OUG nr. 204/2020

Beneficiarii

art. 50 TUE

au următoarele obligații:

a)

să respecte legislația română pe timpul șederii în România;

b)

să nu rămână pe teritoriul României peste perioada pentru care li s-a aprobat șederea, precum și să depună toate diligențele necesare pentru a ieși din România până la expirarea acestei perioade;

c)

să se supună controlului pentru trecerea frontierei de stat, potrivit legii;

d)

să se supună, în condițiile legii, controlului organelor de poliție și al celorlalte autorități publice competente în acest sens;

e)

să declare, în termen de 30 de zile, la formațiunea teritorială a Inspectoratului General pentru Imigrări din subordinea Ministerului Afacerilor Interne, care le-a acordat dreptul de ședere, următoarele:

(i) orice modificare intervenită în situația personală, în special schimbarea numelui, a cetățeniei, a domiciliului sau reședinței, încheierea, desfacerea ori anularea căsătoriei, nașterea sau adopția unui copil, decesul unui membru de familie aflat pe teritoriul României;

(ii) prelungirea valabilității sau schimbarea documentului de trecere a frontierei de stat

f)

să solicite un nou permis de ședere în cazul în care își schimbă numele, cetățenia, domiciliul sau reședința, odată cu declararea modificării intervenite în statutul personal;

g)

să declare, în termen de 48 de ore, la organul de poliție competent teritorial, furtul sau pierderea documentelor de trecere a frontierei de stat sau a documentelor de identitate.

În cazul în care beneficiarii

art. 50 TUE

își schimbă domiciliul sau reședința, termenul prevăzut la

alin. (1) lit. e)

curge de la data stabilirii la noua adresă.

Beneficiarilor

art. 50 TUE

care au obținut dreptul de rezidență permanentă pe teritoriul României sau au fost înregistrați pe teritoriul României în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, până la sfârșitul perioadei de tranziție inclusiv, li se recunosc până la data de 31 decembrie 2021, inclusiv, documentele eliberate de către Inspectoratul General pentru Imigrări.

Drepturile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență de care beneficiază membrii de familie se păstrează inclusiv după ce aceștia încetează a mai fi în întreținerea cetățeanului britanic beneficiar al

art. 50 TUE , precum și în eventualitatea decesului sau plecării cetățeanului britanic beneficiar al

art. 50 TUE

de pe teritoriul României ori în caz de divorț, de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului.

Beneficiarii

art. 50 TUE

care au intrat pe teritoriul României în perioada 1-31 decembrie 2020 pot solicita, în termen de maximum 90 de zile de la intrarea în țară, prelungirea dreptului de ședere temporară în România în temeiul Acordului de retragere și al dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

Beneficiarii

art. 50 TUE

titulari ai unor documente de rezidență eliberate în conformitate cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, pot solicita prelungirea dreptului de ședere temporară în România în temeiul Acordului de retragere și al dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, începând cu 1 decembrie 2020 până cel târziu la data de 31 decembrie 2021.

Dreptul de ședere temporară în România al beneficiarilor

art. 50 TUE

se prelungește dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

nu sunt semnalați de autoritățile competente că prezintă un pericol pentru apărarea și securitatea națională;

b)

posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, cu excepția cazurilor în care acesta a expirat după intrarea în România și, din motive independente de voința persoanei în cauză, respectivul document nu a putut fi prelungit;

c)

fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit și locuiesc efectiv la adresa la care declară că au reședința sau domiciliul pe teritoriul României;

d)

fac dovada că dețin mijloace de întreținere pentru ei și membrii de familie, cel puțin la nivelul venitului minim garantat în România.

Cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară al beneficiarilor

art. 50 TUE

va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, de o asigurare de sănătate valabilă, de dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României, de dovada mijloacelor de întreținere, precum și, după caz, de unul dintre următoarele documente:

a)

dovada legăturii de rudenie în cazul membrilor de familie;

b)

documente emise de autoritățile din statul de cetățenie sau de rezidență prin care se face dovada că membrul de familie al cetățeanului britanic, beneficiar al

art. 50 TUE , se află în întreținerea sau gospodărește împreună cu acesta sau se află în situația în care, din motive medicale grave, este necesară asistența personală a acestuia;

c)

documentul prin care se atestă faptul că relația de parteneriat cu cetățeanul britanic, beneficiar al

art. 50 TUE , a fost înregistrată în cazul parteneriatului înregistrat sau documente care să ateste faptul că persoana în cauză are o relație de conviețuire de lungă durată cu acesta, în cazul parteneriatului neînregistrat;

d)

documente din care să rezulte că prezența pe teritoriul României a membrului de familie al cetățeanului britanic, beneficiar al

art. 50 TUE , este necesară acestuia din urmă pentru a nu fi privat de un drept de ședere acordat în temeiul prezentei ordonanțe de urgență.

Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu adeverință de salariu, talon de pensie, declarație unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice, extras de cont bancar ori alte documente echivalente. În cazul studenților, dovada mijloacelor de întreținere se poate face printr-o declarație pe propria răspundere.

Membrii de familie prevăzuți la

art. 2 lit. c)

care se alătură cetățeanului britanic, beneficiar al

art. 50 TUE , începând cu data de 1 ianuarie 2021 până la 30 septembrie 2021 pot solicita prelungirea dreptului de ședere temporară în România până la data de 31 decembrie 2021.

Membrii de familie prevăzuți la

art. 2 lit. c)

care se alătură cetățeanului britanic, beneficiar al

art. 50 TUE , începând cu data de 1 octombrie 2021, au obligația de a solicita prelungirea dreptului de ședere, în termen de maximum 90 de zile de la data intrării pe teritoriul României, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

Dreptul de ședere temporară în România a membrilor de familie prevăzuți la

art. 2 lit. c)

se prelungește dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la

art. 7 alin. (3) .

Dreptul de ședere temporară prevăzut la

alin. (3)

se prelungește individual, pentru fiecare membru de familie.

Cererea de prelungire a dreptului de ședere temporară va fi însoțită de documentele prevăzute la

art. 7 alin. (4) .

Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu documentele prevăzute la

art. 7 alin. (5) .

În cazul în care, pe baza documentelor depuse de beneficiarul

art. 50 TUE , Inspectoratul General pentru Imigrări constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute pentru prelungirea dreptului de ședere temporară, solicită ca, într-un termen considerat necesar de beneficiarul

art. 50 TUE , dar nu mai mare de 30 de zile, să prezinte eventualele documente care mai sunt necesare în vederea soluționării cererii. Dacă după termenul stabilit se constată în continuare că nu sunt îndeplinite condițiile, Inspectoratul General pentru Imigrări emite decizie de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, care conține motivele care au stat la baza acestei decizii, instanța competentă și termenul în care măsura poate fi atacată.

Împotriva refuzului eliberării permisului de ședere temporară se poate face acțiune la instanța de contencios administrativ competentă.

Termenul în care beneficiarul

art. 50 TUE

trebuie să părăsească teritoriul României este de o lună de la data comunicării deciziei de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, cu excepția cazurilor în care se constată că beneficiarul

art. 50 TUE

trebuie să părăsească teritoriul României de îndată ori într-un termen mai scurt, în scopul evitării unui risc iminent și grav la adresa securității naționale.

Instanța care judecă acțiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere temporară analizează legalitatea deciziei, precum și faptele și circumstanțele care justifică măsura dispusă.

Deciziile de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, al căror termen de părăsire a teritoriului României nu a fost respectat și cele prin care se dispune părăsirea de îndată a teritoriului României se pun în executare prin escortarea persoanei în cauză până la frontieră sau până în țara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări.

Dacă escortarea prevăzută la

alin. (5)

nu se poate efectua în termen de 24 de ore, Inspectoratul General pentru Imigrări poate solicita luarea în custodie publică a persoanei în cauză, aplicându-se în mod corespunzător prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la luarea în custodie publică și, după caz, la tolerarea rămânerii pe teritoriul României.

Beneficiarii

art. 50 TUE

care se află sub efectul unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere temporară, identificați pe teritoriul României după executarea voluntară sau în condițiile

alin. (5) , sunt escortați până la frontieră sau până în țara de origine de către personalul specializat al Inspectoratului General pentru Imigrări, concomitent cu sesizarea organelor de urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute la

art. 262 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal , cu modificările și completările ulterioare. Prevederile

alin. (6)

se aplică în mod corespunzător.

