Instrucțiunile nr. 3614/1991

Capitolul 1 Plătitori de impozit pe profit și determinarea profitului impozabil

1. În sensul art. 1 din lege, sînt plătitoare de impozit pe profit și unitățile organizațiilor obștești care desfășoară activități economice (partide politice, sindicate, fundații etc.), ale cultelor religioase, ale cooperației meșteșugărești, cooperației de consum și de credit, întreprinderile mici, asociațiile cu scop lucrativ, precum și asociațiile și cooperativele de producție agricolă.

2. Profitul impozabil se determina ca diferența între veniturile totale încasate din activitatea de baza și alte activități și cheltuielile totale aferente activității desfășurate, corespunzătoare veniturilor încasate, inclusiv impozitul pe circulația mărfurilor vărsat efectiv la bugetul administrației centrale de stat.

3. În veniturile totale încasate pentru determinarea profitului impozabil se cuprind realizarile obținute de agenții economici din activitatea de producție, prestări de servicii, executări de lucrări, desfacerea mărfurilor, achiziții, concesionarea și subconcesionarea de activități economice, închirieri de bunuri, locatie de gestiune, din participarea la capitalul altor societăți comerciale, din dobinzi și penalități, subvenții de la bugetul administrației centrale de stat sau de la bugetele locale, după caz, precum și venituri din orice alte surse.

4. În cheltuielile totale aferente veniturilor încasate se includ cheltuielile evidentiate în costuri sau în cele de circulație, respectiv materii prime, materiale de baza și auxiliare procurate din afară unităților, produse și semifabricate din cooperări, cheltuieli de transport și aprovizionare, combustibil, energie și apa din afară, amortizarea fondurilor fixe, alte cheltuieli materiale, salarii, contribuția la asigurările sociale, contribuția pentru constituirea fondului de ajutor de șomaj (exclusiv cota de 1% suportată de salariați), fondul de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și introducere a progresului tehnic (pînă la apariția de noi reglementări), plățile pentru activitățile economice și unitățile de producție concesionate sau subconcesionate pentru bunurile închiriate, pentru unitățile luate în locatie de gestiune și alte cheltuieli (dobinzi bancare, impozit pe clădiri și alte cheltuieli prevăzute de lege). De asemenea, pentru calculul profitului impozabil se pot deduce din venituri cheltuielile de delegare-detașare, transport la și de la locul de muncă, indemnizația de hrana sau alte drepturi în bani sau în natura, dar numai în limita prevederilor din reglementările care stabilesc aceste drepturi la nivelul economiei naționale sau al unor ramuri de activitate.

5. Volumul amortizarii fondurilor fixe care va fi luat în calcul la stabilirea profitului impozabil, pînă la aprobarea unor noi reglementări privind regimul de amortizare a fondurilor fixe, se va determina astfel:

a) regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, volumul anual al amortizarii este cel stabilit în baza Legii nr. 62/1968 privind amortizarea fondurilor fixe;

b) la ceilalți agenți economici, volumul anual al amortizarii se va calcula pe baza duratelor de serviciu prevăzute de Legea 62/1968, care pot fi reduse cu pînă 40% .

6. Cheltuielile care se scad din veniturile încasate în vederea determinării profitului impozabil sînt cele prevăzute în anexa nr. 2 la lege, cu următoarele mențiuni:

a) La sumele plătite pentru contractele de cercetare vor fi incluse:

- taxa de 1% pentru constituirea fondului special de cercetare-dezvoltare, potrivit Hotărîrii Guvernului nr. 1284/1990;

- plățile efectuate pentru contractele de cercetare care au ca obiect participarea la realizarea programelor de dezvoltare, retehnologizare, implementare de noi produse și tehnologii, protecție a mediului și securitate a muncii, neincluse în costurile de producție sau de circulație, după caz.

b) Cheltuielile de protocol, reclama și publicitate, insumate, care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil anual, sînt cele efective, dar nu mai mult de 1% din diferența rezultată între totalul veniturilor încasate într-un an și cheltuielile aferente activității desfășurate corespunzător veniturilor încasate, evidentiate în costuri, precum și impozitul pe circulația mărfurilor aferent veniturilor încasate. În cazul în care agentul economic își desfășoară activitatea într-o perioadă mai mica de un an, limita de pînă la 1% se aplică la suma rezultată, conform calculului de mai sus, aferentă perioadei respective.

c) Sumele utilizate pentru cumpărarea de acțiuni vor fi luate în calcul la determinarea profitului impozabil în anul în care se încasează dividendele.

d) Prelevarile la fondul de rezerva ce se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil se determina prin aplicarea unei cote de 5% asupra diferenței calculate potrivit pct. 6 lit. b) din prezentul capitol, pînă cînd fondul cumulat, astfel constituit, va atinge următoarele limite față de capitalul social, dacă prin reglementările legale în baza cărora s-au constituit nu se prevede altfel:

