Decizia nr. 78/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia-Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Atilla

- judecător

Simina Popescu-Marin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, excepție ridicată de Mihail Ștefănescu în Dosarul nr. 3.471/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.508D/2018.

2.

La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepției, avocatul Nicolae Trăistaru, din cadrul Baroului București, cu împuternicire avocațială depusă la dosar. Lipsește partea Inspectoratul Județean de Poliție Prahova. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul avocatului autorului excepției, care solicită admiterea criticilor de neconstituționalitate formulate în raport cu

art. 21

și

24 din Constituție . Arată că prevederile de lege criticate au fost modificate prin

Legea nr. 152/2019

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 81/2000

privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, însă în cauza dedusă judecății produc efecte juridice prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în forma anterioară modificării. Susține, în esență, că prevederile de lege criticate sunt neclare și permit o imixtiune a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. De asemenea, invocând aspecte referitoare la fondul cauzei în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, susține că

Decizia Curții Constituționale nr. 122 din 9 martie 2017

nu este aplicabilă în speță.

4.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale, spre exemplu,

Decizia nr. 122 din 9 martie 2017 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

5.

Prin Încheierea din 24 septembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 3.471/105/2018, Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Mihail Ștefănescu într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ - dispoziție a șefului serviciului rutier.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile legale criticate încalcă accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare, fiind, prin redactarea generică și imprecisă, lipsite de previzibilitate și neclare. Astfel, se creează o reprezentare neclară, lacunară și dubitativă în ceea ce privește măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule în condițiile în care soluția dispusă de procuror a fost de clasare, în baza

art. 315 alin. (5) ,

art. 314 alin. (1) lit. a)

și

art. 315 alin. (1) lit. b)

raportat la

art. 16 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură penală

(fapta nu a fost comisă cu vinovăția cerută de lege). Textul de lege criticat conferă serviciului poliției rutiere o prerogativă a dispoziției de a decide în activitatea autorității judecătorești, încălcând astfel prevederile

art. 1 alin. (4) din Constituție . În susținerea criticilor de neconstituționalitate sunt evidențiate o serie de aspecte referitoare la cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate. Se arată că, în speță, sunt aplicabile doar prevederile

art. 335 alin. (2) din noul Cod penal

care nu reglementează și aplicarea măsurii suspendării dreptului de a conduce, nefiind aplicabile dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Dispoziția șefului serviciului poliției rutiere este nelegală, deoarece adaugă la lege și este astfel contrară prevederilor

art. 335 din Codul penal , care nu reglementează o astfel de sancțiune complementară, în situația în care o persoană comite fapta penală pe care o incriminează acest text de lege. Consideră că dispozițiile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , privind suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, ar fi fost aplicabile doar în situația în care autorul excepției ar fi fost trimis în judecată și condamnat definitiv pentru săvârșirea unei infracțiuni la legea circulației.

Or, în speță, prin Ordonanța nr. 124.440/P/2015 din 16 mai 2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești s-a dispus doar o soluție de clasare, situație în care nu sunt incidente prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

7.

Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal consideră că instanța de contencios constituțional trebuie să răspundă în ce măsură este constituțională crearea unei lex tertia între legea penală, care este

Codul penal , și o altă lege, care a avut până în momentul abrogării și intrării în vigoare a dispozițiilor

noului Cod penal

și dispoziții penale, așa cum este

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 . Se poate observa că legiuitorul „a transferat“ textul incriminator în

noul Codul penal , fără a avea în vedere însă și măsura complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce. Urmează ca instanța de contencios constituțional să răspundă dacă acest procedeu încalcă sau nu prevederile constituționale, având în vedere principiul nullum crimen, nulla poena sine lege.

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

9.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susținerile avocatului autorului excepției, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispozițiile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

10.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

11.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006.

12.

Curtea observă că, ulterior sesizării sale prin Încheierea din 24 septembrie 2018, prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au fost modificate prin

art. I pct. 3 din Legea nr. 152/2019

privind aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, precum și pentru completarea

Ordonanței Guvernului nr. 81/2000

privind inspecția tehnică periodică a vehiculelor înmatriculate sau înregistrate în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 625 din 26 iulie 2019, având, în prezent, următorul cuprins: „c) pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul sau tramvai a fost urmărită ca infracțiune contra siguranței circulației pe drumurile publice și procurorul sau instanța de judecată a dispus clasarea în condițiile

art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Codul de procedură penală , renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei dacă nu a fost dispusă obligația prevăzută la

art. 85 alin. (2) lit. g) din Codul penal ;“. Însă, având în vedere că în cauza dedusă judecății instanței judecătorești produc efecte juridice prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , în forma anterioară modificării enunțate anterior, Curtea reține ca obiect al excepției aceste prevederi de lege, având următorul cuprins: „(1) Suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere se dispune: [...]

c)

pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, precum și în cazul accidentului de circulație din care a rezultat decesul sau vătămarea corporală a unei persoane și instanța de judecată sau procurorul a dispus clasarea, renunțarea la urmărirea penală, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei, dacă pentru regula de circulație încălcată prezenta ordonanță de urgență prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce.“

13.