Decizia de refuz al eliberării permisului de ședere temporară se comunică beneficiarului

art. 50 TUE

de către:

a)

Inspectoratul General pentru Imigrări sau de formațiunile sale teritoriale prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuiește, atunci când persoana nu este prezentă;

b)

Poliția de Frontieră Română, prin înmânarea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana se prezintă la frontieră cu scopul de a intra pe teritoriul României.

Dispozițiile

art. 28 alin. (5) lit. a)

și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Dreptul de ședere temporară al beneficiarilor

art. 50 TUE

încetează atunci când se constată că aceștia prezintă pericol pentru securitatea națională.

Decizia de încetare a dreptului de ședere temporară, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, trebuie să conțină prezentarea precisă și completă a tuturor motivelor de fapt și de drept care au stat la baza dispunerii unei astfel de măsuri, implicațiile acesteia pentru persoana în cauză, informații privind instanța unde poate fi atacată decizia, termenul de introducere a acțiunii și termenul în care beneficiarul

art. 50 TUE

trebuie să părăsească teritoriul României.

Dispozițiile

art. 9 alin. (2)-(7)

și

(9)

din prezenta ordonanță de urgență și ale

art. 29^1 alin. (1) ,

(2)

și

(4)-(8)

și

art. 29^2,

30 ,

31,

31^1,

32

și

33^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător. Ulterior încheierii perioadei de tranziție, comunicarea deciziei de încetare a dreptului de ședere temporară se realizează potrivit

art. 9 alin. (8)

din prezenta ordonanță de urgență.

Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere temporară în România, dacă ulterior obținerii acestuia se constată că:

a)

la data prelungirii dreptului de ședere temporară, calitatea de beneficiar al

art. 50 TUE

a fost dovedită prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;

b)

dreptul de ședere temporară a fost obținut în baza unei căsătorii de conveniență, constatată în condițiile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României;

c)

dreptul de rezidență, obținut în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României.

Permisul de ședere temporară se anulează la data luării deciziei prevăzute la

alin. (1)

și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștința persoanei în cauză.

Dispozițiile

art. 9 alin. (2)-(9)

se aplică în mod corespunzător.

Beneficiarilor

art. 50 TUE

care au obținut până la data de 31 decembrie 2020 dreptul de rezidență permanentă pe teritoriul României în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, li se recunoaște în continuare acest drept, dacă solicită eliberarea permisului de ședere permanentă până la data de 31 decembrie 2021 inclusiv, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute la

art. 7 alin. (3) lit. a)-c) .

Cererea de eliberare a permisului de ședere permanentă va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, certificat de cazier judiciar sau alt document cu aceeași valoare juridică, eliberat de autoritățile din statul de domiciliu sau de reședință, precum și de dovada deținerii legale a spațiului de locuit la adresa la care declară că are reședința pe teritoriul României.

Dreptul de ședere permanentă se recunoaște, la cerere, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioadă nedeterminată, persoanelor prevăzute la

art. 7

și

8

care, la data soluționării cererii, sunt titulari ai unui drept de ședere temporară pe teritoriul României și îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:

a)

au avut drept de ședere temporară pe teritoriul României în mod continuu în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, iar în această perioadă împotriva acestora nu a fost dispusă nicio măsură de îndepărtare de pe teritoriul național;

b)

fac dovada deținerii mijloacelor de întreținere la nivelul venitului minim garantat în România;

c)

fac dovada deținerii legale a spațiului de locuit, în condițiile legii;

d)

nu prezintă pericol pentru securitatea națională;

e)

nu constituie o amenințare la adresa ordinii publice. Condiția se consideră îndeplinită dacă străinul nu a săvârșit, cu intenție, infracțiuni pe teritoriul României pentru care i s-a aplicat o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 5 ani.

Dovada mijloacelor de întreținere poate fi făcută cu documentele prevăzute la

art. 7 alin. (5) .

