condiții, nu se încalcă dispozițiile

art. 44 din Constituție

privind dreptul de proprietate privată.

30.

Cât privește critica referitoare la încălcarea

art. 47 alin. (2) din Constituție , Curtea, referindu-se la dreptul legiuitorului de a modifica legislația în ceea ce privește modul de actualizare a pensiilor militare de stat, a amintit, la paragraful 28 al

Deciziei nr. 543 din 2 iulie 2020 , cele reținute anterior prin

Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, potrivit cărora

art. 47 alin. (2) din Constituție , deși consacră dreptul la pensie, nu oferă garanții și cu privire la algoritmul de creștere a cuantumului acesteia în viitor. Din contră, așa cum sa statuat prin

Decizia nr. 1.140 din 4 decembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 15 ianuarie 2008, „valoarea punctului de pensie, limita maximă a cuantumului pensiei, condițiile de recalculare și de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca și indexarea acestora, nu se pot face decât în raport cu resursele fondurilor de asigurări sociale disponibile“.

31.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să schimbe jurisprudența Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

32.

Referitor la critica privind încălcarea

art. 47 alin. (1) din Constituție , în ceea ce privește asigurarea unui nivel de trai decent, așa cum a reținut Curtea prin

Decizia nr. 765 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 6 iulie 2011, conceptul de „nivel de trai decent“ nu este definit de Constituție. Mai mult, nici mijloacele de realizare a acestui obiectiv nu sunt prevăzute de Constituție, legiuitorul fiind chemat, în spiritul acestui text constituțional, să instituie un ansamblu de măsuri prin care statul să asigure protejarea și îmbunătățirea calității vieții cetățenilor atât prin reglementarea unor drepturi fundamentale, precum dreptul la securitate socială, dreptul la muncă - condiție principală pentru un trai decent -, dreptul la o salarizare echitabilă, dreptul la protecția sănătății și altele asemenea, cât și prin drepturi care nu au o consacrare constituțională și care tind către același obiectiv. În același spirit, Constituția consacră, în chiar

art. 1 alin. (3),

caracterul de stat social al României, obligă statul, prin dispozițiile

art. 135 alin. (2) lit. f),

să creeze condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, iar prin

art. 41 alin. (2)

și

art. 47 alin. (2 ) prevede dreptul salariaților, respectiv al cetățenilor și la alte măsuri de protecție socială și de asistență socială decât cele nominalizate expres în Legea fundamentală, măsuri stabilite prin lege. Caracteristic tuturor acestor drepturi ale cetățenilor și obligații corelative ale statului este faptul că, în măsura în care nu sunt nominalizate expres de Constituție, legiuitorul este liber să aleagă, în funcție de politica statului, de resursele financiare, de prioritatea obiectivelor urmărite și de necesitatea îndeplinirii și a altor obligații ale statului consacrate deopotrivă la nivel constituțional, care sunt măsurile prin care va asigura cetățenilor un nivel de trai decent și să stabilească condițiile și limitele acordării lor. De asemenea, va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării măsurilor de protecție socială luate, fără a fi necesar să se supună condițiilor

art. 53 din Constituție , întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi.

33.

Or, în cauză, Curtea reține că nu există un drept fundamental la actualizarea sau indexarea pensiei de serviciu, după cum nu există dreptul fundamental la un anumit cuantum al pensiei de serviciu, astfel că dispozițiile criticate referitoare la cuantumul pensiilor militare de stat, la actualizarea și la indexarea acestora nu contravin dispozițiilor

art. 47 alin. (1) din Constituție .

34.

În ceea ce privește critica referitoare la încălcarea dispozițiilor

art. 1 alin. (5) din Constituție , Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată, deoarece legiuitorul are dreptul să modifice sau să completeze dispozițiile de lege referitoare la indexarea sau actualizarea pensiilor de serviciu, evident cu respectarea celorlalte dispoziții și principii constituționale. De altfel, indexarea pensiei se supune prevederilor în vigoare la momentul indexării, potrivit principiului tempus regit actum, astfel că nu se poate vorbi de un drept câștigat în temeiul unor reglementări anterioare, care nu mai sunt în vigoare (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 543 din 2 iulie 2020 , paragraful 28).

35.

În final, Curtea observă că, întrucât nu a fost reținută afectarea vreunui drept sau a vreunei libertăți fundamentale, prin adoptarea

art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

și a

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

au fost respectate dispozițiile

art. 115 alin. (6) din Constituție .

36.

Cât privește invocarea dispozițiilor constituționale ale

art. 2 alin. (2)

privind suveranitatea, ale a rt. 4 alin. (1)

privind unitatea poporului român și solidaritatea cetățenilor săi, ale

art. 30

privind libertatea de exprimare, ale

art. 41

privind munca și protecția socială a muncii, ale

art. 42

privind interzicerea muncii forțate, ale

art. 54

privind fidelitatea față de țară, ale

art. 55

privind apărarea țării, ale

art. 118

privind forțele armate și ale

art. 119

privind Consiliul Suprem de Apărare a Țării, Curtea reține că acestea nu au incidență în cauza de față.

37.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3,

al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992,

cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emanuel Cătălin Pascari în Dosarul nr. 198/86/2019 al Tribunalului Suceava - Secția I civilă și de Dumitru Dinu în Dosarul nr. 298/88/2019 al Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile

art. VII,

în ansamblul său, și ale

art. VII pct. 2, în special, din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017

privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, precum și ale

art. 84 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018

privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Suceava - Secția I civilă și Tribunalului Tulcea - Secția civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 mai 2022.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
pentru prof. univ. dr. VALER DORNEANU,
în temeiul
art. 426 alin. (4) din Codul de procedură civilă
coroborat cu
art. 14 din Legea nr. 47/1992
privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, semnează
MARIAN ENACHE
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.