Decizia nr. 629/2020

Valer Dorneanu

- președinte

Cristian Deliorga

- judecător

Marian Enache

- judecător

Daniel-Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Gheorghe Stan

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Elena-Simina Tănăsescu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Patricia Marilena Ionea

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale

art. 30 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Mihai Deac în Dosarul nr. 2.974/117/2014* al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale - Complet A1 și constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 943D/2018.

2.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Societatea „Industria Sârmei“ - S.A. din Câmpia Turzii, prin administrator judiciar RVA „Insolvency Specialists“ - S.R.L., și Societatea „Industria Sârmei“ - S.A. din Câmpia Turzii, prin SMDA „Mureș Insolvency“ - SPRL. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul Curții Constituționale nr. 944D/2018, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege. Excepția a fost ridicată de Costel Nicușor Mucea în Dosarul nr. 3.582/117/2014* al Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale - Complet A1.

4.

La apelul nominal lipsesc autorul excepției și părțile Societatea „Industria Sârmei“ - S.A. din Câmpia Turzii, prin administrator judiciar RVA „Insolvency Specialists“ - S.R.L., și Societatea „Industria Sârmei“ - S.A. din Câmpia Turzii, prin SMDA „Mureș Insolvency“ - SPRL. Procedura de citare este legal îndeplinită.

5.

Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 944D/2018 la Dosarul nr. 943D/2018, care a fost primul înregistrat.

6.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate. În acest sens, invocă jurisprudența în materie a Curții Constituționale.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

7.

Prin încheierile din 11 iunie 2018, pronunțate în dosarele nr. 2.974/117/2014* și nr. 3.582/117/2014*, Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale - Complet A1 a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

Legii nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale

art. 30 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Mihai Deac și Costel Nicușor Mucea cu prilejul apelurilor formulate împotriva Sentinței civile nr. 2.683 din 29 aprilie 2016, respectiv Sentinței civile nr. 1.676 din 24 mai 2016, pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarele nr. 2.974/117/2014* și nr. 3.582/117/2014*, având ca obiect obligații de a face.

8.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale , precum și prevederilor constituționale ale

art. 22 alin. (1) ,

art. 34 alin. (1) ,

art. 41 alin. (2) ,

art. 16 alin. (1) ,

art. 20

și

art. 21 , întrucât prevăd în mod limitativ unitățile cu locuri de muncă în condiții speciale și lipsesc salariații de căi de acces concrete la instanța de judecată.

9.

Astfel, în ceea ce privește dispozițiile

Legii nr. 226/2006

arată că acestea nu permit instanțelor de judecată ca, pe baza unor criterii bine articulate și verificabile, să constate că salariații au desfășurat activități asimilabile celor prevăzute în

anexa nr. 1 la Legea nr. 226/2006 . Această listă de activități face ca interesele unui salariat să nu poată fi exploatabile în instanță dacă autoritățile Guvernului nu îi încadrează locul de muncă de bunăvoie în una din acele activități. Consideră că nu există un real acces la justiție atunci când acesta este realizat doar pentru ca acțiunea salariatului să fie respinsă fără a avea loc o judecată în fond.

10.

De asemenea, autorii susțin că prevederile de lege criticate limitează numărul unităților în care se poate constata existența locurilor de muncă încadrabile în condiții speciale. Implicit, blochează accesul la filtrul justiției tuturor acelor salariați care, deși își desfășoară activitatea în condiții speciale, nu lucrează la unul dintre angajatorii strict acceptați prin lege. Ceea ce este mai grav este că respectiva listă de unități nu este creația Parlamentului, ci este produsul aceluiași arbitru interesat - Guvernul.

11.

Autorii excepției amintesc că aplicarea prin legi a prevederilor

art. 21 din Constituție

trebuie să garanteze în principal accesul direct la o instanță de judecată și numai în mod secundar accesul printr-un intermediar, precum un reprezentant legal sau convențional, așa cum sunt angajatorul sau organizațiile sindicale. Or, aplicarea prevederilor

Legii nr. 226/2006

lasă la îndemâna terțului, reprezentat de Guvern, modul în care se va permite în viitor accesul salariaților la justiție,

pentru că temeiul îl reprezintă normele pe care le va emite Guvernul. Cum există situații în care interesele Guvernului sau ale altor subiecți implicați în punerea în aplicare a criteriilor și a metodologiilor de încadrare în condiții speciale a locurilor de muncă nu coincid, ba chiar intră în contradicție cu acelea ale salariaților, dreptul acestora de acces la instanțele de judecată devine intermediat sau urmează să fie practic desființat, pentru că acești intermediari nu au un interes în a acționa.