Minorii pot obține drept de ședere permanentă fără îndeplinirea condițiilor prevăzute la

alin. (1)

și numai dacă unul sau ambii părinți sunt titulari ai unui drept de ședere permanentă pe teritoriul României. În cazul în care numai unul dintre părinți este titular al unui drept de ședere permanentă pe teritoriul României, este necesar consimțământul celuilalt părinte, exprimat în formă autentică.

La stabilirea continuității perioadei de ședere temporară nu sunt considerate întreruperi:

a)

absențele temporare de pe teritoriul României care nu depășesc 6 luni în decurs de un an;

b)

absența de pe teritoriul României pentru satisfacerea serviciului militar obligatoriu;

c)

absența de pe teritoriul României pentru motive întemeiate, precum starea de graviditate și de naștere, boală gravă, participarea la programe de învățământ sau pregătire profesională ori mutarea în interes de serviciu într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau o țară terță, pentru o perioadă de maximum 12 luni consecutive;

d)

perioada în care a fost executată o pedeapsă privativă de libertate pe teritoriul României, mai mică de 6 luni.

Dovada continuității șederii temporare pe teritoriul României prevăzută la

alin. (1) lit. a)

cade în sarcina solicitantului și poate fi făcută prin orice mijloc de probă.

Acordarea dreptului de ședere permanentă se efectuează cu scutire de la plata taxei prevăzute în

anexă la lit. B pct. 4 din Ordonanța Guvernului nr. 24/1992

privind stabilirea anumitor servicii publice și a taxelor percepute pentru prestarea acestora pe teritoriul României, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 89/1993 , cu modificările și completările ulterioare.

În cazul în care se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de prezenta ordonanță de urgență, Inspectoratul General pentru Imigrări comunică în scris refuzul eliberării permisului de ședere permanentă, și motivele care au stat la baza acestei decizii, indicându-se instanța competentă și termenul în care decizia de refuz poate fi atacată.

Împotriva refuzului prevăzut la

alin. (1)

se poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ competentă.

Instanța care judecă acțiunea introdusă împotriva unei decizii de refuz al eliberării permisului de ședere permanentă analizează legalitatea deciziei, precum și faptele și circumstanțele care justifică măsura dispusă.

Comunicarea deciziei de refuz al eliberării permisului de ședere permanentă prevăzută la

alin. (1)

se realizează prin remiterea unui exemplar al acesteia, sub semnătură, atunci când persoana este prezentă pe teritoriul României, sau prin trimiterea prin poștă, cu confirmare de primire, la adresa la care aceasta a declarat că locuiește, atunci când persoana nu este prezentă.

Dreptul de ședere permanentă încetează în una dintre următoarele situații:

a)

persoana prezintă pericol pentru securitatea națională;

b)

persoana absentează de pe teritoriul României pe o perioadă mai mare de 5 ani consecutivi.

Pentru situația prevăzută la

alin. (1) lit. a) , dispozițiile

art. 9 alin. (2)-(8)

din prezenta ordonanță de urgență, precum și cele ale

art. 28 alin. (5) lit. a)

și

b),

art. 29^1 alin. (1) ,

(2)

și

(4)-(8)

și

art. 29^2,

30,

31,

31^1,

32

și

33^1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Pentru situația prevăzută la

alin. (1) lit. b) , în termen de 30 de zile de la încetarea dreptului de ședere permanentă, beneficiarul

art. 50 TUE

poate solicita Inspectoratului General pentru Imigrări sau formațiunilor sale teritoriale acordarea dreptului de ședere temporară, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Dreptul de ședere permanentă încetează inclusiv în situația în care persoana formulează o cerere în acest sens. În termen de 30 de zile de la încetarea dreptului de ședere permanentă, beneficiarul

art. 50 TUE

poate solicita Inspectoratului General pentru Imigrări sau formațiunilor sale teritoriale acordarea dreptului de ședere temporară, în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

Inspectoratul General pentru Imigrări anulează, prin decizie motivată, dreptul de ședere permanentă, dacă ulterior recunoașterii acestuia se constată că:

a)

la data obținerii acestui drept, calitatea de beneficiar al

art. 50 TUE

a fost dovedită prin folosirea de informații false, documente false sau falsificate ori prin alte mijloace ilegale;

b)

dreptul de ședere temporară a fost obținut în baza unei căsătorii de conveniență, constatată în condițiile prevăzute de

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 194/2002, republicată , cu modificările și completările ulterioare, sau în baza unui parteneriat, dacă acesta a fost încheiat ori este declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României;

c)

dreptul de rezidență, obținut în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, a fost înregistrat în baza unui parteneriat încheiat ori declarat cu scopul de a beneficia de drept de ședere pe teritoriul României.

