Decizia nr. 27/2019

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Bianca Drăghici

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, excepție ridicată de Petre Vasile Șerbănescu în Dosarul nr. 95/1/2017/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 1.274D/2017.

2.

La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

3.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care arată că instanța constituțională s-a pronunțat în prealabil asupra unor critici similare celor formulate în prezentul dosar și, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a schimba soluțiile adoptate de Curte, se impune menținerea jurisprudenței.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

4.

Prin Încheierea din 16 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 95/1/2017/a1.1, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru. Excepția a fost ridicată de Petre Vasile Șerbănescu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri de strămutare.

5.

În motivarea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia arată, în esență, că abrogarea

Legii nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru și a

Legii nr. 106/1995 , prin

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , afectează instituția fundamentală a democrației - Parlamentul -, întrucât acesta este unica autoritate legiuitoare, și că prin emiterea ordonanței de urgență Guvernul nu a ținut cont de prevederile

art. 61 alin. (1) din Constituție . Ca atare, Guvernul a încălcat principiul separației și echilibrului puterilor în cadrul democrației constituționale, consfințit de

art. 1 alin. (4) din Constituție .

6.

Cu privire la critica vizând inexistența unei situații extraordinare, se apreciază că motivele invocate în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

excedează cadrului constituțional referitor la drepturile și libertățile fundamentale ale omului, afectând atât regimul instituțiilor fundamentale ale statului, cât și substanța dreptului de acces liber și neîngrădit la justiție. Pe cale de consecință, se consideră că nu există un motiv justificat de apărare a interesului public care să justifice existența unei situații extraordinare.

7.

În final, autorul excepției susține că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

nu a fost pusă în dezbaterea Parlamentului, neexistând nicio lege de aprobare a acesteia.

8.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția I civilă apreciază că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere că transferul unor atribuții ale puterii legiuitoare către puterea executivă, printr-un act de voință al Parlamentului, nu este contrar principiului delegata potestas non delegatur. Aprecierea dacă există sau nu un caz excepțional revine, în primul rând, Guvernului, care decide adoptarea ordonanței de urgență, și, în al doilea rând, Parlamentului, care, ulterior, aprobă sau respinge prin lege actul normativ. În ambele situații, existența ori inexistența cazului excepțional constituie o situație de fapt, a cărei identificare se realizează de către cele două autorități publice prin mijloacele specifice ce le stau la dispoziție, ținându-se seama și de rațiuni de oportunitate.

9.

Potrivit dispozițiilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

10.

Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate invocată este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. În acest sens se arată că, prin

Decizia nr. 118 din 6 martie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 13 mai 2014, și

Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014, Curtea a analizat, în repetate rânduri, prevederile actului normativ în ansamblul său ori separat pe articole, prin raportare la

art. 115 din Constituție , statuând că acestea sunt constituționale.

11.

Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile

art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

sunt constituționale, având în vedere că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanța de judecată prin hotărârea pe care o pronunță în cauză, plata acestora revenind părții care cade în pretenții, și se datorează faptului că „în momentul în care justiția a fost învestită cu judecarea unei cauze, mecanismul pe care îl presupune declanșarea și desfășurarea unui proces a fost deja pus în mișcare, ceea ce implică o serie de cheltuieli, uneori foarte costisitoare“. În plus, atât timp cât partea are posibilitatea de a solicita acordarea ajutorului public judiciar în condițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 51/2008

privind ajutorul public judiciar în materie civilă, dacă nu poate face față costurilor pe care le implică desfășurarea unui proces civil, nu se poate reține încălcarea

art. 21 din Constituție .

12.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

13.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

14.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, dispozițiile

art. 58 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013. Însă, din examinarea considerentelor încheierii de sesizare și a notelor scrise formulate de autorul excepției, Curtea observă că, în cauză, sunt formulate critici de neconstituționalitate extrinsecă, astfel încât obiect al excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale

art. 58

din aceeași ordonanță de urgență. Dispozițiile legale criticate punctual au următorul cuprins:

La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă:

a)

Legea nr. 146/1997

privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările și completările ulterioare;

b)

Ordonanța Guvernului nr. 32/1995

privind timbrul judiciar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 30 august 1995, aprobată cu modificări prin

Legea nr. 106/1995 , cu modificările și completările ulterioare.

15.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile de lege criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 1 alin. (4)

referitor la statul român,

art. 21

privind accesul liber la justiție,

art. 61 alin. (1)

privind rolul și structura Parlamentului,

art. 114

privind angajarea răspunderii Guvernului și

art. 115 alin. (4)

și

(6)

privind delegarea legislativă. De asemenea, sunt invocate prevederile

art. 6 alin. (1) referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și

art. 1 privind protecția proprietății din Primul Protocol adițional

la

convenție .

16.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , în ansamblul său, au mai făcut obiect al controlului de constituționalitate exercitat prin prisma unor critici, în esență, similare, instanța de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate. În acest sens sunt, spre exemplu,

Decizia nr. 721 din 29 octombrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 4 februarie 2016,

Decizia nr. 741 din 3 noiembrie 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2016,

Decizia nr. 460 din 28 iunie 2016 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 24 august 2016,

Decizia nr. 11 din 17 ianuarie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 291 din 25 aprilie 2017, și

Decizia nr. 476 din 12 iulie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 907 din 29 octombrie 2018.

17.

