Decizia nr. 115/1999
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991 privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 1/1991 7 ianuarie 1991 (prevederi anume) privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională
Lucian Mihai - președinte
Costica Bulai - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Ioan Muraru - judecător
Nicolae Popa - judecător
Lucian Stangu - judecător
Romul Petru Vonica - judecător
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991
privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată, excepție ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.
La apelul nominal se constata lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepției, sustinand ca prevederile
art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991 , astfel cum a fost modificat prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 47/1997 , nu contravin dispozițiilor art. 16 alin. (1) din Constituție referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, pentru ca se referă la categorii diferite de persoane, care realizează venituri din cultivarea terenului aflat în proprietate sau din efectuarea altor activități autorizate. Se considera, de asemenea, că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 33 alin. (1) și (3) din Constituție, întrucât dreptul la ocrotirea sănătății nu echivaleaza cu gratuitatea acestuia, legiuitorul având dreptul de a institui un regim juridic diferit pentru categoriile de persoane care realizează și alte venituri în afară salariului. În final se apreciază ca textele atacate nu contravin nici dispozițiilor art. 43 din Constituție, deoarece drepturile la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială nu sunt acordate automat tuturor cetățenilor, fiind în atributia legiuitorului de a le stabili diferențiat, în raport cu situația materială a beneficiarilor. De asemenea, se arata că nu sunt incalcate dispozițiile art. 49 din Constituție, întrucât nu este vorba de restrangerea unor drepturi, ci de neacordarea lor prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constata următoarele:
Prin Încheierea din 28 aprilie 1999 Tribunalul Caraș-Severin a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991
privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994 și modificată prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 47/1997 . Excepția a fost ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999, având ca obiect contestația introdusă împotriva Deciziei nr. 9.224/1998 a Direcției de muncă și protecție socială a județului Caraș-Severin, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului de șomaj.
Autorul excepției considera ca dispozițiile
art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991 , prin care sunt excluse de la beneficiul ajutorului de șomaj sau al ajutorului de integrare profesională persoanele care dețin o anumită suprafața de teren agricol ori realizează, din alte surse, un anumit venit, încalcă normele constituționale înscrise în: art. 16 alin. (1), referitoare la egalitatea cetățenilor în fața legii și a autorităților publice; art. 33 alin. (1) și (3), referitoare la garantarea ocrotirii sănătății; art. 43, referitoare la obligația statului de a lua măsuri de protecție socială de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent; și art. 49, referitoare la condițiile în care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți. De asemenea, se susține ca, prin textele atacate, sunt incalcate aceste prevederi constituționale, pentru ca persoanele excluse în mod discriminatoriu de la beneficiul ajutorului de șomaj sau al ajutorului de integrare profesională sunt private și de drepturile ori facilitățile prevăzute la art. 10, 11, art. 14 alin. (2) și (3),
art. 15 și 16 din Legea nr. 1/1991 , și anume cele referitoare la: participarea la cursuri de calificare, recalificare ori de perfecționare; repartizarea în munca după absolvirea acestor cursuri; asistența medicală gratuita și compensarea unei părți din prețul medicamentelor; recunoașterea vechimii în munca; respectiv la drepturi de asigurări sociale.
Instanța nu și-a exprimat opinia, considerând ca prin Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 .
În conformitate cu dispozițiile
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a putea formula și transmite punctele lor de vedere.
În punctul de vedere transmis de Guvern se apreciază ca excepția este nefondata, întrucât condiționarea acordării unor drepturi de protecție socială, precum dreptul la ajutor de șomaj sau la ajutor de reintegrare profesională, de nedetinerea în proprietate a unor terenuri agricole cu o anume suprafața, ce pot constitui surse de venituri, nu contravine prevederilor art. 43 din Constituție, constituind un drept firesc al legiuitorului de a stabili condițiile în care cetățenii sunt exceptați de la acordarea acestor ajutoare. Se considera, de asemenea, ca dispozițiile legale criticate sunt constituționale și în raport cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituție referitoare la protecția proprietății private, făcându-se referire la Decizia Curții Constituționale nr. 151/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, prin care s-a stabilit ca dispozițiile
art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991
sunt constituționale.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere comunicat de Guvern, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , retine următoarele:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituție și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, Curtea Constituțională este competența să soluționeze excepția cu care a fost legal sesizată.
Obiectul excepției îl constituie dispozițiile
art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991
privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 14 septembrie 1994, precum și dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din aceeași lege, modificate prin
Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 47/1997 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 231 din 4 septembrie 1997.
