HG nr. 1258/2004

Anexa PLANUL NAȚIONAL DE ACȚIUNE

pentru combaterea discriminarii

I. Cadrul legislativ și instituțional

Contextul actual al vieții sociale, în care domeniul drepturilor omului devine din ce în ce mai important, a antrenat eforturi susținute în direcția afirmarii principiului egalității între cetățeni și al nediscriminarii.

Dreptul la egalitate în fața legii, precum și obligația statului de a asigura cadrul legal de prevenire și combatere a discriminarii sunt universal recunoscute în documentele internaționale cu referire la domeniu: Convenția europeană pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (1950), Declarația Universala a Drepturilor Omului (1948), Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale (1995), Convenția internationala cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (1965), Convenția Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (1979), pactele internaționale cu privire la drepturile civile și politice (1966) și la drepturile economice, sociale și culturale (1966).

Statele membre ale Uniunii Europene au adoptat

Directiva nr. 43/2000/CE

cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane, indiferent de originea rasială și etnică, și

Directiva nr. 78/2000/CE

de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forței de muncă și condițiile de muncă, documente care reprezintă cadrul juridic european referitor la protecția persoanelor aflate în legalitate, atunci când acestea sunt supuse discriminarii.

În ultimii ani, România a depus eforturi susținute pentru crearea cadrului legislativ necesar transpunerii în practica a celor două directive, acquisul comunitar în domeniul combaterii și prevenirii discriminarii. Prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.194/2001

privind organizarea și funcționarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii, modificată și completată prin

Hotărârea Guvernului nr. 1.514/2002 , s-a constituit Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii, instituție a administrației publice centrale, autoritate specializată să constate și sa sanctioneze o faptă de discriminare. Planul național de acțiune pentru combaterea discriminarii se fundamentează pe

Ordonanța Guvernului nr. 77/2003

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, care preia prevederile celor două directive europene, aprobată și modificată prin

Legea nr. 27/2004 .

Cadrul legislativ românesc pe care se fundamentează Planul național de acțiune pentru combaterea discriminarii este reprezentat de Constituția României,

Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare,

Legea nr. 48/2002

pentru aprobarea

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 ,

Ordonanța Guvernului nr. 77/2003

pentru modificarea și completarea

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin

Legea nr. 27/2004 , Planul național de aderare a României - prioritatea nr. 9 - Consolidarea criteriilor politice de aderare.

Alături de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii, principala autoritate publică responsabilă cu prevenirea și sancționarea actelor/faptelor de discriminare, acționează și alte autorități publice cu responsabilități sectoriale în domeniu: Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății, Ministerul Culturii și Cultelor, Ministerul Justiției, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Național al Audiovizualului, Agenția Naționala pentru Sport, Secretariatul General al Guvernului.

Domeniile care trebuie protejate cu prioritate sunt: dreptul la demnitate personală; accesul la educație; accesul la serviciile publice administrative, juridice, de sănătate, de asistența socială; dreptul la bunuri și servicii; libertatea de circulație; dreptul la libera alegere a domiciliului și accesul în locurile publice; egalitate în activitatea economică, în materie de angajare, profesie și securitate socială.

Direcțiile majore de acțiune ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii cu privire la combaterea și prevenirea tuturor formelor de discriminare sunt:

1. implementarea principiului tratamentului egal și al egalității de sanse între cetățeni, prin aplicarea prevederilor Constituției României și asigurarea implementarii în legislația naționala a celor două

directive, nr. 43/2000/CE

și nr.

78/2000/CE

, în vederea construirii unui model durabil de egalitate, echilibru și securitate pentru toți cetățenii;

2. crearea cadrului juridic specific pentru ca politicile în domeniu sa îndeplinească următoarele condiții: să fie pe deplin în concordanta cu cerințele de integrare și conform cu standardele comunitare; să fie cunoscute și accesibile pentru toți cetățenii; sa nu creeze confuzii și sa răspundă unor probleme reale din societate; sa încurajeze și sa faciliteze comunicarea socială.

