Decizia nr. 183/2004
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Ce face acest act
Republică 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1
- Legea nr. 15/1968 21 iunie 1968 (prevederi anume) privind adoptarea Codului penal al României
Textul nu are o structură pe articole recunoscută și este afișat ca atare.
Nicolae Popa - președinte
Costică Bulai - judecător
Nicolae Cochinescu - judecător
Constantin Doldur - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Șerban Viorel Stănoiu - judecător
Lucian Stângu - judecător
Ioan Vida - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Dumitru în Dosarul nr. 139/2003 al Judecătoriei Călărași.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Președintele dispune a se face apelul și în dosarele nr. 44 D/2004 și nr. 55 D/2004, care au ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 1.563/2003 și nr. 3.455/2003 ale Judecătoriei Călărași.
La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor sus-menționate, având în vedere conținutul identic al excepțiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.
Curtea, în temeiul dispozițiilor
art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicată, și ale art. 164 alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 44 D/2004 și nr. 55 D/2004 la Dosarul nr. 43 D/2004, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, se acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudența în materie a Curții Constituționale.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin Încheierile din 13 ianuarie 2004 și din 21 ianuarie 2004, pronunțate în dosarele nr. 139/2003, nr. 1.563/2003 și nr. 3.455/2003, Judecătoria Călărași a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal. Excepția a fost ridicată de Cornel Dumitru, inculpat în dosarele menționate.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se consideră că dispoziția legală criticată contravine prevederilor constituționale ale art. 30 alin. (1), (2) și (8) referitoare la libertatea de exprimare, precum și ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informație, deoarece îngrădește libertatea de exprimare a gândurilor, opiniilor și credințelor, libertatea creațiilor de orice fel prin intermediul presei, precum și dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, constituind un mijloc de a cenzura libertatea presei. Delictele de presă, în opinia autorului, trebuie reglementate prin lege, și nu printr-un articol din Codul penal, care, prin modul în care a fost formulat, oferă o mare larghețe de incriminare, inclusiv a folosirii stilului gazetăresc, pamfletar sau acid.
Judecătoria Călărași apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Astfel, instanța de judecată arată că prevederile legale criticate nu încalcă dispozițiile art. 30 alin. (1), (2) și (8) din Constituție, republicată, întrucât "libertatea de exprimare nu poate aduce atingere onoarei, demnității, vieții intime și dreptului la imagine al persoanei", iar legiuitorul nu a urmărit să cenzureze libertatea de exprimare, ci doar să impună anumite limite în comportamentul și exprimarea oamenilor, astfel încât să nu fie încălcate drepturile și libertățile celorlalți. Totodată, se arată că stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancțiuni nu este incompatibilă nici cu libertatea de exprimare și nici cu dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, atâta timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apărarea onoarei și demnității persoanei.
Potrivit dispozițiilor
art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului și Guvernului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozițiilor
art. 18^1 din Legea nr. 35/1997
privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituții.
Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și dreptul la propria imagine, așa cum prevede art. 30 alin. (6) din Constituție, republicată, acestea constituind valori supreme, consacrate și prin dispozițiile art. 19 pct. 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și prin dispozițiile art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Se arată că stabilirea prin art. 205 din Codul penal a unor restrângeri și sancțiuni constituie o măsură necesară, într-o societate democratică, în scopul protejării drepturilor celorlalți. Exercitarea drepturilor și libertăților cu rea-credință, fără respectarea dispozițiilor art. 57 din Constituție, republicată, este susceptibilă de sancționare, inclusiv prin sancțiuni penale.
Avocatul Poporului apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, întrucât libertatea de exprimare consfințită în art. 30 alin. (1) din Constituție, republicată, impune respectarea cerinței înscrise în alin. (6) al aceluiași articol, suferind astfel limitări și restrângeri, necesare pentru apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor. În acest scop este incriminată insulta, ca infracțiune contra demnității. Se arată că sancționarea ziariștilor pentru săvârșirea infracțiunii de insultă are în vedere obligațiile constituționale ale celor care folosesc mijloacele de informare în masă și care trebuie să asigure o informare corectă a publicului.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și dispozițiile
Legii nr. 47/1992 , reține următoarele:
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, republicată, precum și ale art. 1 alin. (1), ale
art. 2, 3, 12 și 23 din Legea nr. 47/1992 , republicată, să soluționeze excepția de neconstituționalitate ridicată.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 205 din Codul penal care au următorul conținut: "Atingerea adusă onoarei ori reputației unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocură, se pedepsește cu amendă.
Aceeași pedeapsă se aplică și în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boală sau infirmitate care, chiar reale de ar fi, nu ar trebui relevate.
Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Împăcarea părților înlătură răspunderea penală."
Aceste dispoziții sunt considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale în raport cu prevederile art. 30 alin. (1), (2) și (8), referitoare la libertatea de exprimare, precum și ale art. 31 alin. (1) referitoare la dreptul persoanelor la informație.
Textele constituționale invocate au următorul conținut:
- Art. 30: "(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă. [...]
(8) Răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștință publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condițiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.";
- Art. 31 alin. (1): "Dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public nu poate fi îngrădit."
Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Insulta este o infracțiune contra demnității, iar demnitatea omului constituie o valoare supremă, nominalizată în art. 1 alin. (3) din Constituție, republicată. Libertatea de exprimare este inviolabilă, așa cum prevede art. 30 alin. (1) din Constituție, republicată, însă exercitarea acesteia trebuie să nu prejudicieze demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine. Încălcarea acestor limite, stabilite de art. 30 alin. (6) din Constituție, republicată, este sancționată prin incriminarea insultei în dispozițiile art. 205 din Codul penal. Stabilirea limitelor exercitării unui drept sau unei libertăți poate fi făcută de legiuitor cu respectarea art. 53 alin. (1) din Constituție, republicată, în scopul apărării drepturilor și a libertăților cetățenilor, fără a putea fi considerată o modalitate de cenzură, așa cum susține în mod greșit autorul excepției. De altfel, posibilitatea limitării libertății de exprimare este prevăzută și în art. 10 pct. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care dispune că "Exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru [...] protecția reputației sau a drepturilor altora [...]".
Curtea constată că art. 205 din Codul penal nu aduce atingere art. 31 alin. (1) din Constituție, republicată, deoarece nu încalcă dreptul persoanei de a avea acces la orice informație de interes public, ci constituie o garanție a informării corecte a persoanei. De altfel, Curtea s-a mai pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate invocate, prin mai multe decizii, dintre care menționăm
Decizia nr. 298 din 8 iulie 2003 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14 august 2003. Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenței Curții Constituționale, soluțiile și considerentele cuprinse în deciziile menționate își mențin valabilitatea și în cauza de față, așa încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal urmează să fie respinsă.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, republicată, precum și al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) și al
art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicată,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 din Codul penal, excepție ridicată de Cornel Dumitru în dosarele nr. 139/2003, nr. 1.563/2003 și nr. 3.455/2003 ale Judecătoriei Călărași.
Definitivă și obligatorie.
Pronunțată în ședința publică din data de 22 aprilie 2004.
PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA Magistrat-asistent, Florentina Geangu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.