Decizia nr. 16/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și daune sănătății propriei persoane" din cuprinsul art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 95/2006 14 aprilie 2006 (prevederi anume) privind reforma în domeniul sănătății
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Brezeanu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 320 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 25.874/302/2016 al acestei instanțe și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.902 D/2017.
2.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca devenită inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, arătând că textul criticat a fost constatat ca fiind neconstituțional prin
Decizia Curții Constituționale nr. 818 din 5 decembrie 2019 .
4.
După încheierea dezbaterilor se prezintă partea Ivan Spirea, care, având cuvântul asupra excepției de neconstituționalitate, solicită admiterea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
5.
Prin Încheierea din 14 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 25.874/302/2016, Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor
art. 320 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății. Excepția a fost invocată de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă din oficiu, într-o cauză în care furnizorul de servicii medicale a solicitat obligarea unor persoane - a căror culpă comună s-a reținut în ceea ce privește săvârșirea unui accident rutier - la repararea prejudiciului cauzat acestuia, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată uneia dintre persoane.
6.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că obligarea cetățenilor prin textul de lege criticat la repararea daunelor cauzate sănătății propriei persoane, din culpă, fără a se face nicio distincție între cei asigurați și cei neasigurați, încalcă prevederile
art. 34 din Constituție
și
art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului .
7.
Cu referire la noțiunea de „culpă“ se arată că în dreptul civil aceasta reprezintă o formă a vinovăției definite de
art. 16 din Codul civil . Totodată, potrivit ultimului alineat al acestui articol, atunci când legea condiționează efectele juridice ale unei fapte de săvârșirea sa din culpă, condiția este îndeplinită și dacă fapta a fost săvârșită cu intenție. Se arată că există mai multe grade de vinovăție, de la culpa cea mai simplă până la forma cea mai gravă, intenția. În aceste condiții, a priva orice persoană în sarcina căreia se poate reține o formă oricât de mică de vinovăție de dreptul de a beneficia de asistență medicală finanțată din bugetul asigurărilor sociale de sănătate, în pofida faptului că aceasta este plătitoare a contribuției obligatorii la sistemul public de asigurări de sănătate, nu corespunde obligației statului de a garanta dreptul la ocrotirea sănătății.
8.
Se apreciază că textul de lege criticat ar fi constituțional dacă fapta ar fi săvârșită cu intenție de către o persoană asigurată sau de către o persoană neasigurată, indiferent de vinovăția acesteia. În contextul în care statul a instituit un sistem obligatoriu de contribuții la asigurările sociale de sănătate, impunând tuturor cetățenilor să cotizeze la acest sistem, tot statul trebuie să asigure protecția sănătății și integrității contribuabililor fără a stabili obligații disproporționate în legătură cu acest drept constituțional.
9.
Or, în condițiile în care un cetățean care și-a îndeplinit obligația de a participa la formarea bugetului național de asigurări sociale de sănătate suferă un prejudiciu pe care nu l-a urmărit sau a cărui producere nu a acceptat-o, obligarea acestuia, potrivit textului de lege criticat, la suportarea tuturor cheltuielilor medicale reprezintă o sarcină disproporționată, care contravine dreptului său la ocrotirea sănătății. Se poate ajunge la suprimarea dreptului de a beneficia de tratament medical în cazul asiguraților care nu-și permit să achite cheltuielile medicale fără periclitarea sau chiar pierderea mijloacelor proprii de trai.
10.
Potrivit prevederilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
11.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, actele depuse la dosar, concluziile părții prezente și ale procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
12.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
13.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum a fost reținut în dispozitivul încheierii de sesizare, îl constituie dispozițiile
art. 320 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 652 din 28 august 2015. Curtea reține că din motivarea excepției rezultă că obiectul acesteia îl constituie sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane“ din cuprinsul
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății.
14.
În opinia instanței care a sesizat Curtea, prevederile legale criticate contravin dispozițiilor constituționale ale
art. 34
referitor la dreptul la ocrotirea sănătății, precum și prevederilor
art. 25 din Declarația Universală a Drepturilor Omului
referitoare la dreptul la un nivel de trai care să asigure sănătatea și bunăstarea.
