Decizie · Curtea Constituțională

Decizia nr. 98/2019

referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

prezumat în vigoare

Data actului
28 februarie 2019
Emitent
Curtea Constituțională
Publicat în
Monitorul Oficial nr. 333 din 2 mai 2019
Citat de
1 act
Citează
8 acte
Structură
1 articol · 13.797 caractere
Sursă
legislatie.just.ro

Legături cu alte acte

Ce face acest act

Constată neconstituționalitatea unor prevederi din 1

Valer Dorneanu

- președinte

Marian Enache

- judecător

Petre Lăzăroiu

- judecător

Mircea Ștefan Minea

- judecător

Daniel Marius Morar

- judecător

Mona-Maria Pivniceru

- judecător

Livia Doina Stanciu

- judecător

Simona-Maya Teodoroiu

- judecător

Varga Attila

- judecător

Andreea Costin

- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.

1.

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Blaj în Dosarul nr. 888/191/2015 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 515D/2017.

2.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

3.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Parohia Reformată Blaj a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

4.

Președintele dispune a se face apelul și în Dosarul nr. 992D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Blaj în Dosarul nr. 889/191/2015 al Tribunalului Alba - Secția I civilă.

5.

La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

6.

Magistratul-asistent referă asupra faptului că la dosarul cauzei partea Parohia Reformată Blaj a depus note scrise, prin care solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.

7.

Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele sus-menționate, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992

privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea Dosarului nr. 992D/2017 la Dosarul nr. 515D/2017, care a fost primul înregistrat.

8.

Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă, a excepției de neconstituționalitate, având în vedere faptul că se critică modalitatea de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale criticate prin raportare la

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:

9.

Prin încheierile din 2 februarie 2017 și 16 februarie 2017, pronunțate în dosarele nr. 888/191/2015 și nr. 889/191/2015, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Tribunalul Alba - Secția I civilă au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , excepție ridicată de Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Blaj în cauze având ca obiect soluționarea recursului, respectiv apelului, formulate împotriva unor hotărâri prin care a fost respinsă cererea de validare a popririi formulate.

10.

În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că în privința instituțiilor publice care au calitatea de debitor sunt aplicabile dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, și nu cele ale dreptului comun. Astfel, în cazul instituțiilor publice titlurile executorii trebuie valorificate prin procedura prevăzută de

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002 , și nu prin procedura prevăzută de

Codul de procedură civilă

de validare a popririi. Or, în speța în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate au fost aplicate dispozițiile

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , astfel încât nu a fost respectat dreptul la un proces echitabil.

11.

Se mai arată că, prin faptul că instanțele aplică, în cazul instituțiilor publice, în mod alternativ procedura specială prevăzută de

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

și procedura comună prevăzută de

Codul de procedură civilă

în vederea valorificării titlurilor de creanță emise împotriva acestor instituții publice, sunt încălcate dreptul la un proces echitabil și egalitatea în drepturi, precum și principii care stau la baza organizării sistemului juridic român.

12.

În concluzie, se susține că dispozițiile

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt neconstituționale în măsura în care privesc instituțiile publice.

13.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Tribunalul Alba - Secția I civilă apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale.

14.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate ridicate.

15.

Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

16.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile

Constituției , precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

17.

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor

art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale

art. 1 alin. (2) , ale

art. 2 ,

3 ,

10

și

29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

18.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , care au următorul cuprins: „Dacă terțul poprit nu-și mai

îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc să consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribilă, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi.“

19.

Dispozițiile legale criticate au fost abrogate prin

art. 83 lit. a) din titlul V din Legea nr. 76/2012

pentru punerea în aplicare a

Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Având în vedere prevederile

art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 , potrivit cărora „Dispozițiile

Codului de procedură civilă

se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare“, precum și

Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a analiza dispozițiile legale criticate.

20.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, dispozițiile legale criticate contravin prevederilor constituționale ale

art. 16

privind egalitatea în drepturi și

art. 21 alin. (3)

privind dreptul la un proces echitabil.

21.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că a mai analizat dispozițiile

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865 , însă din perspectiva unor critici diferite de cele formulate în prezenta cauză, constatând constituționalitatea acestora.

22.

În acest sens, spre exemplu, prin

Decizia nr. 1.164 din 17 septembrie 2009 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 731 din 28 octombrie 2009, sau

Decizia nr. 1.278 din 29 septembrie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 29 noiembrie 2011, Curtea a reținut că dispozițiile

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

nu aduc nicio atingere dreptului la un proces echitabil al debitorului, care beneficiază de aceleași drepturi și garanții procesuale ca și celelalte părți implicate în această procedură. Astfel, potrivit

art. 460 alin. 2 din Codul de procedură civilă din 1865 , instanța de executare sesizată cu cererea de validare a popririi „va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și [...] va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului [...]“. Ca urmare, numai în contradictoriu cu aceștia (creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit), ca părți ale raportului juridic dedus judecății, se analizează dacă terțul poprit datorează debitorului sume de bani, cu respectarea pentru toate părțile a garanțiilor care caracterizează dreptul la un proces echitabil.

23.

În prezenta cauză, dispozițiile legale criticate sunt considerate a fi neconstituționale în măsura în care privesc instituțiile publice, apreciindu-se că acestora trebuie să li se aplice procedura specială reglementată de

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 1 februarie 2002.

24.

În privința acestei critici Curtea observă faptul că prin

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

s-au reglementat condițiile în care se realizează executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Referitor la acest act normativ, Curtea a statuat prin

Decizia nr. 127 din 19 februarie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 16 aprilie 2008, că acesta protejează atât dreptul de proprietate al instituțiilor publice, cât și pe cel al creditorilor acestora, în egală măsură, de vreme ce instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.

25.

Articolul 3

din Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

prevede că „În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la

art. 2

[în termen de 6 luni de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului - s.n.], creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit

Codului de procedură civilă

și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.“. Așadar, dacă în urma aplicării procedurii speciale reglementate de

Ordonanța Guvernului nr. 22/2002

instituția publică nu își îndeplinește obligațiile în 6 luni de la data la care a primit somația de plată, creditorul poate solicita efectuarea executării silite potrivit

Codului de procedură civilă .

26.

Prin urmare, Curtea reține că aplicarea

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

în această situație nu este de natură a aduce atingere egalității în drepturi și nici dreptului la un proces echitabil, fiind o garanție a împiedicării întârzierii în mod excesiv a executării unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva statului. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut în Hotărârea din 7 mai 2002, pronunțată în Cauza Burdov împotriva Rusiei, paragraful 35, că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil. Această întârziere nu trebuie să se eternizeze, astfel încât să aducă atingere substanței înseși a dreptului protejat de

art. 6 paragraful 1 din Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

27.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul

art. 146 lit. d)

și al

art. 147 alin. (4) din Constituție , al

art. 1-3 , al

art. 11 alin. (1) lit. A.d)

și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație din Blaj în dosarele nr. 888/191/2015 și nr. 889/191/2015 ale Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Tribunalului Alba - Secția I civilă și constată că dispozițiile

art. 460 alin. 1 din Codul de procedură civilă din 1865

sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Definitivă și general obligatorie.

Decizia se comunică Curții de Apel Alba Iulia - Secția I civilă și Tribunalului Alba - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Pronunțată în ședința din data de 28 februarie 2019.

PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
prof. univ. dr. VALER DORNEANU
Magistrat-asistent,
Andreea Costin

Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.