Decizia nr. 173/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Total Strada - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.539/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 126D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

4.

Prin Decizia civilă nr. 66 din 16 ianuarie 2018, pronunțată în Dosarul nr. 17.539/3/2017, Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă . Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de apelanta-reclamantă Societatea Total Strada - S.R.L. din București cu ocazia judecării cererii de apel formulate împotriva Sentinței civile nr. 2.279 din 8 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a civilă în Dosarul nr. 17.539/3/2017 al acestei instanțe, într-o cauză având ca obiect „constatare nulitate act juridic“.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autoarea excepției critică sintagma „sub sancțiunea nulității“ cuprinsă în teza finală a

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , pe care o apreciază a fi neconstituțională, întrucât principiile și regulile de desfășurare ale procesului civil trebuie să respecte dispozițiile cuprinse în Constituție. Arată, astfel, că reglementarea criticată în speță are un conținut normativ identic cu cel al

art. 288 alin. 2 din vechiul Cod de procedură civilă , asupra acestor din urmă dispoziții Curtea Constituțională pronunțându-se prin

Decizia nr. 303 din 3 martie 2009 , când a constatat neconstituționalitatea acestora. În opinia autoarei excepției, considerentele acestei decizii rămân valabile și în ceea ce privește reglementarea cuprinsă în

art. 471 alin. (1) din noul Cod de procedură civilă , deoarece „aplicarea principiilor constituționale privind accesul liber la justiție și folosirea căilor de atac impune ca toate cererile greșit îndreptate să fie transmise jurisdicției competente să le soluționeze“.

6.

Curtea de Apel București - Secția a V-a civilă apreciază că prevederile

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , care prevăd sancțiunea nulității pentru nedepunerea apelului/motivelor de apel la instanța a cărei hotărâre se atacă, nu contravin dispozițiilor constituționale și convenționale invocate. Aceasta, deoarece, potrivit

art. 425 alin. (3) din Codul de procedură civilă , hotărârea atacată trebuie să arate și instanța la care se depune cererea de apel sau de recurs, astfel încât părțile să aibă posibilitatea să cunoască direct modul în care trebuie să procedeze în situația în care doresc să atace hotărârea, iar dacă nu se conformează, această situație le este în mod exclusiv imputabilă și nu pot invoca faptul că s-au aflat în eroare.

7.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

8.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

9.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

10.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015, potrivit cărora „Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.“

11.

În opinia autoarei excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 16 alin. (1)

și

(2)

privind egalitatea în drepturi, ale

art. 21 alin. (3)

care consacră dreptul la un proces echitabil, ale

art. 24 alin. (1)

privind dreptul la apărare și celor ale

art. 124 alin. (2) , potrivit cărora „Justiția este unică, imparțială și egală pentru toți“. Se invocă, totodată, și contrarietatea reglementării criticate din

Codul de procedură civilă

cu dispozițiile

art. 6

și

art. 13 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil și, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.

12.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că autoarea acesteia critică prevederile

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

sub aspectul sancționării cu nulitatea absolută a depunerii cererii de apel la altă instanță decât cea a cărei hotărâre se atacă.

13.

Raportat la situația de fapt din speță, astfel cum reiese din actele dosarului, Curtea constată că obiectul acțiunii introductive de instanță îl reprezintă cererea înregistrată la data de 29 septembrie 2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, prin care reclamanta - Societatea Total Strada - S.R.L. a solicitat constatarea nulității absolute a actului juridic intitulat „Proces-verbal de predare-primire a corpurilor de iluminat, încheiat la data de 29 iulie 2015“. Tribunalul București - Secția a VI-a civilă (învestit cu soluționarea cauzei după declinarea competenței de către Judecătoria Sectorului 3), prin Sentința civilă nr. 2.279 din 8 iunie 2017, a respins cererea formulată de reclamantă ca fiind inadmisibilă. Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel, solicitând anularea sa. Curtea observă că prin sentința apelată s-a adus la cunoștința părților că aceasta poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, apelul urmând a fi depus la Tribunalul București - Secția a VI-a civilă. Însă reclamanta a depus cererea de apel prin poșta electronică direct la Curtea de Apel București, iar nu la instanța a cărei hotărâre se atacă, contrar prevederilor

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 .

14.

Referitor la criticile formulate de autoarea excepției de neconstituționalitate, în jurisprudența sa recentă, aplicabilă mutatis mutandis și în cauza de față (a se vedea, în acest sens,

Decizia nr. 85 din 27 februarie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 553 din 3 iulie 2018, și

Decizia nr. 775 din 28 noiembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 16 aprilie 2020 ), Curtea a reținut că, potrivit

art. XIII din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, astfel cum a fost modificată, succesiv, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

pentru prorogarea unor termene prevăzute de

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1009 din 15 decembrie 2016, dispozițiile

art. XIV-XVII

se aplică și proceselor pornite începând cu data intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013

și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv. Curtea reține, astfel, că, potrivit

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , „(1) Apelul și, când este cazul, motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă.“

15.

Curtea observă că, în speță, la data formulării apelului,

art. 471 alin. (1) teza finală din Codul de procedură civilă

nu era în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019. Așa fiind, sub aspectul depunerii apelului, sunt aplicabile prevederile

art. XIV alin. (1) din Legea nr. 2/2013 , text legal care nu este identic, din punctul de vedere al conținutului normativ, cu cel al

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , în sensul că nu prevede expressis verbis sancțiunea nulității apelului în cazul nedepunerii la instanța a cărei hotărâre se atacă.

16.

Prin urmare, întrucât la data formulării apelului

art. 471 alin. (1) teza finală din noul Cod de procedură civilă , care prevede că atât apelul, cât și motivele de apel se depun la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității, nu era în vigoare, aplicarea sa fiind prorogată pentru data de 1 ianuarie 2019, Curtea constată că reglementarea criticată nu are legătură cu soluționarea cauzei. Așa fiind, având în vedere prevederile

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cărora „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia“, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă

este inadmisibilă.

17.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 471 alin. (1) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Societatea Total Strada - S.R.L. din București în Dosarul nr. 17.539/3/2017 al Curții de Apel București - Secția a V-a civilă.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a V-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.