15.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, prin
Decizia nr. 818 din 5 decembrie 2019 *), nepublicată la data pronunțării prezentei decizii în Monitorul Oficial al României, Partea I, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane“ din cuprinsul
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății este neconstituțională. *)
Decizia nr. 818 din 5 decembrie 2019
a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 29 iunie 2020.
16.
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut, în esență, că persoanele asigurate potrivit
Legii nr. 95/2006 , care au obligația să plătească sumele ce constituie contribuția la asigurările sociale de sănătate, trebuie să beneficieze, în contraprestație, de protejarea față de costurile serviciilor medicale în caz de boală sau accident, așa cum prevede
art. 219 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006 . Consacrarea prin lege a asigurărilor sociale presupune drepturi și obligații atât pentru asigurat, cât și pentru stat, esențială fiind acoperirea unui risc în cazul producerii anumitor evenimente ce privesc sănătatea asiguraților. Dreptul la ocrotirea sănătății impune stabilirea riscurilor asigurate într-o manieră care să protejeze viața și integritatea corporală.
17.
Curtea a constatat că garanția dreptului la ocrotirea sănătății prevăzută de
art. 219 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 95/2006 , și anume ca persoanele asigurate să beneficieze de protejarea față de costurile serviciilor medicale, este înlăturată complet în cazul autoaccidentării. Aceasta, deoarece raportarea generică la „culpă“ în cuprinsul
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
semnifică faptul că persoana asigurată va răspunde pentru daune aduse sănătății propriei persoane, inclusiv pentru accidente produse din cea mai ușoară culpă. Or, faptele care au ca rezultat autoaccidentarea presupun întotdeauna existența unei culpe, cel mai des fiind săvârșite din culpa cea mai ușoară.
18.
Totodată, Curtea a reținut că opțiunea legiuitorului de a include persoanele care au plătit contribuția la asigurările sociale de sănătate în sfera celor cărora li se angajează răspunderea civilă delictuală pentru daune aduse sănătății propriei persoane pentru fapte săvârșite din cea mai ușoară culpă neagă una dintre garanțiile dreptului la ocrotirea sănătății, aducând atingere
art. 1 alin. (5) din Constituție , care consacră securitatea juridică a persoanei, concept care se definește ca un complex de garanții de natură sau cu valențe constituționale inerente statului de drept, în considerarea cărora legiuitorul are obligația constituțională de a asigura atât o stabilitate firească dreptului, cât și valorificarea în condiții optime a drepturilor și a libertăților fundamentale (a se vedea, în acest sens,
Decizia nr. 454 din 4 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 836 din 1 octombrie 2018, paragraful 68).
19.
Curtea a mai reținut că dreptul la ocrotirea sănătății impune respectarea unor exigențe, între care și aceea a stabilității normelor juridice care îl garantează. Într-un plan mai larg, stabilitatea acestor norme constituie o expresie a principiului securității juridice, instituit, implicit, de
art. 1 alin. (5) din Constituție , principiu care exprimă în esență faptul că cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă s-o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă.
20.
În final, Curtea a observat că gratuitatea acordării asistenței medicale ține de opțiunea legiuitorului (a se vedea, ad similis, cele reținute în
Decizia nr. 115 din 21 septembrie 1999 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 522 din 27 octombrie 1999, în
Decizia nr. 334 din 17 martie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 22 aprilie 2009, și în
Decizia nr. 389 din 6 iunie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, paragraful 15). Totuși, faptul că, indiferent de tipul de culpă, persoana care a adus daune sănătății propriei persoane va fi obligată să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată, neagă dreptul la ocrotirea sănătății în cazul persoanelor asigurate care în schimbul plății contribuției la asigurările sociale ar trebui să beneficieze de o contraprestație din partea statului atunci când riscul asigurat - vătămarea sănătății propriei persoane - se produce. Astfel, riscul suportat de „asigurător“ - în cazul de față statul - se diluează până aproape de dispariție, întrucât săvârșirea oricărei fapte prin care se aduce atingere sănătății propriei persoane presupune o minimă culpă în săvârșirea sa.
21.
În consecință, având în vedere
art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , precum și data sesizării Curții Constituționale în prezenta cauză, anterioară datei la care excepția a fost admisă, excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, reprezentată, de exemplu, prin
Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, sau
Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, în temeiul
Deciziei nr. 818 din 5 decembrie 2019 , prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform
art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă
[a se vedea, pe larg, și
Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23].
