Decizia nr. 726/2008

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Petre Ninosu - judecător

Ion Predescu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Ion Tiucă - procuror

Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor dispozițiilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 20.605/299/2007.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 810D/2008, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor", excepție ridicată de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecătoriei Focșani.

La apelul nominal se constată lipsa părților, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, din oficiu, pune în discuție problema conexării cauzelor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a celor două cauze, având în vedere identitatea de obiect a acestora.

Curtea, în temeiul art. 14 și al

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 810D/2008 la Dosarul nr. 506D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin Încheierea din 19 februarie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 20.605/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 București a sesizat din oficiu Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin Încheierea din 11 martie 2008, pronunțată în Dosarul nr. 10.565/231/2007, Judecătoria Focșani a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor " art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor".

Excepția a fost ridicată de Gogu Marius Valentin într-o cauză având ca obiect soluționarea unei plângeri contravenționale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, invocată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 București, instanța de judecată arată, în esență, că dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 , care stabilesc competența materială a judecătoriei pentru soluționarea plângerilor contravenționale, contravin prevederilor art. 52 alin. (1) și (2) și art. 126 alin. (6) teza întâi din Constituție, deoarece instituie o excepție nepermisă de Legea fundamentală în ceea ce privește controlul judecătoresc al actelor administrative. Prin

Decizia nr. 349/2003 , Curtea Constituțională a calificat expres procesul-verbal de contravenție ca fiind "act administrativ de constatare". Ca atare, devin aplicabile prevederile art. 126 alin. (6) din Constituție în temeiul cărora competența verificării legalității tuturor actelor administrative, cu excepțiile expres și limitativ stabilite de însuși legiuitorul constituant, aparține instanței specializate de contencios administrativ. Pe de altă parte, condițiile și limitele exercitării dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică se stabilesc, conform art. 52 alin. (2) din Legea fundamentală, prin lege organică. Or,

Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu are un astfel de caracter, o ordonanță de guvern simplă neputând reglementa în domeniul legilor organice. În plus,

art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

- legea organică în materie - nu enumeră și judecătoria ca instanță competentă în domeniul exercitării controlului de legalitate al tuturor actelor administrative, cu excepția celor expres prevăzute de Constituție.

În Dosarul nr. 810D/2008, autorul excepției de neconstituționalitate susține că dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

îngrădesc liberul acces la justiție al petentului, prin aceea că îl supun la cheltuieli ocazionate de deplasarea în altă localitate și favorizează în același timp agentul constatator, deoarece litigiul revine spre soluționare instanței de judecată din raza sa teritorială. Arată, în acest sens, că procedura de soluționare a plângerilor contravenționale este calificată drept o procedură de contencios administrativ. Aplicându-se prevederile art. 8 din Codul de procedură civilă - dreptul comun în materia contenciosului administrativ sub aspectul competenței teritoriale -, rezultă că în astfel de cauze competența de judecată aparține fie instanței din capitala țării, fie celei de la reședința județului unde își are domiciliul reclamantul. Or, petentul din plângerea contravențională nu beneficiază de acest drept, fiind afectate principiul egalității și liberul acces la justiție.

Judecătoria Focșani, exprimându-și opinia cu privire la excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr. 810D/2008, apreciază că aceasta este neîntemeiată, deoarece dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

nu îngrădesc accesul liber la justiție, "atât timp cât petentul a solicitat, conform precizărilor din plângere, judecarea în lipsă".

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului apreciază că prevederile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

sunt constituționale. Acestea nu aduc atingere dreptului persoanei vătămate de o autoritate publică, prevăzut de art. 52 din Constituție, și nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (6) din aceasta, în condițiile în care alin. (2) al aceluiași articol dispune că stabilirea competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de judecată reprezintă atributul exclusiv al legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură. În plus, art. 34 din ordonanța criticată prevede că "Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ a tribunalului".

Totodată, textul de lege criticat nu poate fi disociat de cel al art. 32 alin. (1) din ordonanță, care a fost declarat neconstituțional prin

Decizia nr. 953/2006

a Curții Constituționale, fapt pentru care se apreciază că dispozițiile art. 32 alin. (2) nu corespund exigențelor de tehnică legislativă specifice normelor juridice, sub aspectul accesibilității și previzibilității acestora.