Permisul de ședere permanentă se anulează la data luării deciziei prevăzute la

alin. (1)

și se retrage cel mai târziu la data la care această decizie este adusă la cunoștința persoanei în cauză.

Dispozițiile art. 9 alin. (2)-(8) din prezenta ordonanță de urgență, precum și ale

art. 28 alin. (5) lit. a)

și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară, precum și cele de recunoaștere a dreptului de ședere permanentă se depun personal de către solicitanți.

Cererile de prelungire a dreptului de ședere temporară, precum și cele de recunoaștere a dreptului de ședere permanentă se soluționează de către formațiunile competente teritorial ale Inspectoratului General pentru Imigrări în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora. În cazul în care pentru constatarea îndeplinirii condițiilor de prelungire a dreptului de ședere temporară sunt necesare verificări suplimentare, termenul de soluționare a cererilor poate fi prelungit cu cel mult 15 zile.

În situația continuării șederii pe teritoriul României, cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea valabilității permisului de ședere temporară, titularul este obligat să se prezinte la formațiunea competentă teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări, în vederea eliberării unui nou permis de ședere temporară.

Cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării perioadei de valabilitate, titularul permisului de ședere permanentă este obligat să se prezinte la formațiunea competentă teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări, în vederea preschimbării documentului.

La depunerea cererilor prevăzute la

alin. (1) , Inspectoratul General pentru Imigrări eliberează solicitanților o dovadă care atestă depunerea cererii, dovadă care conține informații privind faptul că solicitantul beneficiază de drepturile prevăzute de Acordul de retragere, până la adoptarea deciziei finale cu privire la cererea sa.

Prelungirea dreptului de ședere temporară în condițiile prezentei ordonanțe de urgență se efectuează cu scutire de la plata taxei prevăzute în

anexă la lit. B pct. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 24/1992 , aprobată cu modificări prin

Legea nr. 89/1993 , cu modificările și completările ulterioare.

Permisele de ședere se eliberează cu scutire de la plata costului permisului de ședere și conțin mențiunea „ articol 50 TUE “. La rubrica „observații“ se înscrie mențiunea „art. 18 (1) din WA“, prin „WA“ înțelegându-se Acordul de retragere.

Valabilitatea permiselor de ședere temporară este de 5 ani de la data emiterii.

Valabilitatea permiselor de ședere permanentă este de 10 ani de la data emiterii, cu excepția celor care se eliberează persoanelor cu vârsta de până la 14 ani, a căror valabilitate este de 5 ani de la data emiterii.

Forma și conținutul permiselor de ședere se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență referitoare la permisele de ședere temporară și permisele de ședere permanentă eliberate beneficiarilor

art. 50 TUE

se completează cu prevederile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 194/2002 , republicată, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la permisele de ședere temporară și permisele de ședere pe termen lung.

Prevederile

art. 8 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică beneficiarilor

art. 50 TUE , în mod corespunzător.

Lucrătorii frontalieri se bucură, pe teritoriul României, de drepturile prevăzute în Acordul de retragere.

Lucrătorii frontalieri au obligațiile prevăzute la

art. 5 alin. (1) .

Permisul pentru lucrătorii frontalieri, eliberat în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, reprezintă documentul care dă dreptul de intrare și ieșire în/din România cetățeanului britanic beneficiar al

art. 50 TUE

încadrat în muncă pe teritoriul României.

În perioada de valabilitate a permisului pentru lucrătorii frontalieri, șederea lucrătorilor frontalieri este considerată legală. Această perioadă de ședere nu reprezintă ședere temporară în sensul

art. 13 alin. (1) .

