Decizia nr. 4/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ilie Ioniță în Dosarul nr. 11.939/94/2013 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 346D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că, prin Încheierea din 18 decembrie 2018, Curtea a constatat nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu partea Laurențiu Toma și a amânat cauza pentru data de 15 ianuarie 2019. De asemenea, magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosarul cauzei, partea Laurențiu Toma a depus note scrise, prin care prezintă situația personală, precum și aspecte legate de soluționarea litigiului de către instanța de judecată, la care atașează o serie de înscrisuri.

4.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

5.

Prin Decizia civilă nr. 913R din 23 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 11.939/94/2013, Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă . Excepția a fost invocată de Ilie Ioniță într-o cauză privind soluționarea recursului formulat împotriva unei decizii prin care a fost respins apelul formulat de autorul excepției de neconstituționalitate. Valoarea contractului cu privire la care se solicită suplinirea consimțământului pârâtului la autentificare este de 50.000 lei.

6.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că ar fi oportun ca recursul să poată fi exercitat indiferent de valoarea obiectului cauzei.

7.

Curtea de Apel București - Secția a IV-a civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, textul legal criticat fiind în acord cu dispozițiile constituționale ale

art. 129 .

8.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , actul de sesizare a fost comunicat președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

9.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată.

10.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

11.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

12.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

13.

Obiectul excepției de neconstituționalitate, astfel cum este menționat în actul de sesizare a Curții Constituționale, îl constituie prevederile

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă . În legătură cu obiectul excepției de neconstituționalitate, Curtea reține că, potrivit

art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 12 februarie 2013, „(1) Dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată , se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.“ Acest termen a fost prorogat în mod succesiv, prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2015

pentru prorogarea unor termene prevăzute de

Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 964 din 24 decembrie 2015, și prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 95/2016

pentru prorogarea unor termene, precum și pentru instituirea unor măsuri necesare pregătirii punerii în aplicare a unor dispoziții din

Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.009 din 15 decembrie 2016, astfel încât dispozițiile

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

se vor aplica proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019. Având în vedere faptul că procesul în cadrul căruia s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 483 alin. (2) din Codul de procedură civilă

este început în anul 2013, Curtea reține că se aplică dispozițiile

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .

14.

Totodată, din susținerile autorului excepției de neconstituționalitate reiese că acesta critică numai teza referitoare la pragul valoric al cererilor evaluabile în bani, care, potrivit

art. XVIII din Legea nr. 2/2013 , este de 1.000.000 lei inclusiv, astfel încât Curtea reține că obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie sintagma „precum și în alte

cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000,000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 .

15.

Autorul excepției de neconstituționalitate nu indică norma de referință pretins a fi încălcată, însă din motivarea excepției și din considerentele actului de sesizare rezultă că se invocă încălcarea

art. 129

privind folosirea căilor de atac din

Constituție .

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, prin

Decizia nr. 369 din 30 mai 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 20 iulie 2017, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , este neconstituțională.

17.

În esență, Curtea a reținut că, din moment ce legiuitorul a reglementat calea de atac a recursului, acesta trebuie să asigure egalitatea juridică a cetățenilor în utilizarea acestei căi de atac, chiar dacă este una extraordinară. Legiuitorul poate institui un tratament juridic diferit pentru exercitarea căii de atac a recursului, reglementând anumite situații în care nu se poate formula recurs, însă acest tratament juridic diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie să se justifice în mod obiectiv și rațional, în respectul principiului egalității cetățenilor în fața legii și a autorităților publice, consacrat de

art. 16 alin. (1) din Constituție . În consecință, legiuitorul nu are îndreptățirea constituțională de a bloca, în funcție de valoarea pretenției deduse judecății, accesul la calea de atac a recursului, deoarece pune ab initio cetățenii într-o situație diferită, fără a avea o justificare obiectivă și rezonabilă, contrar

art. 16 alin. (1) din Constituție . Așadar, prin impunerea unui prag valoric al cererii pentru accesul la calea de atac a recursului, legiuitorul nu asigură egalitatea juridică a cetățenilor în accesul la această cale extraordinară de atac, parte componentă a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , contravine, pe lângă dispozițiile

art. 16 alin. (1) din Constituție , și celor ale

art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală .

18.

Curtea a mai arătat că recursul este parte a mecanismului pus la îndemâna instanței supreme de a realiza interpretarea și aplicarea unitară a legii, rol consacrat de

art. 126 alin. (3) din Constituție , precum și a garanțiilor dreptului la un proces echitabil, în sensul că cetățeanul trebuie să fie încredințat de faptul că i s-a aplicat corect legea la judecata în fond și că au fost respectate normele de ordine publică referitoare la compunerea instanței sau competența instanței, alte reguli de procedură apreciate ca fiind importante, cerințele referitoare la motivarea hotărârii sau autoritatea de lucru judecat. Este adevărat că recursul în interesul legii este un alt element al mecanismului de interpretare și aplicare unitară a legii, însă acesta se aplică numai în situațiile în care există o jurisprudență neunitară de o anumită consistență. Mai mult, recursul în interesul legii acoperă situațiile pentru viitor, el nefiind un remediu direct, nemijlocit al persoanei pentru revenirea la starea de legalitate în cazul concret dedus judecății. Prin urmare, în vederea unificării jurisprudenței, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are numai rolul de a soluționa recursuri în interesul legii, ci și pe acela de a casa hotărârile instanțelor inferioare care nu sunt conforme cu regulile de drept aplicabile.

19.

Întrucât recursul se soluționează de Înalta Curte de Casație și Justiție și, în cazurile anume prevăzute de lege, de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată, Curtea a reținut că, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispozițiile legale criticate introduc o dublă măsură în privința evaluării legalității hotărârilor judecătorești, stabilind, pe de-o parte, că instanța supremă își exercită acest rol numai în anumite situații și, pe de altă parte, că își exercită acest rol numai atunci când cererile evaluabile în bani au o anumită valoare. Prin urmare, în cazul recursurilor ce intră în competența de soluționare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sintagma „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 , contravine și dispozițiilor

art. 126 alin. (3) din Constituție .

20.

În consecință, având în vedere

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , precum și data sesizării Curții Constituționale (23 noiembrie 2016), excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă. În aceste condiții, potrivit jurisprudenței Curții, reprezentată, de exemplu, prin

Decizia nr. 22 din 21 ianuarie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 162 din 9 martie 2015, paragraful 18, sau

Decizia nr. 365 din 2 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 22 august 2016, paragraful 40, în temeiul

Deciziei nr. 369 din 30 mai 2017 , prezenta decizie poate constitui motiv de revizuire, conform

art. 509 alin. (1) pct. 11 din Codul de procedură civilă

[a se vedea, pe larg, și

Decizia nr. 866 din 10 decembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 1 februarie 2016, paragrafele 19-23].

21.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a sintagmei „precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv“, cuprinsă în

art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , excepție ridicată de Ilie Ioniță în Dosarul nr. 11.939/94/2013 al Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel București - Secția a IV-a civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 15 ianuarie 2019.