Menționează, de asemenea, că nu este contrară principiului egalității în fața legii atribuirea către judecătoria locului săvârșirii faptei a competenței de soluționare a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, aceasta reprezentând o aplicare a principiului specialia generalibus derogant, dar și a prevederilor

art. 126 alin. (2) din Constituție. În plus, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, iar nu procedura contenciosului administrativ. Textul de lege criticat nu îngrădește nici liberul acces la justiție al persoanelor interesate, deoarece, pe de o parte, acesta instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii, iar pe de altă parte, hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat plângerea contravențională poate fi atacată cu recurs la secția de contencios administrativ a tribunalului.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001. În Dosarul nr. 810D/2008, Curtea Constituțională a fost sesizată, prin încheiere, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor " art. 32 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor", însă, din motivarea autorului excepției, rezultă că obiectul acesteia se rezumă în realitate la prevederile alin. (2) ale art. 32 din ordonanța menționată, care au următorul cuprins: "(2) Plângerea împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."

Textele constituționale invocate sunt cele ale art. 16 alin. (1) referitoare la principiul egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări, ale art. 21 alin. (1) care consacră liberul acces la justiție, ale art. 52 alin. (1) și (2) referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică și ale art. 126 alin. (6) teza întâi privind garantarea controlului judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice pe calea contenciosului administrativ.

Analizând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile

art. 32 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor au mai fost supuse controlului de constituționalitate exercitat pe calea excepției de neconstituționalitate, prin raportare la aceleași texte constituționale invocate și în prezenta cauză.

Prin

Decizia nr. 813 din 27 septembrie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 18 octombrie 2007, Curtea, respingând excepția, a constatat, în esență, că textul de lege criticat nu îngrădește dreptul părților la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci instituie norme de procedură privind soluționarea plângerii formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, și anume instanța competentă să soluționeze plângerea. Această modalitate de reglementare reprezintă însă opțiunea legiuitorului, fiind în conformitate cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituție, republicată, privind competența și procedura în fața instanțelor judecătorești, exprimând chiar o aplicare a principiului specialia generalibus derogant. Prin reglementarea criticată legiuitorul nu a înțeles să limiteze controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităților publice, ci să asigure un climat de ordine, indispensabil exercitării, în condiții optime, a acestor drepturi constituționale, astfel că nu se poate pretinde încălcarea art. 126 alin. (6) din Constituție.

În ceea ce privește critica potrivit căreia dispozițiile legale criticate creează o discriminare nejustificată, deoarece plângerile împotriva anumitor acte administrative se soluționează potrivit

Legii nr. 554/2004 , iar împotriva altor acte administrative, potrivit

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 , Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 349 din 18 septembrie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 780 din 6 noiembrie 2003, că persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. S-a mai reținut cu același prilej că, din punctul de vedere al agentului constatator, această persoană este vinovată și responsabilă, iar procesul-verbal întocmit are, până la rămânerea lui definitivă, caracterul unui act administrativ de constatare. Or, aceasta nu poate duce la concluzia susținută de autorul excepției că soluționarea cauzelor privind contestarea unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții ar trebui să urmeze regulile procedurale specifice contenciosului administrativ, reglementate prin

Legea nr. 554/2004 .

Cât privește critica de neconstituționalitate a textului de lege atacat față de prevederile art. 52 alin. (1) și (2) din Legea fundamentală, Curtea a constatat, prin

Decizia nr. 81 din 8 februarie 2007 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 160 din 7 martie 2007, că "normele constituționale invocate conferă persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim de o autoritate publică, printr-un act administrativ, dreptul de a se adresa instanței pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim, însă în condițiile și în limitele stabilite prin lege organică. Or, în cauza de față este criticată o ordonanță a Guvernului ce reglementează regimul juridic al contravențiilor, procedura aplicabilă fiind una specială, derogatorie de la normele dreptului comun, și nu procedura contenciosului administrativ. De altfel, domeniul contravențional, spre deosebire de contenciosul administrativ, nu se regăsește printre cele strict și limitativ prevăzute de art. 73 alin. (3) din Constituție, în privința cărora legiferarea are loc numai prin lege organică".

Având în vedere că în jurisprudența indicată Curtea Constituțională a răspuns tuturor criticilor de neconstituționalitate formulate și în prezenta cauză, se constată că atât soluțiile pronunțate prin deciziile la care s-a făcut referire, cât și considerentele ce au stat la baza lor își păstrează valabilitatea și în această cauză.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge excepția de neconstituționalitate a prevederilor

art. 32 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 1 București în Dosarul nr. 20.605/299/2007 și de Gogu Marius Valentin în Dosarul nr. 10.565/231/2007 al Judecătoriei Focșani.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 24 iunie 2008.