Lucrătorii frontalieri pot solicita, începând cu data de 1 ianuarie 2021, eliberarea permisului pentru lucrătorii frontalieri în temeiul Acordului de retragere și al dispozițiilor prezentei ordonanțe de urgență, la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări.

Cererile de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri se depun personal de către lucrătorii frontalieri la sediul formațiunii competente teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări pe a cărei rază de competență lucrătorul frontalier își desfășoară activitatea.

Permisul pentru lucrătorii frontalieri se eliberează dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a)

nu sunt semnalați de autoritățile competente că prezintă un pericol pentru apărarea și securitatea națională;

b)

posedă document de trecere a frontierei de stat valabil, cu excepția cazurilor în care acesta a expirat după intrarea în România și, din motive independente de voința persoanei în cauză, respectivul document nu a putut fi prelungit;

c)

posedă un contract de muncă, valabil, încheiat în condițiile legii, pe teritoriul României.

Cererea de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri va fi însoțită de documentul de trecere a frontierei de stat, în original și în copie, precum și de copia contractului de muncă.

Cererile de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri se soluționează de către formațiunile competente teritorial ale Inspectoratului General pentru Imigrări în termen de 30 de zile de la data depunerii acestora.

Titularul permisului pentru lucrătorii frontalieri este obligat să se prezinte la formațiunea competentă teritorial a Inspectoratului General pentru Imigrări cu cel puțin 30 de zile înainte de expirarea valabilității permisului, în vederea eliberării unui nou document.

Permisele pentru lucrătorii frontalieri se eliberează cu scutire de la plata costului permisului. La rubrica „observații“ se înscriu mențiunile „art. 26 din WA“, prin „WA“ înțelegându-se Acordul de retragere. La rubrica „tipul permisului’’ se înscrie mențiunea „ Articol 50 TUE

- Lucrător frontalier“.

Valabilitatea permisului pentru lucrătorii frontalieri este egală cu valabilitatea contractului de muncă, dar nu mai mult de 5 ani.

Forma și conținutul permisului pentru lucrătorii frontalieri se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Afacerilor Interne, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.

Dispozițiile

art. 9 alin. (2)-(8) ,

art. 10

și

art. 11 alin. (1) lit. a)

și

alin. (2)

din prezenta ordonanță de urgență, precum și ale

art. 8

și

art. 28 alin. (5) lit. a)

și

b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 102/2005, republicată , cu modificările și completările ulterioare, se aplică lucrătorilor frontalieri, în mod corespunzător.

Următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni:

a)

neîndeplinirea de către beneficiarii

art. 50 TUE

a obligației prevăzute la

art. 5 alin. (1) lit. b)

de a părăsi teritoriul României după data la care încetează dreptul de ședere în România, respectiv după încetarea valabilității permisului pentru lucrătorii frontalieri;

b)

nedeclararea de către beneficiarii

art. 50 TUE

a informațiilor prevăzute la

art. 5 alin. (1) lit. e)

și

f) ;

c)

nerespectarea de către beneficiarii

art. 50 TUE

a obligației prevăzute la

art. 5 alin. (1) lit. g) ;

d)

nedepunerea de către beneficiarii

art. 50 TUE

a solicitării de prelungire a dreptului de ședere pe teritoriul României în termenele prevăzute la

art. 7 alin. (1)

și

,

art. 8 alin. (1)

și

(2)

și

art. 17 alin. (3) , respectiv de eliberare a permisului pentru lucrătorii frontalieri în termenul prevăzut la

art. 21 alin. (10) ;

e)

nerespectarea de către beneficiarii

art. 50 TUE

a obligației prevăzute la

art. 17 alin. (4) .

(2)

Contravențiile prevăzute la

alin. (1)

se sancționează cu amendă de la 100 lei la 500 lei.

Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac de către ofițerii și agenții de poliție anume desemnați din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări și al Poliției de Frontieră Române.

Contravențiilor prevăzute la

alin. (1)

le sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 2/2001

privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin

Legea nr. 180/2002 , cu modificările și completările ulterioare.