- 20% pentru societățile comerciale înființate în baza Legii nr. 31/1990 și pentru regiile autonome;

- 25% pentru societățile comerciale cu participare de capital din străinătate înființate potrivit Decretului nr. 424/1972 și Decretului-lege nr. 96/1990.

e) La determinarea profitului impozabil se admite scăderea pierderilor neimputabile din anii precedenti, numai în limita în care acestea pot fi acoperite din profitul realizat în următorii doi ani celui în care activitatea s-a încheiat cu pierdere. Partea rămasă nerecuperata nu se ia în considerare la determinarea profitului impozabil începînd cu cel de-al treilea an.

f) Regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral de stat, în cazuri justificate, pot efectua, din totalul veniturilor realizate, cheltuieli pentru satisfacerea unor necesitați social-culturale și sportive. La stabilirea profitului impozabil anual, aceste cheltuieli se iau în calcul la nivelul lor efectiv, dar nu mai mult de 1% din fond anual de salarii. Ceilalți agenți economici pot efectua anual cheltuieli și donații în scopuri umanitare, precum și pentru sprijinirea activităților sociale, culturale, științifice și sportive. Acestea se scad din veniturile realizate în vederea determinării profitului impozabil, dar nu mai mult de 2,5% din diferența calculată potrivit pct. 6 lit. b) din prezentul capitol.

În situația în care agenții economici își desfășoară activitatea într-o perioadă mai mica de un an, limitele prevăzute la alineatul precedent se aplică la realizarile perioadei respective.

Cotele de mai sus vor fi stabilite anual prin legea de aprobare a bugetului administrației centrale de stat.

7. În anexa nr. 1 la prezentele instrucțiuni este redat un exemplu de determinare a profitului impozabil la regiile autonome și societățile comerciale cu capital integral de stat, iar în anexa nr. 2, pentru un agent economic privat. Anexa nr. 3 cuprinde un exemplu de calculare a impozitului pe profit.

Capitolul 2 Calcularea, vărsarea și regularizarea vărsămintelor din impozitul pe profit

1. Impozitul pe profit se calculează lunar prin aplicarea, asupra profitului impozabil efectiv realizat, a cotelor de impozit corespunzătoare fiecărei transe de profit prevăzute în anexa nr. 1 la Legea privind impozitul pe profit. Exemplu:

În cazul unui profit impozabil lunar de 395.000 lei revine un impozit în suma de 64.750 lei, determinat astfel:

- 59.750 lei corespunzător limitei inferioare a transei de profit cuprinse între 375.001 - 400.000 lei;

- 5.000 lei aferentă diferenței dintre suma profitului realizat și limita inferioară a transei în care se încadrează aceasta (395.000 - 375.000 = 20.000 lei x 25% = 5.000 lei).

2. Impozitul se calculează lunar asupra profitului realizat, cumulat de la începutul anului.

Impozitul pe profit, aferent lunii în curs, se stabilește ca diferența între impozitul asupra profitului realizat, cumulat de la începutul anului, și impozitul vărsat aferent profitului cumulat pînă la sfîrșitul lunii anterioare.

Exemplu:

Profitul impozabil cumulat la sfîrșitul lunii aprilie este de 1.815.000 lei, impozitul aferent fiind de 499.300 lei.

Impozitul pe profit vărsat pînă la 31 martie este de 341.150 lei.

Impozitul pe profit de vărsat la buget pe luna aprilie este egal cu 499.300 - 341.150 = 158.150 lei.

3. Potrivit art. 4 din Hotărîrea Guvernului nr. 127 din 25.02.1991 cu privire la stabilirea salariilor pentru angajații societăților comerciale în anul 1991, suma totală a adaosurilor și sporurilor la salarii prevăzute în anexa nr. 4 la hotărîre, care depășește pe ansamblul societății comerciale 20% din total salariilor de baza cuvenite tuturor angajaților pentru timpul lucrat, se impune cumulat cu profitul impozabil al societății comerciale.

În cazul societăților comerciale care, potrivit legii, beneficiază de scutire de impozit pe profit, adaosurile și sporurile menționate la alineatul precedent se impun astfel:

- profitul impozabil realizat, calculat potrivit prevederilor legale, se cumulează cu suma adaosurilor nominalizate în anexa nr. 4 la Hotărîrea Guvernului nr. 127/1991, care depășește 20% din totalul salariilor de baza cuvenite tuturor angajaților pentru timpul lucrat. În funcție de suma rezultată prin cumulare se stabilește, potrivit Legii nr. 12/1991, cota de impozit aferentă. Din impozitul astfel calculat se scade impozitul aferent profitului realizat, determinat potrivit legii, iar diferența se vărsa la bugetul administrației centrale de stat sau la bugetele locale, după caz (anexa nr. 4 la prezentele instrucțiuni);

- impozitul astfel calculat se plătește la bugetul administrației centrale de stat sau la bugetele locale, după caz, și la termenele și în contul în care se vărsa impozitul pe profit.

