Decizia nr. 631/2020
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
prezumat în vigoare
Valer Dorneanu
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Mona-Maria Pivniceru
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Patricia Marilena Ionea
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în Dosarul nr. 31.235/3/2016* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.752D/2018.
2.
La apelul nominal lipsesc autorul excepției și partea Bogdan Dragoș Marinescu. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 31.235/3/2016*, Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice. Excepția a fost ridicată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în cadrul unui litigiu privind funcționari publici.
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia arată, în esență, că dispozițiile de lege criticate, prin care au fost completate prevederile
art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , încalcă dispozițiile
art. 1 alin. (5) din Constituție . Astfel, dispozițiile
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
au fost redactate fără respectarea
art. 8 alin. (4)
și
art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, rezultând o reglementare neclară, ce a determinat interpretări diferite la nivelul Guvernului și al Comisiei pentru muncă și protecție socială a Camerei Deputaților cu privire la înțelesul sintagmei „din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel“. De asemenea, consideră că modalitatea de formulare a textului criticat a condus la nerespectarea prevederilor
art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000
în care se arată că proiectul de act normativ trebuie să instituie reguli necesare, suficiente și posibile care să conducă la o cât mai mare stabilitate și eficiență legislativă.
6.
Autorul excepției mai arată că inițiatorul textului de lege criticat nu a calculat impactul asupra bugetului de stat sau al bugetelor locale, după caz, nefiind specificate elementele referitoare la angajarea cheltuielilor din bugetele prevăzute la
art. 1 alin. (2) din Legea finanțelor publice nr. 500/2002 , care se fac numai în limita creditelor bugetare aprobate. Astfel, textul de lege criticat a fost realizat fără a fi respectate prevederile
art. 138 alin. (5) din Constituție .
7.
Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.
8.
În conformitate cu dispozițiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
9.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
10.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.
11.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 6 aprilie 2015. Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au fost abrogate prin
art. 44 alin. (1) pct. 11 din Legea-cadru nr. 153/2017
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017. Având în vedere însă incidența în cauza în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015 , precum și cele reținute de Curtea Constituțională prin
Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, Curtea urmează să
analizeze constituționalitatea textului de lege cu care a fost sesizată, care are următorul conținut:
–
Articolul I
: „Se aprobă
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83 din 12 decembrie 2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014, cu următoarele modificări și completări:
1.
La articolul 1, după alineatul (5) se introduce un nou alineat, alineatul (5^1), cu următorul cuprins:
(5^1)
Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
12.
Autorul excepției consideră că acest text de lege este contrar următoarelor prevederi din
Constituție :
art. 1 alin. (5)
privind obligația respectării
Constituției , a supremației sale și a legilor și
art. 138 alin. (5)
prin care se arată că nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei bugetare.
13.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu critici similare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, analizând critica vizând încălcarea dispozițiilor
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
cu prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (5) , Curtea, prin
Decizia nr. 841 din 13 decembrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din data de 3 aprilie 2019 și
Decizia nr. 797 din 3 decembrie 2019 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 25 februarie 2020 a invocat cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin
Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 9 noiembrie 2016, în care instanța supremă a stabilit că „în interpretarea și aplicarea dispozițiilor
art. 1 alin. (5^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, sintagma «salarizat la același nivel» are în vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurenței, al Curții de Conturi, precum și din cadrul celorlalte autorități și instituții publice enumerate de
art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea-cadru nr. 284/2010
privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut în vedere în interpretarea și aplicarea aceleiași norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor
art. 1 alin. (1)
și
(2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 , aprobată cu modificări și completări prin
Legea nr. 71/2015 , cu modificările și completările ulterioare, în cadrul aceleiași autorități sau instituții publice.“
14.
La fel ca în cauzele în care Curtea s-a pronunțat prin
Decizia nr. 841 din 13 decembrie 2018
și
Decizia nr. 797 din 3 decembrie 2019 , și în prezenta cauză se constată că încheierea de sesizare este ulterioară pronunțării și publicării deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție mai sus amintite, astfel că susținerile referitoare la lipsa de claritate și previzibilitate a dispozițiilor supuse analizei de constituționalitate sunt, în mod evident, lipsite de susținere.
15.
Prin aceleași decizii, Curtea a apreciat că adoptarea dispozițiilor
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
s-a realizat cu respectarea prevederilor
art. 138 alin. (5) din Constituție , reținând că secțiunea a 4-a din expunerea de motive a
conține date referitoare la „Impactul financiar asupra bugetului general consolidat, atât pe termen scurt, pentru anul curent, cât și pe termen lung (5 ani)“, fiind precizate modificările veniturilor și cheltuielilor bugetare, impactul financiar și redate calculele detaliate privind fundamentarea veniturilor și/sau cheltuielilor bugetare. Curtea a mai precizat că „stabilirea sursei de finanțare și insuficiența resurselor financiare din sursa astfel stabilită sunt două aspecte diferite: primul aspect este legat de imperativele
art. 138 alin. (5) din Constituție , iar al doilea nu are caracter constituțional, fiind o problemă exclusiv de oportunitate politică, ce privește, în esență, relațiile dintre Parlament și Guvern“. În acest sens au fost amintite
Decizia nr. 47 din 15 septembrie 1993 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 28 septembrie 1993, și
Decizia nr. 1.093 din 15 octombrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 711 din 20 octombrie 2008.
16.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie a Curții Constituționale, soluțiile și considerentele deciziilor mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.
17.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A. d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice în Dosarul nr. 31.235/3/2016* al Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile
art. I pct. 1 din Legea nr. 71/2015
pentru aprobarea
Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014
privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Patricia Marilena Ionea
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.