II. Misiunea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii

Misiunea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii este promovarea și apărarea drepturilor stabilite prin legislația antidiscriminare.

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii are rolul de a informa și de a forma societatea românească în vederea eliminării oricărei forme de discriminare, de a investiga și de a sanctiona actele de discriminare, contribuind astfel la crearea unui climat general de încredere, respect și solidaritate, definitoriu pentru o societate democratica și europeană.

III. Scopul Planului național de acțiune pentru combaterea discriminarii

Scopul Planului național de acțiune pentru combaterea discriminarii este stabilirea unor linii directoare de acțiune în domeniul prevenirii și combaterii discriminarii. În acest sens, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii își propune:

1. construirea unui sistem național eficient pentru prevenirea discriminarii;

2. adaptarea și îmbunătățirea procedurilor pentru sancționarea tuturor formelor de discriminare;

3. medierea conflictelor rezultate dintr-un act/fapta de discriminare;

4. consolidarea cooperării cu societatea civilă, cu instituțiile administrației publice centrale, locale și massmedia.

IV. Principiile Planului național de acțiune pentru combaterea discriminarii

● Principiul politicilor integrate consta atât în abordarea integrată a demersurilor de prevenire, mediere și sancționare, cat și în luarea în considerare a tuturor formelor de discriminare.

● Principiul prevenirii și combaterii discriminarii consta în promovarea drepturilor și libertăților fundamentale prin acțiuni de informare, formare și implementare a prevederilor legale specifice.

● Principiul acțiunii afirmative și al măsurii speciale presupune promovarea de practici preferențiale pentru anumite categorii de persoane dezavantajate în vederea accelerarii realizării egalității de sanse.

● Principiul cooperării presupune dezvoltarea de mecanisme parteneriale pentru participarea activa a mai mulți actori sociali din domeniul public și privat în implementarea politicilor specifice.

● Principiul implementarii strategice consta în abordarea problematicii discriminarii fără diferentiere între grupurile defavorizate, constientizand faptul ca fiecare grup defavorizat are probleme specifice.

V. Obiective generale

1. Aplicarea legii și protecția persoanelor discriminate

● Asigurarea respectării prevederilor legislației antidiscriminare, prin acțiuni specifice de investigare, constatare și sancționare a actelor de discriminare

● Instituirea, conform legii, de măsuri și acțiuni speciale de protecție a persoanelor discriminate sau a categoriilor de persoane defavorizate

● Monitorizarea respectării și promovării drepturilor omului

● Creșterea capacității instituției pentru a asigura cetățenilor accesul la acțiunile și serviciile sale

● Formarea de specialiști în promovarea principiilor egalității de sanse și nediscriminarii.

2. Îmbunătățirea cadrului legislativ

● Asigurarea cadrului legal adecvat pentru respectarea deplina a drepturilor omului și implementarea normelor europene în materie de nediscriminare.

3. Constientizarea problemelor discriminarii

● Îmbunătățirea educației în ceea ce privește promovarea drepturilor omului, prevenirea și combaterea discriminarii

● Informarea cetățenilor cu privire la producerea de acte/fapte de discriminare, precum și la efectele negative ale acestora asupra climatului social

● Informarea cetățenilor cu privire la drepturile și obligațiile ce deriva din implementarea principiilor egalității de sanse și nediscriminarii

● Facilitarea comunicării între cetățeni și diferite organizații care le reprezintă interesele, între cetățeni și instituții de stat sau private, precum și între sectorul neguvernamental și guvernamental

● Cooperarea cu societatea civilă în implementarea Planului național de acțiune pentru combaterea discriminarii.

4. Elaborarea de studii și rapoarte

● Analiza științifică a nivelului actual de discriminare și a tratamentului egal, studiul fenomenului discriminarii în contextul cultural și istoric românesc

● Raportarea anuală a situației problematicii discriminarii în România.

5. Cooperarea naționala și internationala

● Coordonarea acțiunilor de promovare și respectare a drepturilor omului, a egalității de sanse și a nediscriminarii

● Participarea în problemele din domeniul combaterii și prevenirii discriminarii ale altor instituții naționale și internaționale.

