Decizia nr. 441/2019
referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 206^69 alin. (6) teza finală și art. 221^3 alin. (2) lit. ș) și alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
prezumat în vigoare
Legături cu alte acte
Mona-Maria Pivniceru
- președinte
Cristian Deliorga
- judecător
Marian Enache
- judecător
Daniel Marius Morar
- judecător
Gheorghe Stan
- judecător
Livia Doina Stanciu
- judecător
Elena-Simina Tănăsescu
- judecător
Varga Attila
- judecător
Ionița Cochințu
- magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.
1.
Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 206^69 alin. (6) teza finală
și
art. 221^3 alin. (2) lit. ș)
și
alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , excepție ridicată de Societatea Silflor&Move Impex - S.R.L. din Popești-Leordeni în Dosarul nr. 1.624/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 147D/2017.
2.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
3.
Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
4.
Prin Încheierea din 1 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.624/1748/2014, Tribunalul Ilfov - Secția civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor
art. 206^69 alin. (6) teza finală
și
art. 221^3 alin. (2) lit. ș)
și
alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , excepție ridicată de Societatea Silflor&Move Impex - S.R.L. din Popești-Leordeni într-o cauză având ca obiect soluționarea apelului formulat împotriva unei sentințe pronunțate de Judecătoria Cornetu prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva unui proces-verbal de constatare și sancționare a unor contravenții prevăzute de dispozițiile
5.
În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile
art. 221^3 alin. (2) lit. ș)
și
alin. (3) lit. a) din Codul fiscal
sunt neconstituționale în măsura în care fac trimitere la
art. 206^69 alin. (6) fraza finală
din același act normativ. Astfel, pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere, însă, din simpla analiză a conținutului prevederilor criticate, se constată că sancțiunea confiscării prevăzută de acestea se dispune în condițiile stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar nu prin lege, astfel cum prevede
Constituția , ceea ce este contrar
art. 1 alin. (4)
și
(5) din Legea fundamentală . Ca atare, președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală nu are competența să instituie contravenții și nici să stabilească anumite condiții pentru aplicarea măsurii confiscării ca sancțiune complementară. Prin urmare, sunt încălcate și prevederile constituționale ale
art. 44 alin. (9) , deoarece măsura confiscării este privită, prin prisma Primului Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ca o privare de proprietate care se poate realiza numai prin lege. Or, în sensul
art. 44 alin. (9) din Constituție , potrivit căruia „pot fi confiscate numai în condițiile legii“, noțiunea de lege cuprinde actele prevăzute la
art. 73 alin. (1) din Legea fundamentală , precum și ordonanțele Guvernului, fiind excluse orice acte administrative, fiind consacrat principiul legalității atât pentru răspunderea/sancțiunea penală, cât și pentru cea contravențională.
6.
În ceea ce privește dispozițiile
art. 206^69 alin. (6) teza finală din Legea nr. 571/2003 , care fac referire la necesitatea îndeplinirii condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, considerentele cuprinse în
Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015
(paragrafele 27-30) sunt valabile și în speța de față, deoarece și în prezenta cauză sunt acuzații în materie penală, ca noțiune autonomă în sensul
Convenției , față de gradul ridicat de severitate a sancțiunii, astfel că reglementarea trebuie prevăzută printr-un act normativ având forța juridică a legii, context în care apreciază că este nesocotit
art. 7 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
7.
Tribunalul Ilfov - Secția civilă opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Proprietatea privată poate constitui obiectul unor măsuri restrictive, cum sunt cele care vizează bunurile folosite sau rezultate din săvârșirea unor infracțiuni ori contravenții. Or, potrivit dispozițiilor
art. 44 alin. (8) teza întâi din Constituție , „averea dobândită licit nu poate fi confiscată“, ceea ce presupune, per a contrario, că poate fi confiscată averea dobândită în mod ilicit, fiind astfel posibilă instituirea unor sancțiuni pentru ipoteza în care desfășurarea activității de comercializare a unor produse de către operatorii economici contravine legii.
8.
Potrivit dispozițiilor
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
9.
Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens se arată că actul normativ de nivel primar este cel care stabilește condițiile în care se confiscă bunurile destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea contravenției. În acest caz, legiuitorul impune destinatarilor normei adoptarea unei conduite, în speță obligativitatea respectării condițiilor impuse în cuprinsul aceluiași act normativ în vederea desfășurării activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat. Astfel, una dintre condiții o reprezintă înregistrarea la autoritatea competentă, iar faptul că modalitatea de înregistrare este stabilită prin ordin nu este de natură a contraveni
Legii fundamentale .
10.
Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituției , precum și
Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:
11.
Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor
art. 146 lit. d) din Constituție , precum și ale
art. 1 alin. (2) , ale
art. 2 ,
3 ,
10
și
29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze prezenta excepție.
12.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile
art. 206^69 alin. (6) teza finală
și
art. 221^3 alin. (2) lit. ș)
și
alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins:
–
Articolul 206
^69 alin. (6) fraza finală
- Condiții de distribuție și comercializare: „(6) Operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.“;
–
Articolul 221
^3 alin. (2) lit. ș)
și
alin. (3) lit. a)
- Contravenții și sancțiuni:
(2)
Următoarele fapte constituie contravenții: [...]
ș)
desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - cu nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în prezentul titlu; [...]
(3)
Contravențiile prevăzute la alin. (2) se sancționează cu amendă de la 20.000 lei la 100.000 lei, precum și cu:
a)
confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la lit. a), b), c), c^1), e), i), j), k), l), m), n), o), r), s), ș), t), ț), u) și w).
13.
Dispozițiile
au fost abrogate prin
Legea nr. 227/2015 - Codul fiscal , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere
Decizia Curții Constituționale nr. 766 din 15 iunie 2011 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează a exercita controlul de constituționalitate asupra prevederilor criticate. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale
art. 1 alin. (4)
și
(5)
referitor la principiile separației și echilibrului puterilor în stat, precum și al legalității,
art. 23 alin. (12)
care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii și
art. 44 alin. (9)
potrivit căruia bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii. De asemenea, este menționat și
art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
14.
Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că prevederile
art. 206^69 alin. (6) din Legea nr. 571/2003
au mai fost supuse controlului de constituționalitate, sens în care este
Decizia nr. 401 din 19 iunie 2018 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 902 din 26 octombrie 2018, prin care a arătat că prevederile criticate reglementează, în primul rând, aspecte ce țin de faptul că operatorii economici care intenționează să comercializeze în sistem en détail produse energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat - sunt obligați să se înregistreze la autoritatea fiscală teritorială. În ceea ce privește procedura de înregistrare și condițiile ce trebuie îndeplinite, prin teza a doua a textului criticat, Curtea a reținut că acestea sunt lăsate în sarcina președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Astfel, în aplicarea
art. 206^69 alin. (4)
și
(6) din Legea nr. 571/2003 , cu modificările și completările ulterioare, a fost emis
Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010
pentru aprobarea
Procedurii și condițiilor
de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice prevăzute la
art. 206^16 alin. (3) lit. a)-e) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal , publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 23 septembrie 2010 (în prezent abrogat). Din economia
Ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.491/2010 , Curtea a observat că acesta nu conține numai procedura și condițiile de înregistrare a operatorilor economici care comercializează în sistem angro sau en détail produsele energetice, ci are în cuprinsul său aspecte ce țin de revocarea atestatului de comercializare și/sau depozitare, care se face după procedura și condițiile stabilite prin acest ordin, una dintre condiții fiind, spre exemplu, aceea potrivit căreia „societatea nu are datorii înscrise în certificatul de atestare fiscală.
15.
În ceea ce privește posibilitatea lăsată de legiuitor unei autorități să emită acte administrative cu caracter normativ în aplicarea legii, Curtea, în jurisprudența sa, a arătat că această procedură se circumscrie normelor constituționale, iar, în măsura în care se consideră că actele administrative cu caracter normativ adaugă la lege sau se abat de la litera și spiritul legii, se poate declanșa controlul judecătoresc pe calea acțiunii directe în anulare, în virtutea
Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, competența de soluționare aparținând secțiilor de contencios administrativ de la nivelul tribunalului, curții de apel sau instanței supreme (a se vedea, spre exemplu,
Decizia nr. 497 din 4 iulie 2017 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 955 din 4 decembrie 2017).
16.
Raportat la critica din prezenta cauză, Curtea reține că prin normele criticate se instituie condițiile de distribuție și comercializare, în sistem en détail, a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat, iar operatorii economici care intenționează să comercializeze astfel de produse sunt obligați să se înregistreze la autoritatea competentă, conform procedurii și cu îndeplinirea condițiilor ce vor fi stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar nerespectarea condițiilor de distribuție și comercializare constituie contravenții și se sancționează, după caz, cu amendă și cu confiscarea produselor, iar în situația când acestea au fost vândute, cu confiscarea sumelor rezultate din această vânzare.
17.
Față de acestea, Curtea observă că, în fapt, condițiile de distribuție și comercializare/desfășurarea activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice, sancțiunile pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute în acest sens în titlu respectiv, amenda, confiscarea produselor sau confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în situația când acestea au fost vândute, după caz, sunt stabilite la nivel de lege în sensul prevăzut de Constituție.