În opinia autorului excepției, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor din

Constituție

cuprinse în

art. 1 alin. (3)

privind trăsăturile statului,

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil,

art. 24

privind dreptul la apărare,

art. 124 alin. (2)

privind unicitatea, egalitatea și imparțialitatea justiției. De asemenea, sunt invocate dispozițiile

art. 6 paragrafele 1 și 3 lit. d) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

și ale

art. 48 alin. (2) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene .

14.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

au făcut obiectul controlului de constituționalitate, prin raportare la critici similare, în forma anterioară modificărilor aduse prin

Legea nr. 255/2013

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală

și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, și

Ordonanța Guvernului nr. 21/2014

pentru modificarea și completarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 635 din 29 august 2014 (a se vedea, în acest sens,

Decizia Curții Constituționale nr. 1.041 din 14 septembrie 2010 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 27 octombrie 2010, și

Decizia Curții Constituționale nr. 122 din 9 martie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 7 iunie 2017, prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate invocate).

15.

Curtea a constatat că „textele de lege criticate au în vedere ipoteza în care o faptă a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, dar pentru săvârșirea căreia procurorul sau instanța apreciază, observând incidența

prevederilor

art. 10 din Codul de procedură penală din 1968

referitor la cazurile în care punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale este împiedicată, că nu se impune punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale împotriva învinuitului. Curtea a observat că, dacă, pe parcursul urmăririi penale se constată că învinuitul a încălcat o regulă de circulație pentru nerespectarea căreia

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

prevede suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este firesc ca acest comportament să fie sancționat, în vederea atingerii finalității pentru care acest act normativ a fost edictat, și anume asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic“. Faptul că, ulterior momentului emiterii de către procuror sau al pronunțării de către instanță a unei soluții de neîncepere a urmăririi penale, de scoatere de sub urmărire penală sau încetare a urmăririi penale, șeful poliției rutiere pe raza căreia a fost săvârșită fapta dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule nu constituie o imixtiune a puterii executive în activitatea autorității judecătorești. S-a arătat că cele două tipuri de autorități publice implicate în procedura prevăzută de textele de lege criticate, procurorul și instanța de judecată, pe de o parte, ca reprezentanți ai autorității judecătorești, iar, pe de altă parte, șeful poliției, ca exponent al puterii executive, își exercită atribuțiile specifice în etape distincte, succesive, principiul separației puterilor în stat fiind pe deplin respectat.

16.

În ceea ce privește pretinsa încălcare, prin prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 , a dispozițiilor

art. 124 din Constituție , Curtea a reținut că norma constituțională anterior referită nu are incidență în cauză, întrucât reglementează înfăptuirea justiției, respectiv, faptul că aceasta se înfăptuiește în numele legii, că este unică, imparțială și egală pentru toți.

17.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, și având în vedere faptul că prevederile legale criticate în prezenta cauză nu diferă, în substanța lor, de forma analizată prin decizia anterior invocată, din perspectiva ipotezelor criticate de autorul excepției, atât soluția, cât și considerentele deciziilor antereferite sunt aplicabile mutatis mutandis în prezenta cauză.

18.

Distinct de acestea, Curtea constată că suspendarea exercitării dreptului de a conduce, conform textelor legale criticate, drept consecință a încălcării unei reguli de circulație de natură a pune în pericol siguranța participanților la traficul rutier, nu este de natură a încălca dreptul la un proces echitabil și nici dreptul la apărare al persoanei sancționate contravențional. Astfel, persoana căreia i-a fost suspendat dreptul de a conduce autovehicule are posibilitatea de a ataca pe calea contenciosului administrativ legalitatea și temeinicia măsurii dispuse de șeful poliției rutiere. De altfel, chiar excepția de neconstituționalitate de față a fost ridicată în cadrul soluționării procesului având ca obiect anularea actului administrativ emis de șeful poliției rutiere prin care acesta a dispus suspendarea dreptului autorului prezentei excepții de a conduce un autovehicul pentru 90 de zile.

19.

De asemenea, raportat la ipoteza reținută în cauza în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate, în care se dispune suspendarea exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile când fapta conducătorului de autovehicul a fost urmărită ca infracțiune la regimul circulației pe drumurile publice, iar procurorul a dispus clasarea, Curtea reține că nu este vorba de crearea unei lex tertia între legea penală și legea contravențională, astfel cum opinează instanța de judecată, ci de instituirea sancțiunii contravenționale complementare constând în suspendarea exercitării dreptului de a conduce, drept consecință a săvârșirii unei fapte de încălcare a unei reguli de circulație, faptă sancționată contravențional potrivit

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 .

20.

În fine, Curtea precizează că aspectele invocate referitoare la legalitatea dispoziției emise de șeful poliției rutiere țin de interpretarea și aplicarea legii în cauza dedusă judecății și sunt de resortul instanței judecătorești, neputând fi supuse controlului de constituționalitate exercitat de instanța de contencios constituțional.

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihail Ștefănescu în Dosarul nr. 3.471/105/2018 al Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că prevederile

art. 103 alin. (1) lit. c) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002

privind circulația pe drumurile publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 18 februarie 2020.