VI. Obiective specifice și acțiuni de implementare - politici și practici pentru prevenirea și combaterea discriminarii

1. Politica de dezvoltare instituțională

În virtutea reglementărilor normative interne, precum și în spiritul documentelor internaționale, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii, ca autoritate naționala independenta, este abilitat să facă demersuri de perfecționare a cadrului juridic și instituțional.

1. Optimizarea cadrului legislativ general, având în vedere:

a) propunerea către Guvern a proiectelor de acte normative în domeniul actelor/faptelor de discriminare;

b) avizarea proiectelor de acte normative care au ca obiect exercitarea drepturilor și libertăților, în condiții de egalitate și nediscriminare.

2. Optimizarea cadrului legislativ specific prin:

a) completarea și definitivarea cadrului legal referitor la investigarea și monitorizarea actelor/faptelor de discriminare;

b) elaborarea și implementarea de instrucțiuni și proceduri în materie de nediscriminare.

3. Întărirea capacității instituționale, beneficiind de:

a) derularea programului de asistența PHARE, aprobat de Comisia Europeană;

b) coordonarea Programului comunitar de acțiune pentru combaterea discriminarii, 2001-2006.

4. Crearea unor structuri teritoriale, oficii de combatere și prevenire a discriminarii, precum și elaborarea de strategii locale.

Aceste considerente de ordin tehnic stau la baza optiunilor strategice pe termen mediu și lung ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii.

● Practici pe termen mediu (2003-2004):

1. îmbunătățirea modalităților de lucru ale personalului de specialitate al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii, prin adaptarea modului de lucru la nevoile cetățenilor și în conformitate cu normele internaționale în domeniul nediscriminarii;

2. colaborarea cu instituțiile administrației publice centrale implicate direct în promovarea și aplicarea de politici publice referitoare la categoriile defavorizate care fac obiectul legislației în domeniul prevenirii și combaterii discriminarii;

3. ridicarea standardului profesional al personalului de specialitate, prin formarea în cadrul unui centru de pregătire în domeniu;

4. completarea și îmbunătățirea procedurii de soluționare a petitiilor, prin instituirea unui regulament bazat pe normele legale în vigoare și pe modelele identificate anterior în procedura de investigare la fața locului.

● Practici pe termen lung (2003-2007):

1. consolidarea capacității de reactie a instituției la noile provocari sociale, pe dimensiunea prevenirii și combaterii discriminarii, la momentul aderării României la Uniunea Europeană;

2. completarea și îmbunătățirea structurii aparatului propriu de lucru (specializări pe domenii, înființarea de oficii teritoriale);

3. perfecționarea continua a personalului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii;

4. promovarea unei strategii eficiente de atragere de finanțări pentru proiecte care vizează prevenirea și combaterea discriminarii;

5. monitorizarea progreselor în implementarea principiilor egalității și nediscriminarii;

6. elaborarea de rapoarte și studii cu privire la activitatea, locul și rolul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii.

2. Politica de prevenire

Prevenirea discriminarii presupune acțiuni coordonate pe mai multe planuri. Politica de prevenire promovata de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii se realizează prin implementarea strategiilor sectoriale și derularea de programe care acoperă mai multe arii de intervenție.

1. Programul de informare și documentare în domeniul prevenirii și combaterii discriminarii, care consta în:

a) construirea unei baze de date în domeniu conținând următoarele categorii de informații: instituții europene specializate, documente internaționale specifice, manifestări, evenimente dedicate domeniului, rapoarte științifice specifice domeniului, publicații de specialitate (tipărite, on-line), documente naționale în domeniu, instituții și organisme naționale în domeniu;

b) promovarea documentelor internaționale și românești în domeniu, precum și a documentelor Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii;

c) producerea și tipărirea de materiale informative (fluturasi, pliante, broșuri, afișe) pe teme legate de discriminare;

d) monitorizarea presei;

e) constituirea și gestionarea site-ului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii;

f) achiziționarea de publicații de specialitate;

g) elaborarea Ghidului de înființare și funcționare a unui centru de informare și documentare în domeniul discriminarii și al drepturilor omului;

h) înființarea și funcționarea Centrului de informare și documentare în domeniul discriminarii și al drepturilor omului în cadrul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii;

i) inițierea și derularea unor campanii naționale de informare a cetățenilor asupra principiilor egalității de sanse și nediscriminarii;

j) diseminarea informatiei specifice.