Astfel, cât privește criticile extrinseci ale

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , formulate prin raportare la prevederile

art. 1 alin. (4) ,

art. 61 alin. (1) ,

art. 114

și

art. 115 alin. (4)-(6) din Constituție , Curtea a reținut că proiectul de Lege pentru aprobarea actului normativ criticat a fost depus și înregistrat pentru dezbatere la Camera Deputaților în data de 28 octombrie 2013. Ulterior, la data de 5 noiembrie 2013, a fost primit aviz de la Comisia pentru administrație publică și amenajarea teritoriului, la data de 6 martie 2014 a fost acordat avizul de la Comisia pentru buget, finanțe și bănci, iar în 29 noiembrie 2016 a fost primit raport favorabil aprobării ordonanței de urgență de la Comisia juridică, de disciplină și imunități. La data de 27 decembrie 2016 a fost înscris pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților. Prin urmare, criticile autoarei excepției de neconstituționalitate sunt neîntemeiate, având în vedere faptul că

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013

a intrat în vigoare după depunerea sa spre dezbatere la camera competentă să fie sesizată, în speță, Camera Deputaților, potrivit

art. 115 alin. (5) din Constituție .

18.

În jurisprudența sa, exemplu fiind

Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, Curtea a statuat că dispozițiile constituționale cuprinse în

art. 115 alin. (5)

condiționează intrarea în vigoare a ordonanței de urgență de îndeplinirea cumulativă a două cerințe: depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată și publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I. Dispozițiile constituționale sunt transpuse la nivel legal de

art. 12 alin. (2) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit căruia „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară“. Depunerea ordonanței de urgență spre dezbatere în procedură de urgență la Camera competentă să fie sesizată drept condiție necesară intrării în vigoare a actului normativ nu reprezintă altceva decât o obligație ce incumbă emitentului, respectiv Guvernului, în calitate de legiuitor delegat.

19.

Delegarea legislativă, consacrată expres de

Legea fundamentală , presupune o excepție de la principiul constituțional al separației puterilor în stat și o derogare de la prevederile

art. 61 alin. (1) din Constituție , potrivit cărora „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării“. Dispozițiile

art. 115 din Constituție

atribuie Guvernului, autoritate constitutivă a puterii executive, dreptul de a legifera alături de Parlament. Însă prevederile constituționale stabilesc cadrul și limitele exercitării acestui drept, condiționând legitimitatea și deci constituționalitatea ordonanțelor Guvernului de îndeplinirea unor cerințe exprese, calificate în jurisprudența Curții Constituționale drept criterii de constituționalitate. Astfel, mandatul atribuit Guvernului în temeiul

art. 115

trebuie să fie dublat de un mandat legal - legea specială de abilitare, adoptată de Parlament - în cazul ordonanțelor simple, sau izvorăște direct din

Constituție

- în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată - în cazul ordonanțelor de urgență.

20.

Prin

Decizia nr. 752 din 16 decembrie 2014 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 6 februarie 2015, Curtea a reținut că, în Nota de fundamentare a

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 , legiuitorul delegat a subliniat că modificarea cadrului legal de desfășurare a procesului civil prin adoptarea

Codului de procedură civilă , precum și punerea în aplicare a noilor instituții adoptate prin

Codul civil

impuneau revizuirea urgentă a legislației și în materia taxelor judiciare de timbru, care trebuie să reflecte noua structură și dinamică a procesului civil, noile garanții procedurale acordate părților pentru asigurarea unui proces echitabil, precum și acoperirea costurilor suplimentare pentru dezvoltarea infrastructurii, pregătirea personalului din sistemul justiției etc. S-a arătat, totodată, că neadoptarea urgentă a acestui act normativ ar fi condus la conservarea unui sistem de taxare neadaptat în raport cu întreaga evoluție în plan legislativ, cu liniile trasate prin regândirea sistemului juridic românesc odată cu adoptarea

noului Cod civil

și a

noului Cod de procedură civilă , în acest sens, orice întârziere în asanarea și sistematizarea legislației în materia taxelor de timbru ar fi condus la menținerea nepermisă a neconcordanțelor dintre prevederile legale în această materie cu prevederile noilor coduri, prin perpetuarea acelor norme care trebuie expres abrogate, fiind perimate sau chiar în contradicție cu noul cadru normativ în aceeași ipoteză. Totodată, consecințele negative pe planul transparenței și disciplinei financiare impuse de exercițiul colectării la buget a sumelor derivând din plata taxelor judiciare de timbru, dar și pe planul situației justițiabililor și al nevoilor acute ale sistemului nu ar fi fost deloc neglijabile.

21.

De asemenea, Curtea a analizat motivele invocate de către Guvern în preambulul

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

și a ajuns la concluzia că există un grad mare de abatere de la obișnuit, și anume condițiile concrete în care urmează să se desfășoare activitatea sistemului judiciar, având în vedere adoptarea noilor coduri,

Codul civil

și

Codul de procedură civilă , și necesitatea finanțării optime a acestui sistem prin raportare la nevoile sale reale, astfel încât a considerat că există o situație extraordinară, de natură să justifice adoptarea

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 . Prin urmare, Curtea a constatat că dispozițiile

art. 115 alin. (4) din Constituție

nu au fost încălcate.

22.

Față de cele menționate anterior, Curtea constată că și critica raportată la prevederile

art. 115 alin. (6) din Constituție

este neîntemeiată.

23.

Referitor la invocarea în susținerea criticilor de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 21 din Legea fundamentală , Curtea a mai reținut, în esență, că prestațiile judecătorești nu trebuie și nu pot fi în toate cazurile gratuite și că accesul liber la justiție nu înseamnă gratuitate. Nicio dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor.

24.

Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în deciziile menționate își păstrează valabilitatea și în cauza de față.

25.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Petre Vasile Șerbănescu în Dosarul nr. 95/1/2017/a1.1 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și constată că dispozițiile

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013

privind taxele judiciare de timbru, în ansamblul său, și, în special, cele ale

art. 58

din aceeași ordonanță de urgență sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 17 ianuarie 2019.