18.
Prin urmare, legea este actul primar prin care sunt stabilite condițiile în care se pot confisca bunurile destinate, folosite sau rezultate din săvârșirea unei contravenții, actul administrativ dat în aplicarea prevederilor legale având rolul, în cazul de față, de a stabili modalitatea de înregistrare a operatorilor economici la autoritatea competentă în vederea desfășurării activităților circumscrise în textul criticat.
19.
Așadar, prevederile criticate sunt o aplicare la nivel infraconstituțional a dispozițiilor constituționale ale
art. 44 alin. (9) , potrivit cărora bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracțiuni ori contravenții pot fi confiscate numai în condițiile legii, precum și a celor referitoare la organizarea executării legilor, legiuitorul lăsând posibilitatea Agenției Naționale de Administrare Fiscală să stabilească numai procedura și condițiile aferente acestei proceduri de înregistrare a operatorului economic pentru a desfășura asemenea activități.
20.
Din cele prezentate se desprinde cu ușurință conduita pe care trebuie să o adopte destinatarii normelor criticate, în speță obligativitatea respectării condițiilor impuse de lege în vederea desfășurării activităților de comercializare în sistem angro și/sau en détail a produselor energetice - benzine, motorine, petrol lampant și gaz petrolier lichefiat, una dintre condiții fiind înregistrarea la autoritatea competentă.
21.
Prin urmare, în acord cu normele de tehnică legislativă în virtutea cărora, pentru sublinierea unor conexiuni legislative, se utilizează norma de trimitere [ art. 16 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 24/2000
privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010], care operează întotdeauna între acte normative cu aceeași forță juridică, prevederile criticate fac o conexiune între acestea.
22.
În acest context, Curtea observă că situația de față nu este la fel cu cea reținută prin
Decizia Curții Constituționale nr. 363 din 7 mai 2015 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 6 iulie 2015, prin care Curtea a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că a dispozițiile
art. 6 din Legea nr. 241/2005
pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale sunt neconstituționale, întrucât în speța respectivă era vorba despre infracțiuni, iar noțiunea utilizată, precum cea de reținere la sursă, nu era definită; singura mențiune cu privire la conceptul de reținere la sursă era cuprinsă într-un act administrativ dat în aplicarea unor acte normative de reglementare primară - respectiv în aplicarea Codului fiscal, fără a exista o legătură directă cu obiectul de reglementare al
Legii nr. 241/2005 , lege penală în sensul
art. 173 din Codul penal . Prin urmare, în esență, nu îndeplineau cerința de accesibilitate a legii.
23.
Față de cele prezentate, Curte nu poate reține pretinsa încălcare a prevederilor constituționale și convenționale invocate în susținerea excepției de neconstituționalitate [ art. 1 alin. (4)
și
(5)
referitor la principiile separației și echilibrului puterilor în stat, precum și al legalității,
art. 23 alin. (12)
care prevede că nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii,
art. 7 - Nicio pedeapsă fără lege - din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale], deoarece confiscarea bunurilor este permisă în condițiile legii, aspectele învederate de autoarea excepției sunt reglementate la nivel de lege în sensul de act al Parlamentului, fiind în consonanță cu normele de calitate a legii, astfel cum acestea au fost dezvoltate în jurisprudența Curții Constituționale, respectiv claritate, precizie, previzibilitate și accesibilitate, iar actele date în aplicarea legii sunt publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
24.
Prin urmare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor criticate, în raport cu dispozițiile constituționale și convenționale menționate în susținerea acesteia, urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
25.
Pentru considerentele expuse, în temeiul
art. 146 lit. d)
și al
art. 147 alin. (4) din Constituție , precum și al
art. 1-3 , al
art. 11 alin. (1) lit. A.d)
și al
art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Societatea Silflor&Move Impex - S.R.L. din Popești-Leordeni în Dosarul nr. 1.624/1.748/2014 al Tribunalului Ilfov - Secția civilă și constată că dispozițiile
art. 206^69 alin. (6) teza finală
și
art. 221^3 alin. (2) lit. ș)
și
alin. (3) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
sunt constituționale în raport cu criticile formulate.
Definitivă și general obligatorie.
Decizia se comunică Tribunalului Ilfov - Secția civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunțată în ședința din data de 11 iulie 2019.
PREȘEDINTE prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU Magistrat-asistent, Ionița Cochințu
Textul este prelucrat automat din sursa indicată; numerotarea și legăturile pot conține erori. Referințele subliniate duc la actele citate, așa cum au fost identificate de noi.