22.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“ din cuprinsul
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, excepție ridicată din oficiu de Judecătoria Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 25.874/302/2016 al acestei instanțe.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Judecătoriei Sectorului 5 București - Secția a II-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 21 ianuarie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu
OPINIE CONCURENTĂ
Deși prin soluția pronunțată în prezenta cauză Curtea Constituțională a respins ca devenită inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“ din cuprinsul
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății, considerăm că excepția de neconstituționalitate se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, întrucât ea tinde la modificarea dispoziției legale criticate în absența unei contradicții cu o dispoziție din
Constituție .
1.
Răspunderea patrimonială pentru costurile medicale ocazionate de vătămările aduse sănătății propriei persoane a fost introdusă în legislația română postconstituțională prin
privind aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 2/2014
pentru modificarea și completarea
privind reforma în domeniul sănătății, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.
2.
Obiectul excepției de neconstituționalitate, așa cum rezultă din motivarea acesteia, îl constituie sintagma „precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă“ din cadrul
alin. (1) al art. 320 din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății.
3.
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză având ca obiect cererea introdusă de furnizorul de servicii medicale pentru repararea prejudiciului cauzat acestuia prin cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată participanților la un accident de circulație produs - așa cum s-a reținut în actele dosarului de pe rolul instanței care a sesizat Curtea Constituțională - de partea vătămată care, „a circulat cu bicicleta […] pe timp de noapte și aflându-se sub influența băuturilor alcoolice“ și care a fost accidentată de un conducător auto ce „nu consumase alcool“.
4.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se arată, în esență, că prin textul de lege criticat este încălcat dreptul la ocrotirea sănătății prevăzut de
art. 34 din Constituție
deoarece acesta vizează orice formă a culpei. Instanța care a sesizat din oficiu Curtea Constituțională „apreciază că sintagma «din culpă» din cuprinsul
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății este neconstituțională în măsura în care se referă la persoane asigurate din cadrul sistemului public de asigurări de sănătate, fiind necesară înlocuirea acesteia cu sintagma «cu intenție»“.
5.
O jurisprudență constantă a Curții Constituționale a stabilit că, în temeiul
art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , aceasta nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului și nici nu se poate pronunța asupra modului de interpretare și aplicare a legii, ci numai asupra înțelesului său contrar
Constituției . Cu referire directă la
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății acest lucru a fost confirmat de Curtea Constituțională în
deciziile nr. 722 din 21 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 13 februarie 2018 și
nr. 484 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 993 din 23 noiembrie 2018.
6.
Față de această jurisprudență constantă, inclusiv cu privire la
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 , a intervenit o singură excepție, anume
Decizia nr. 818 din 5 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 29 iunie 2020, prin care Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane“ pentru alte motive și nu pentru că textul de lege s-ar fi impus a fi modificat în sensul înlocuirii sintagmei „din culpă“ cu sintagma „cu intenție“. Dat fiind că și față de respectiva decizie am formulat opinie separată, în care am argumentat în sensul că și acea sesizare s-ar fi impus a fi respinsă ca inadmisibilă, în prezenta cauză apreciem că ar fi trebuit menținută jurisprudența anterioară, care în mod constant a respins ca inadmisibile excepții de neconstituționalitate formulate precum cea din prezenta cauză și prin care se solicită Curții Constituționale să modifice o dispoziție legală în absența oricărei contradicții cu o dispoziție din
Constituție .
7.
În ce privește motivarea faptului că prin instituirea unei răspunderi patrimoniale pentru costurile medicale ocazionate de vătămările aduse sănătății propriei persoane de către un asigurat social din România nu se contravine
articolului 34 din Constituție
facem trimitere la opinia separată atașată
deciziei Curții Constituționale nr. 818 din 5 decembrie 2019 .
Pentru aceste motive considerăm că excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile
art. 320 alin. (1) din Legea nr. 95/2006
privind reforma în domeniul sănătății sub aspectul sintagmei „precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă“ trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât ea tinde la modificarea dispoziției legale criticate în absența unei contradicții cu o dispoziție din
Constituție .
Judecători, dr. Livia Doina Stanciu prof. univ. dr. Elena-Simina Tănăsescu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.