Articolul 6
alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991 , republicată și modificată, are următorul cuprins: "(1) Nu beneficiază de ajutor de șomaj sau de ajutor de integrare profesională:
a) persoanele care dețin, împreună cu membrii familiei, terenuri agricole în suprafața de cel puțin 20.000 mp în zonele colinare și de șes și de cel puțin 40.000 mp în zonele montane" ;
b) persoanele care au surse de venituri proprii sau care realizează venituri din prestarea unor activități autorizate în condițiile prevăzute de lege și care obțin pe aceste cai un venit de cel puțin 20% din câștigul salarial mediu net pe economie în vigoare la data stabilirii drepturilor."
Autorul excepției considera ca dispozițiile legale criticate sunt neconstituționale, deoarece exceptează de la acordarea ajutorului de șomaj și a ajutorului de integrare profesională anumite categorii de cetățeni, contravenind astfel dispozițiilor art. 16 alin. (1), art. 33 alin. (1) și (3), art. 43 și 49 din Constituție.
Asupra constituționalității prevederilor
art. 6 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1/1991 , raportate însă la dispozițiile art. 41 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională s-a mai pronunțat, și anume prin Decizia nr. 151 din 27 octombrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 2 decembrie 1998, retinand ca textul criticat este conform prevederilor referitoare la ocrotirea în mod egal a proprietății private, indiferent de titular. Aceasta jurisprudenta își păstrează actualitatea, neexistand elemente noi de natura sa impună schimbarea practicii Curții.
Examinând susținerile autorului excepției cu privire la celelalte prevederi constituționale invocate în susținerea excepției, Curtea retine ca dispozițiile
art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991
sunt constituționale pentru următoarele motive:
Textele de lege criticate nu instituie privilegii sau discriminări între cetățeni și nu încalcă principiul constituțional al egalității în drepturi a acestora în fața legii și a autorităților publice, consacrat prin art. 16 alin. (1) din Constituție, tratamentul egal impunandu-se doar pentru cetățenii aflați în situații identice. Sub acest aspect Curtea Constituțională a reținut în mod constant ca "Principiul egalității nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit" (Decizia nr. 49/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998).
Situația cetățenilor care nu au putut obține un loc de muncă ori l-au pierdut fără voia lor și nu realizează nici un fel de venituri este evident complet diferita de cea a celor care, deși nu au loc de muncă din aceleași motive, dețin totuși terenuri agricole, producătoare de mijloace de subzistenta, ori au surse de venituri proprii sau realizează venituri din activități autorizate. Determinarea suprafeței de teren agricol ori a nivelului venitului realizat în raport cu care operează exceptarea de la acordarea ajutorului de șomaj și a celui de integrare profesională constituie o opțiune a legiuitorului și depinde și de posibilitățile financiare ale statului, într-o anumită perioada, pentru dimensionarea măsurilor de protecție socială.
Curtea constata ca textul criticat nu contravine nici dispozițiilor art. 33 alin. (1) și (3) din Constituție, referitoare la garantarea dreptului la ocrotirea sănătății și la organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boala și recuperare, deoarece aceste norme nu impun gratuitatea asistenței medicale și nici măsuri de asigurări sociale identice pentru toate categoriile de cetățeni. Acordarea de gratuități ori a altor facilități depinde de voința legiuitorului, cu condiția ca, în situații identice, cetățenilor să le fie acordate drepturi identice.
De asemenea, se constată că nu au fost incalcate nici dispozițiile art. 43 din Constituție, referitoare la obligația statului de a lua măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială, de natura să asigure cetățenilor un nivel de trai decent [alin. (1)], precum și la dreptul cetățenilor la pensie, la ajutor de șomaj și la alte forme de asistența socială prevăzute de lege [alin. (2)]. Întinderea acestor măsuri și ajutoare este determinata de puterea economico-financiară a statului, iar împărțirea mijloacelor limitate între categoriile de cetățeni aflați în situații diferite trebuie facuta în mod diferențiat. Exceptarea de la beneficiul unor drepturi a categoriilor de cetățeni aflați în mai mica nevoie nu înseamnă neîndeplinirea obligației constituționale.
În sfârșit, nu este justificată nici susținerea referitoare la încălcarea prevederilor art. 49 din Constituție, întrucât textele de lege criticate nu restrang exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți, prevăzute în cuprinsul cap. II din titlul II al legii fundamentale, ci exceptează unele categorii de cetățeni de la beneficiul unor drepturi acordate altora, care se afla într-o situație diferita. Nu este vorba deci de restrangerea, ci de neacordarea prin lege a unor drepturi.
Pentru aceste considerente, urmează ca excepția de neconstituționalitate să fie respinsă.
Fața de cele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 144 lit. c) din Constituție, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c) și al
art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 6 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 1/1991
privind protecția socială a șomerilor și reintegrarea lor profesională, excepție ridicată de Doru Neda în Dosarul nr. 185/CA/1999 al Tribunalului Caraș-Severin.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 septembrie 1999.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, LUCIAN MIHAI Magistrat-asistent, Marioara Prodan
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.