Pentru aplicarea dispozițiilor prevăzute în prezentul capitol, membrii de familie ai cetățeanului britanic beneficiar al

art. 50 TUE , care se alătură ulterior încheierii perioadei de tranziție, sunt persoanele care se află în una dintre situațiile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. e), alin. (3) și (4) din Acordul de retragere.

Pentru intrarea în România în scopul obținerii dreptului de ședere temporară și a noului statut, membrii de familie ai beneficiarului

art. 50 TUE , prevăzuți la

alin. (1) , care se alătură cetățeanului britanic beneficiar al

art. 50 TUE , ulterior încheierii perioadei de tranziție, pot obține o viză de intrare care se eliberează gratuit, în cel mai scurt termen și pe baza unei proceduri accelerate, dacă nu sunt exonerați de această obligație potrivit convențiilor internaționale la care România este parte, actelor normative prin care se desființează unilateral regimul de vize sau actelor juridice legislative ale Uniunii Europene prin care se exceptează de la obligativitatea obținerii vizelor.

Viza prevăzută la

alin. (2)

se acordă, la cerere, cu ședere autorizată pentru o perioadă de 90 de zile în decursul oricărei perioade de 180 de zile precedente fiecărei zile de ședere pe teritoriul României, cu multiple intrări și cu valabilitate de un an.

La cererea de viză, fiecare solicitant va prezenta următoarele documente:

a)

un document de trecere a frontierei de stat valabil și acceptat de statul român;

b)

copia permisului de ședere al beneficiarului

art. 50 TUE

a cărui calitate o invocă, împreună cu o declarație autentificată a acestuia care va indica faptul că relația de familie sau de parteneriat invocată este actuală, faptul că este de acord ca solicitantul să i se alăture, precum și mențiuni privind reședința din România a solicitantului;

c)

orice dovadă privind motivul pentru care nu a solicitat înregistrarea ca beneficiar al

art. 50 TUE

în calitate de membru de familie în termenul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență;

d)

documentele justificative necesare înregistrării noului statut, astfel cum sunt prevăzute la art. 18 alin. (1) lit. m) din Acordul de retragere, care să facă dovada continuității relației de familie sau de parteneriat la momentul solicitării vizei.

Viza se eliberează de misiunile diplomatice și oficiile consulare ale României, cu aprobarea prealabilă a Centrului Național de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, după obținerea avizului Inspectoratului General pentru Imigrări.

Avizul prevăzut la

alin. (5)

se emite în termen de 7 zile lucrătoare de la data solicitării Centrului Național de Vize din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cu posibilitatea prelungirii cu până la 7 zile lucrătoare, în cazuri temeinic justificate și constată calitatea persoanei căreia i se alătură solicitantul vizei ca fiind beneficiar al Acordului de retragere, precum și îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:

a)

solicitantul și beneficiarul

art. 50 TUE

căruia acesta i se alătură nu constituie o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru apărarea și securitatea națională, ordinea și sănătatea publică;

b)

solicitantul și beneficiarul

art. 50 TUE

căruia acesta i se alătură nu se află sub efectul uneia dintre măsurile de restrângere a dreptului la liberă circulație pe teritoriul României, altor state membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și al statelor părți la Acordul privind eliminarea treptată a controalelor la frontierele comune, semnat la Schengen la 14 iunie 1985.

Viza se eliberează doar dacă sunt îndeplinite toate condițiile stabilite în prezentul articol.

La rubrica „observații“ a autocolantului de viză aferent vizei eliberate în baza prezentului articol se înscrie mențiunea „Membru familie beneficiar

art. 50 TUE “.

Refuzul eliberării vizei se comunică în scris, alături de motivele care au stat la baza acestei decizii. Împotriva refuzului eliberării vizei se poate formula acțiune la instanța de contencios administrativ competentă.

Pentru nerespectarea obligației stabilite la art. 18 alin. (1) lit. b) din Acordul de retragere, de a solicita prelungirea dreptului de ședere la formațiunile teritoriale ale Inspectoratului General pentru Imigrări, după intrarea în România, din motive imputabile solicitantului, posesorul vizei obținute în baza prezentului articol nu va mai beneficia de procedura de eliberare a unei vize în baza Acordului de retragere și a prezentei ordonanțe de urgență.