Decizia nr. 175/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Ingrid Alina Tudora

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată de Remzi Guglu în Dosarul nr. 7.906/1.748/2017 al Judecătoriei Cornetu. Excepția formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 170D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 2.187D/2019, având un obiect identic al excepției de neconstituționalitate, ridicată de Rodica Popescu în Dosarul nr. 26.684/197/2018 al Judecătoriei Brașov.

4.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 170D/2018 și nr. 2.187D/2019, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 2187D/2019 la Dosarul nr. 170D/2018, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

7.

Prin Încheierea din 11 octombrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 7.906/1.748/2017, Judecătoria Cornetu a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petentul Remzi Guglu întro cauză având ca obiect o plângere contravențională formulată împotriva Procesului-verbal de contravenție seria PIFX nr. 0074017 din 6 august 2016, încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean Ilfov - Serviciul Rutier, prin care a fost sancționat cu amendă, avertisment și suspendarea dreptului de a conduce.

8.

Prin Încheierea din 10 iulie 2019, pronunțată în Dosarul nr. 26.684/197/2018, Judecătoria Brașov a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de petenta Rodica Popescu într-o cauză având ca obiect o plângere contravențională formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției seria PSVX nr. 0166650 din 27 octombrie 2018, încheiat de Inspectoratul de Poliție Județean Suceava - Poliția Municipiului Fălticeni.

9.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că reglementarea criticată din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

este neconstituțională, întrucât instituie o excepție nepermisă de la Legea fundamentală în ceea ce privește controlul judecătoresc al actelor administrative. În opinia acestora, materia contravențională aparține domeniului contenciosului administrativ, iar, potrivit

Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , competența de soluționare a litigiilor revine instanței de la sediul/domiciliul persoanei vătămate/ petentului, context în care apreciază că raționamentul pe care sa bazat legiuitorul în stabilirea acestor competențe a fost tocmai dreptul la un proces echitabil, drept care include și accesul mai facil la o instanță de judecată în vederea susținerii acțiunii și a administrării probatoriului. Prin urmare, autorii excepției susțin că, în ceea ce privește plângerile contravenționale, competența de soluționare ar trebui să aparțină instanței de la sediul/domiciliul petentului, astfel încât, stabilind competența materială a judecătoriei în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția, prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , criticate în cauză, aduc atingere principiului egalității și liberului acces la justiție și împovărează excesiv contribuabilul cu toate cheltuielile de deplasare în altă localitate și de susținere a procesului, favorizând astfel agentul constatator.

10.

Judecătoria Cornetu apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în această materie a instanței de contencios constituțional, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 2017 .

11.

Judecătoria Brașov apreciază că excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența în această materie a instanței de contencios constituțional, concretizată, spre exemplu, prin

Decizia nr. 927 din 7 iulie 2011 .

12.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

13.

Avocatul Poporului, în punctul de vedere exprimat în Dosarul Curții Constituționale nr. 170D/2018, consideră că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale. În acest sens, invocă jurisprudența în

materie a Curții Constituționale și arată, în esență, că prevederile criticate reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenței atribuite legiuitorului de

art. 126 alin. (2) din Constituție , care poate institui, pentru situații deosebite, reguli speciale în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor de judecată și a procedurii de judecată. Or, în cauza de față, este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ.

14.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

15.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

16.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Controlul aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare este de competența exclusivă a instanței prevăzute la alin. (1)“. Curtea reține că la

art. 32 alin. (1)

se stipulează faptul că „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția“.

17.

În opinia autorilor excepției de neconstituționalitate, prevederile criticate contravin dispozițiilor constituționale ale

art. 21

- Accesul liber la justiție, ale

art. 51

- Dreptul de petiționare, ale

art. 52

- Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale

art. 53

- Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți și celor ale

art. 126 alin. (6) teza întâi

potrivit cărora „Controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat (...)“. Apreciază, de asemenea, că reglementarea criticată contravine și dispozițiilor constituționale ale

art. 11

și

20 , referitoare la dreptul internațional și dreptul intern și, respectiv, la tratatele internaționale privind drepturile omului, raportate la

art. 6

și

art. 46 paragraful 1 din Convenția europeană

a drepturilor omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil și, respectiv, la forța obligatorie și executarea hotărârilor, precum și celor ale

art. 3

și

art. 8 din Statutul Consiliului Europei .

18.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate, din perspectiva unor critici similare, în acest sens fiind, spre exemplu,

Decizia nr. 278 din 8 mai 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 456 din 23 iunie 2014, sau

Decizia nr. 8 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 285 din 24 aprilie 2017, prin care Curtea a constatat că aceste prevederi sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

19.

Prin aceste decizii, Curtea a statuat că prevederile criticate din

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea, nu încalcă egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, întrucât, prin reglementarea criticată, legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării în condiții optime a acestor drepturi constituționale, prin asigurarea administrării cu celeritate a probelor strânse de lucrătorii poliției rutiere.

20.

Curtea a constatat, de asemenea, că reglementarea prin

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

a competenței teritoriale a instanțelor judecătorești în cauzele având ca obiect plângerile împotriva proceselor-verbale de contravenție reprezintă o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, în sensul competenței atribuite legiuitorului de

art. 126 alin. (2) din Constituție , care poate institui, pentru situații deosebite, reguli speciale în ceea ce privește stabilirea competenței instanțelor de judecată și a procedurii de judecată.

21.

Referitor la susținerile privind pretinsa încălcare a dispozițiilor

art. 52 alin. (1)

și

(2) din Constituție , formulate dintro perspectivă similară celei din cauzele de față, Curtea a constatat că aceste norme constituționale conferă persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însă în condițiile și în limitele stabilite prin lege organică. Or, în cauzele de față, este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravențional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăsește printre cele strict și limitativ prevăzute de

art. 73 alin. (3) din Constituție , în privința cărora legiferarea are loc numai prin lege organică. În același context, prin

Decizia nr. 726 din 24 iunie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 538 din 16 iulie 2008, în ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate creează o discriminare nejustificată, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluționează potrivit

Legii nr. 554/2004 , iar cele formulate împotriva proceselor-verbale contravenționale, tot acte administrative, se soluționează potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , Curtea a constatat că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai reținut cu același prilej că, din punctul de vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată și responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia susținută de autorii excepției că soluționarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții ar trebui să urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin

Legea nr. 554/2004 .

22.

Având în vedere cele mai sus menționate, Curtea constată că nu pot fi primite criticile formulate de autorii excepției de neconstituționalitate prin raportare la dispozițiile constituționale și internaționale invocate.

23.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Remzi Guglu în Dosarul nr. 7.906/1.748/2017 al Judecătoriei Cornetu și de Rodica Popescu în Dosarul nr. 26.684/197/2018 al Judecătoriei Brașov și constată că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Judecătoriei Cornetu și Judecătoriei Brașov și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 26 mai 2020.