OG nr. 137/2000

În România, ca stat de drept, democratic și social, demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane reprezintă valori supreme și sunt garantate.

Principiul egalității între cetățeni, excluderea privilegiilor și discriminarii sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi:

a) dreptul la un tratament egal în fața instanțelor judecătorești și a oricărui alt organ jurisdicțional;

b) dreptul la securitatea persoanei și la obținerea protecției statului împotriva violentelor sau maltratarilor din partea oricărui individ, grup sau instituție;

c) drepturile politice, și anume drepturile electorale, dreptul de a participa la viața publică și de a avea acces la funcții publice;

d) alte drepturi civile, în special:

(i) dreptul la libera circulație și la alegerea reședinței;

(îi) dreptul de a părăsi țara și de a se întoarce în țara;

(iii) dreptul de a obține cetățenia română;

(iv) dreptul de a se căsători și de a-și alege partenerul;

(v) dreptul de proprietate;

(vi) dreptul de moștenire;

(vii) dreptul la libertatea de gandire, constiinta și religie;

(viii) dreptul la libertatea de opinie și de exprimare;

(ix) dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pașnică;

e) drepturile economice, sociale și culturale, în special:

(i) dreptul la munca, la libera alegere a ocupației, la condiții de muncă echitabile și satisfăcătoare, la protecția împotriva somajului, la un salariu egal pentru munca egala, la o remunerație echitabila și satisfăcătoare.

(îi) dreptul de a înființa sindicate și de a se afilia unor sindicate;

(iii) dreptul la locuinta;

(iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială și la servicii sociale;

(v) dreptul la educație și la pregătire profesională;

(vi) dreptul de a lua parte, în condiții de egalitate, la activități culturale;

f) dreptul de acces la toate locurile și serviciile destinate folosinței publice.

Orice persoană juridică sau fizica are obligația să respecte principiile egalității și nediscriminarii.

În prezenta ordonanță, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restrictie sau preferinta, pe bază de rasa, naționalitate, etnie, limba, religie, categorie socială, convingeri, sex sau orientare sexuală, apartenența la o categorie defavorizată sau orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea sau înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

Orice comportament activ sau pasiv care, prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizeaza nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate, față de alte persoane, grupuri de persoane sau comunități, atrage răspunderea contravențională conform prezentei ordonanțe, dacă nu intra sub incidența legii penale.

Dispozițiile sau, după caz, reglementările unei persoane fizice sau juridice, care generează efectele enunțate în alin. (2), antreneaza răspunderea contravențională a persoanei fizice sau juridice, dacă nu intra sub incidența legii penale.

Măsurile luate de autoritățile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunități, vizând asigurarea dezvoltării lor firești și realizarea efectivă a egalității de sanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunități, precum și măsurile pozitive ce vizează protecția grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanțe.

În înțelesul prezentei ordonanțe eliminarea tuturor formelor de discriminare se realizează prin:

a) instituirea unor acțiuni afirmative sau a unor măsuri speciale pentru persoanele și grupurile de persoane aparținând minorităților naționale, pentru comunitatile minorităților naționale, respectiv în vederea protecției grupurilor defavorizate, atunci când acestea nu se bucura de egalitatea sanselor;

b) sancționarea comportamentului discriminatoriu prevăzut în dispozițiile alin. (2) și (3).

Contravențiile prevăzute la art. 5-8, 10-14, art. 15 alin. (1), (2), (3), (6), art. 16, art. 17 alin. (1), art. 18 și 19 din prezenta ordonanță se sancționează cu amendă între 500.000 lei și 10.000.000 lei, dacă discriminarea vizează o persoană fizica, respectiv cu amendă între 1.000.000 lei și 20.000.000 lei, dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

Sancțiunile se aplică și persoanelor juridice.

Constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute la cap. II din prezenta ordonanță se fac de către membrii Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii.

Dispozițiile

Legii nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.

Actualizarea cuantumului amenzilor prevăzute în prezenta ordonanță se va face în conformitate cu prevederile

art. 7 1 din Legea nr. 32/1968

privind stabilirea și sancționarea contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.

În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță persoanele discriminate au dreptul sa pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminarii sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun.

Cererea de despăgubire este scutită de taxa judiciară de timbru.

La cerere, instanța poate dispune retragerea, de către autoritățile emitente, a autorizației de funcționare a persoanelor juridice care, printr-o acțiune discriminatorie, cauzează un prejudiciu semnificativ sau care, deși cauzează un prejudiciu redus, încalcă în mod repetat prevederile prezentei ordonanțe.

Organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului au calitate procesuala activa în cazul în care discriminarea se manifesta în domeniul lor de activitate și aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane.

Organizațiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuala activa și în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, dacă aceasta din urma mandatează organizația în acest sens.

În termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe în Monitorul Oficial al României, Partea I, se constituie Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii, organ de specialitate al administrației publice centrale, în subordinea Guvernului.

Structura organizatorică și celelalte atribuții ale Consiliului Național pentru Combaterea Discriminarii vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului.