Decizia nr. 133/2004

Nicolae Popa - președinte

Costică Bulai - judecător

Nicolae Cochinescu - judecător

Constantin Doldur - judecător

Kozsokar Gabor - judecător

Petre Ninosu - judecător

Șerban Viorel Stănoiu - judecător

Lucian Stângu - judecător

Ioan Vida - judecător

Iuliana Nedelcu - procuror

Florentina Geangu - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Lazarovici în Dosarul nr. 3.460/2003 al Judecătoriei Buftea.

La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Farfirom" - S.R.L. din Voluntari, prin avocat Victor Pomponiu, precum și partea Societatea Comercială "Romyu Impex" - S.A. din Târgoviște, prin avocat Adrian Chițescu, lipsă fiind autorul excepției Gheorghe Lazarovici și părțile Elisabeta Lazarovici, Cristian Florin Lazarovici, Societatea Comercială "Megaroll" - S.A. din București și Societatea Comercială "Agrochim" - S.A. din București, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Având cuvântul pe fond, reprezentantul Societății Comerciale "Farfirom" - S.R.L. solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, arătând că dispozițiile art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu instituie nici o discriminare, nu aduc atingere principiului egalității în fața legii și nici celorlalte principii instituite de art. 1 alin. (3), respectiv art. 1 alin. (5) din Constituție. Totodată arată că nu este adusă nici o încălcare, prin dispozițiile legale criticate, în ceea ce privește protecția persoanei, câtă vreme cel interesat poate să dovedească vătămarea pretinsă.

Reprezentantul Societății Comerciale "Romyu Impex" S.A. arată că nu există nici o contradicție între dispozițiile criticate și textele constituționale invocate de autorul excepției, solicitând respingerea excepției ca neîntemeiată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispozițiile constituționale invocate de autorul excepției.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunțată în Dosarul nr. 3.460/2003, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Lazarovici, inculpat în dosarul menționat.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține că dispozițiile criticate, ce condiționează anularea actului de procedură făcut cu încălcarea dispozițiilor legale ce reglementează desfășurarea procesului penal de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, sunt contrare prevederilor constituționale ale art. 1 alin. (3) teza întâi, referitoare la România ca stat de drept, art. 1 alin. (5), referitoare la obligativitatea respectării Constituției și a legilor, art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, și art. 124 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justiției în numele legii. În acest sens arată că normele care reglementează desfășurarea procesului penal sunt de interes public și, ca atare, orice încălcare a acestora ar trebui sancționată cu nulitatea absolută, condiționarea anulării actului fiind considerată o derogare de la obligativitatea respectării legii, obligativitate imperativ prevăzută de Legea fundamentală.

Judecătoria Buftea arată că excepția este neîntemeiată, întrucât nu orice încălcare a unei norme legale este de natură a vătăma drepturile unei persoane într-o asemenea măsură încât să fie necesară înlăturarea actului. Totodată, arată că nimic nu împiedică persoana care se consideră vătămată prin încălcarea unei norme juridice edictate pentru întocmirea unui act să dovedească vătămarea pretinsă.

În conformitate cu dispozițiile

art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor

art. 18^1 din Legea nr. 35/1997

privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât dispozițiile criticate nu sunt în contradicție cu textele constituționale pretins încălcate, argumentele aduse de autorul excepției în motivarea acesteia privind doar probleme de aplicare a legii. Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 și 3 din Codul de procedură penală, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanței considerate nelegale.

Avocatul Poporului consideră că excepția este neîntemeiată. În ceea ce privește neconstituționalitatea dispoziției criticate în raport cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituție, republicată, arată că nu poate fi reținută, deoarece respectiva dispoziție nu instituie nici o discriminare și este aplicabilă tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea normelor care reglementează desfășurarea procesului penal. În ceea ce privește neconstituționalitatea art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală față de prevederile art. 1 și art. 124 alin. (1) din Constituție, republicată, se arată că excepția este neîntemeiată, deoarece dispoziția criticată nu are un conținut restrictiv în raport cu aceste prevederi constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile părților prezente, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile

Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale

art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.

Obiectul excepției îl constituie dispozițiile tezei a doua a art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încălcările dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act".

Autorul excepției susține că dispozițiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituționale:

- Art. 1 alin. (3) teza întâi: "România este stat de drept.";

- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie.";

- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";

- Art. 124 alin. (1): "Justiția se înfăptuiește în numele legii."

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că nulitatea reprezintă o sancțiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deși inițial nu au respectat formele procedurale, își pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce și să dovedească vătămarea pretinsă.

Așa fiind, Curtea reține că normele criticate nu aduc atingere principiilor constituționale ce consacră statul de drept, supremația legii și a Constituției, înfăptuirea justiției în numele legii, condiționarea anulării actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege de existența unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod, neavând semnificația unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancțiunilor legale sau a unei "derogări" de la obligativitatea respectării legii, așa cum neîntemeiat susține autorul excepției.

În ceea ce privește pretinsa încălcare a art. 16 alin. (2) din Constituție, republicată, nici aceasta nu poate fi reținută, întrucât dispoziția legală criticată este aplicabilă în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 și al

art. 25 alin. (1) și (4) din Legea nr. 47/1992 , republicată,

CURTEA

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Lazarovici în Dosarul nr. 3.460/2003 al Judecătoriei Buftea.

Definitivă și obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 martie 2004.