Decizia nr. 441/2009

Ioan Vida - președinte

Nicolae Cochinescu - judecător

Aspazia Cojocaru - judecător

Acsinte Gaspar - judecător

Ion Predescu - judecător

Petre Lăzăroiu - judecător

Puskas Valentin Zoltan - judecător

Tudorel Toader - judecător

Augustin Zegrean - judecător

Antonia Constantin - procuror

Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent

Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4.033/107/2007 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Președintele dispune să se facă apelul și în Dosarul nr. 2.162D/2008, care are ca obiect aceeași excepție de neconstituționalitate, ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare în Dosarul nr. 513/45/2008 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Curtea, având în vedere că excepția de neconstituționalitate ridicată în dosarele menționate are obiect identic, pune în discuție, din oficiu, conexarea lor.

Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.

Curtea, în temeiul

art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 2.162D/2009 la Dosarul nr. 2.079D/2008, care a fost primul înregistrat.

Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate, ca devenită inadmisibilă, conform dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 .

CURTEA,

având în vedere actele și lucrările dosarelor, reține următoarele:

Prin încheierile din 1 octombrie 2008 și 30 septembrie 2008, pronunțate în dosarele nr. 4.033/107/2007 și nr. 513/45/2008, Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 . Excepția a fost ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare în cauze ce au ca obiect judecarea acțiunilor privind drepturi salariale.

În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin că prevederile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

sunt neconstituționale în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (4) și art. 126 alin. (6) din Constituție. Se arată că, prin aplicarea reglementării legale considerate a fi neconstituțională, instanțele judecătorești au competența de a cenzura soluția aleasă de legiuitor și să acorde drepturi salariale prevăzute exclusiv în beneficiul altor categorii de salariați decât reclamanții, instituindu-se astfel, pe cale judiciară, sisteme de salarizare paralele celor stabilite prin acte normative.

Curtea de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată.

Potrivit prevederilor

art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

Avocatul Poporului consideră că dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

sunt constituționale.

Președinții celor două Camere ale Parlamentului și Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.

CURTEA,

examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și

Legea nr. 47/1992 , reține următoarele:

Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, ale art. 1 alin. (2), ale

art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992 , să soluționeze excepția de neconstituționalitate.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007.

Se susține că au fost încălcate dispozițiile constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) referitor la separația și echilibrul puterilor, art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative.

Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele:

Asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 , Curtea Constituțională s-a pronunțat, sub același aspect ca și cel existent în cauza de față, prin

Decizia nr. 1.325 din 4 decembrie 2008 , publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 872 din 23 decembrie 2008, decizie prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate, constatându-se că dispozițiile

Ordonanței Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.

Așa fiind, Curtea constată că excepția a devenit inadmisibilă conform dispozițiilor

art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , deoarece ulterior sesizării sale a pronunțat decizia sus-amintită.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al

art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ

În numele legii

DECIDE:

Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000

privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, excepție ridicată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. 4.033/107/2007 al Curții de Apel Alba Iulia - Secția de contencios administrativ și fiscal și de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Parchetelor Militare în Dosarul nr. 513/45/2008 al Curții de Apel Iași - Secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă și general obligatorie.

Pronunțată în ședința publică din data de 31 martie 2009.