2. Programul de educație în domeniul nediscriminarii, al drepturilor și libertăților fundamentale consta în:

a) organizarea de ateliere de lucru având ca tematica notiuni, concepte, idei, teorii, practici în domeniul discriminarii și al drepturilor omului;

b) dezvoltarea actualelor continuturi care vizează problematica egalității și nediscriminarii, din cadrul programelor școlare existente, și realizarea în continuare de noi programe de cursuri opționale, pentru diferite niveluri de studiu;

c) introducerea unor discipline pentru nivel universitar, în domeniul discriminarii, precum Sociologia discriminarii, Educația interculturala și a drepturilor omului;

d) continuarea realizării cursurilor de formare metodica a profesorilor de specialitate, având ca tema problematica drepturilor omului și nediscriminarii;

e) elaborarea unei metodologii de organizare a training-urilor în domeniu: dezvoltarea de curriculum pentru diferite grupuri-ținta (magistrați, politisti, jandarmi, funcționari publici), producerea de materiale și metode, furnizarea de training;

f) derularea, împreună cu liceele și universitățile, a unor proiecte pe tematica nediscriminarii, cu implicarea elevilor și studenților, precum și a cadrelor didactice;

g) înființarea și dezvoltarea în centrele universitare a unor cercuri studențești de studiere a fenomenului discriminarii.

3. Programul de cercetare socială în domeniul discriminarii consta în:

a) analiza sociologica a bazei de date constituite din dosarele petentilor care au reclamat producerea unor acte/fapte de discriminare;

b) analiza documentelor științifice naționale și europene (barometre de opinie, rezultate de cercetare, studii, analize, comentarii autorizate) cu referire la domeniu;

c) analiza bazei de date cuprinzând cazurile individuale, temele specifice și criteriile de discriminare percepute;

d) realizarea de interviuri tematice cu experți în domeniu, reprezentanți ai autorităților publice și ai societății civile;

e) organizarea de focus-grup cu categorii de persoane, cu reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale pe teme din domeniul de preocupare a instituției;

f) realizarea de sondaje de opinie în domeniu;

g) publicarea rezultatelor de cercetare (broșuri, reviste, rapoarte).

4. Programul de parteneriat și de sustinere a societății civile care acționează în domeniul drepturilor omului consta în:

a) elaborarea unei strategii de colaborare cu societatea civilă românească implicata în acest domeniu;

b) înființarea și funcționarea Aliantei Naționale Împotriva Discriminarii;

c) susținerea colaborării dintre organizațiile neguvernamentale în domeniu, administrația publică locală și serviciile publice descentralizate.

5. Programul comunitar și proiecte cu finanțare externa consta în:

a) informarea organizațiilor neguvernamentale care acționează în domeniu cu privire la posibilitățile de accesare a fondurilor comunitare, precum și a altor fonduri externe, în vederea derulării de proiecte specifice;

b) colaborarea cu organizațiile neguvernamentale în elaborarea și implementarea de proiecte specifice;

c) gestionarea Programului comunitar de acțiune pentru combaterea discriminarii, 2001-2006.

3. Politica de implementare a cadrului legislativ (politica de sancționare)

Implementarea cadrului legislativ existent de prevenire și combatere a discriminarii se realizează prin următoarele activități:

a) primirea de petiții și sesizări despre încălcarea dispozițiilor normative referitoare la principiile egalității și nediscriminarii, de la persoane fizice, organizații neguvernamentale, alte persoane juridice, instituții publice;

b) analiza petitiilor și calificarea actelor/faptelor de discriminare;

c) luarea de decizii și aplicarea de măsuri sanctionatorii corespunzătoare pentru săvârșirea actelor/faptelor de discriminare.

--------