12.

Referitor la dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 263/2010 , autorii excepției arată, în esență, că acestea împiedică accesul persoanei interesate la instanța de judecată, întrucât procedura de reînnoire a avizelor de încadrare a locurilor de muncă în condiții deosebite sau speciale se reglementează prin hotărâre a Guvernului, ceea ce, pe de o parte, o extrage de la controlul de constituționalitate, iar, pe de altă parte, împiedică salariații să se adreseze direct instanțelor de judecată pentru constatarea anumitor situații cu caracter individual sau specifice unui grup de salariați.

13.

Curtea de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale - Complet A1, contrar dispozițiilor

art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată , nu și-a exprimat opinia asupra excepției de neconstituționalitate.

14.

În conformitate cu dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.

15.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

16.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

17.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Legii nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006. Curtea constată că

Legea nr. 226/2006

a fost abrogată prin

art. 196 lit. m) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Având în vedere însă cele statuate prin

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora „sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare“, precum și faptul că dispozițiile de lege criticate sunt incidente în cauzele în care s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea dispozițiilor

Legii nr. 226/2006 . De asemenea, obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie și dispozițiile

art. 30 din Legea nr. 263/2010 , care, în redactarea criticată de autorii excepției, au următorul conținut:

(1)

În sensul prezentei legi, locurile de muncă în condiții speciale sunt cele din:

a)

unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă;

b)

activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I și II de expunere la radiații;

c)

activitățile din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale, prevăzute de actele normative cu regim clasificat emise până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

d)

aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în

anexa nr. 1 ;

e)

activitățile și unitățile prevăzute în

anexele nr. 2

și

3 ;

f)

activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în

anexa nr. 4 .

(2)

Periodic, din 2 în 2 ani, locurile de muncă în condiții speciale prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale.

(3)

Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4)

Este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale de muncă, prevăzut la alin. (1) lit. b), perioada anterioară datei de 1 aprilie 2001, în care salariații au desfășurat activități de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materialelor prime nucleare, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupele I și II de muncă și care, potrivit

art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 19/2000 , cu modificările și completările ulterioare, sunt încadrate în condiții speciale de muncă.

(5)

Constituie stagiu de cotizare realizat în condiții speciale de muncă și perioadele în care un asigurat care își desfășoară activitatea în condiții speciale de muncă se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă și/sau în concediu de odihnă, dacă cel puțin în ziua premergătoare concediului a lucrat în locuri de muncă încadrate în astfel de condiții de muncă.

18.

Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate contravin următoarelor prevederi din

Constituție :

art. 16 alin. (1)

referitor la egalitatea în drepturi a cetățenilor,

art. 21

referitor la accesul liber la justiție,

art. 22 alin. (1)

privind dreptul la viață și la integritate fizică și psihică a persoanei,

art. 34 alin. (1)

care consacră dreptul la ocrotirea sănătății și

art. 41 alin. (2)

referitor la dreptul salariaților la măsuri de protecție socială. De asemenea, consideră că este încălcat

art. 20 din Constituție

referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului prin raportare la dispozițiile

art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale

referitoare la procesul echitabil.

19.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai fost supuse analizei de constituționalitate în raport cu critici asemănătoare celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin

Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 30 ianuarie 2018, paragrafele 57-66,

Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragrafele 34-48,

Decizia nr. 351 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 22 octombrie 2018, paragrafele 22-26,

Decizia nr. 198 din 3 aprilie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 12 iulie 2018, paragraful 20, sau

Decizia nr. 348 din 22 mai 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 17 august 2018, paragrafele 36-42, Curtea a reținut că dispozițiile criticate ca neconstituționale ale

Legii nr. 226/2006

și ale

Legii nr. 263/2010

nu creează discriminări între persoane aflate în situații similare. În acest sens, Curtea a reținut, în esență, că persoanele care au avut deschis accesul către procedura reglementată de

Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003

privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 10 septembrie 2003, dar fie nu

au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, fie nu au făcut demersurile necesare în termenul prevăzut de acest act normativ, se găsesc într-o situație diferită față de cele care au întrunit aceste cerințe și au obținut încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, regăsindu-se, în prezent, în ipoteza

art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010 . De asemenea, referindu-se la situația persoanelor care desfășoară una dintre activitățile prevăzute în

anexa nr. 2 la Legea nr. 263/2010 , dar nu beneficiază de încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale, deoarece acestea au fost constituite ulterior finalizării procedurii reglementate de

Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003 , Curtea a reținut, în esență, că „dispozițiile

art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010

se referă la locuri de muncă care, potrivit legislației anterioare, au fost supuse unei evaluări ce a vizat nu doar caracteristicile activității, ci și condițiile concrete în care aceasta se desfășura în cadrul unei unități“, iar „prin stabilirea unei limite temporale pentru procedura de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, precum și din reglementarea unei proceduri de reevaluare a acestei încadrări se desprinde intenția vădită a legiuitorului de a restrânge sfera locurilor de muncă încadrate în condiții deosebite sau speciale, prin normalizarea acestora și înlăturarea factorilor de risc pentru sănătatea salariaților, potrivit legislației privind protecția muncii.“ ( Decizia nr. 680 din 2 noiembrie 2017 , paragraful 63).

20.

Referitor la criticile vizând excluderea salariaților de la dreptul de a ataca în justiție, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale de muncă, Curtea a observat că reglementarea accesului la justiție împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci al hotărârilor Guvernului date în aplicarea acestor texte. Prin urmare, potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată , instanța de contencios constituțional nu poate analiza acest aspect. Curtea a menționat însă cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 și 91 ale

Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016

privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, în care s-a evidențiat faptul că dreptul de acces la justiție al salariaților cu prilejul desfășurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare de muncă a fost asigurat ( Decizia nr. 348 din 22 mai 2018 , paragrafele 40 și 41).

21.

Prin

Decizia nr. 655 din 30 octombrie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 21 ianuarie 2019, paragraful 51, Curtea a arătat și că aspectele privind concepția legislativă generală referitoare la încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, respectiv faptul că legiuitorul a ales să stabilească limitativ ce unități și ce activități pot obține încadrarea în condiții speciale și nu a lăsat această încadrare la aprecierea instanțelor, pentru a decide, de la caz la caz, în mod individual, sunt în acord cu prevederile

art. 47 alin. (2) din Constituție , care acordă în exclusivitate legiuitorului „atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul și cuantumul lor.“ Curtea a apreciat că aceste considerente, referitoare la libertatea de opțiune a legiuitorului în ceea ce privește modalitatea de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale, răspund și criticilor privind încălcarea dreptului de acces la justiție, atât timp cât acestea derivă din opinia potrivit căreia încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale ar trebui să se realizeze pe cale judecătorească.

22.

În ceea ce privește prevederile constituționale referitoare la dreptul la viață și la integritate fizică și psihică și dreptul la ocrotirea sănătății, Curtea, prin aceeași decizie, a apreciat că acestea nu sunt incidente în cauză.

23.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței în materie, considerentele și soluțiile deciziilor mai sus amintite își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.

24.

Curtea mai observă și că, ulterior sesizării sale, dispozițiile

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 263/2010

au fost completate cu literele g) și h) prin

art. I pct. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 108/2020

pentru completarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 595 din 7 iulie 2020, și

articolul unic pct. 1 din Legea nr. 188/2020

pentru modificarea și completarea

Legii nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 21 august 2020, adăugându-se noi categorii de activități care sunt încadrate în condiții speciale. Revine competenței instanței de judecată să verifice dacă autorii excepției se încadrează în aceste categorii socioprofesionale.

25.

Pentru considerentele expuse, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Mihai Deac și Costel Nicușor Mucea în dosarele nr. 2.974/117/2014* și nr. 3.582/117/2014* ale Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale - Complet A1 și constată că dispozițiile

Legii nr. 226/2006

privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și ale

art. 30 din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Cluj - Secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale - Complet A1 și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 22 septembrie 2020.