În situația în care prin plata impozitului aferent sumei rezultate prin cumularea profitului realizat cu suma adaosurilor și sporurilor ce depășește 20% din totalul salariilor de baza, societatea comercială înregistrează pierderi, acestea nu pot fi recuperate în anii următori pe seama profitului impozabil, ci se va acoperi din profitul rămas după plata impozitului datorat.

În cazul societăților comerciale care au înregistrat pierderi și au efectuat plati peste nivelurile maxime de adaosuri și sporuri la salarii, sumele aferente depasirilor se impun potrivit anexei nr. 1 la Legea nr. 12/1991 privind impozitului pe profit. Suma aferentă impozitului astfel calculat va majoră pierderea înregistrată de către societate și nu va putea fi recuperată în anii următori pe seama profitului impozabil, ci se va acoperi din profitul rămas după plata impozitului datorat.

4. Profitul cuvenit părții străine, în cazul în care se transfera în străinătate, se impozitează cu o cota de 10% și se suporta de partea străină.

În cazul în care partea străină este un rezident al unei tari cu care România a încheiat convenție sau acord de evitare a dublei impuneri, se aplică cota de impozit prevăzută în respectiva convenție sau acord la art. "dividende", dacă cota respectiva este mai mica decît cea prevăzută de legea română.

5. Impozitul pe profit se vărsa de către agenții economici în contul bugetului administrației centrale de stat sau bugetelor locale, după caz.

Agenții economici, cu excepția regiilor autonome de interes local, efectuează vărsămintele din impozitul pe profit în următoarele conturi deschise la unitățile Băncii Comerciale Române pe seama organelor fiscale din raza de activitate a acestora:

Pentru anul 1991, asociațiile și cooperativele de producție agricolă vărsa impozitul pe profit la bugetele locale.

Agenții economici anexează la dispoziția de plată (la exemplarul nr. 1) a impozitului pe profit calculul prevăzut în anexa nr. 5 la prezentele instrucțiuni.

Impozitul datorat de partea străină pentru profitul transferat în străinătate se vărsa la bugetul administrației centrale de stat, în același cont în care se vărsa impozitul pe profit, o dată cu efectuarea transferului.

6. Profitul impozabil anual realizat de unitățile plătitoare de impozit, cu participare de capital străin, înființate pînă la data aplicării Legii privind impozitul pe profit, se impozitează cu o cota de 30%, înainte de repartizarea acestuia între asociați.

7. Profitul net al societăților comerciale cu capital integral de stat, precum și sumele plătite ca dividende de societățile comerciale pentru partea de capital reprezentind participarea statului se vărsa integral la bugetul administrației centrale de stat sau la bugetele locale, după caz, în termen de 10 zile de la data aprobării bilanțului contabil de către adunarea generală, dar nu mai tirziu de 1 martie al anului următor.

Pentru regiile autonome, partea din profitul net rămasă după constituirea fondului de participare a angajaților la profit (5%) se vărsa integral la buget, în termenul prevăzut la alineatul precedent.

Capitolul 3 Reduceri la plata impozitului

1. Impozitul pe profit datorat de unitățile plătitoare care angajează persoane considerate handicapate, potrivit legii, se reduce proporțional cu ponderea persoanelor respective în numărul total al salariaților.

Aceasta reducere la plata impozitului pe profit se acordă lunar în raport de ponderea persoanelor handicapate în totalul salariaților din luna respectiva.

2. Impozitul aferent profitului utilizat efectiv pentru lărgirea și modernizarea bazei tehnico-materiale, a tehnologiilor de fabricație sau extinderea activității în scopul obținerii de profituri suplimentare, precum și pentru investiții destinate protejării mediului înconjurător, se reduce cu 50%, urmînd ca sumele echivalente reducerii să fie folosite cu aceeași destinație.

Aceasta reducere se acordă numai după încheierea bilanțului anual. Se considera profit reinvestit sumele cheltuite efectiv cu aceste destinații, concretizate în lucrări de investiții, a căror valoare se recuperează pe calea amortizarii, potrivit legii.

Calcularea și acordarea reducerii de impozit pe profit se fac în baza bilanțului contabil anual, pînă la 25 ianuarie al anului următor. Sumele aferente reducerii de impozit se evidențiază în contabilitatea agentului economic, într-un cont distinct.

Se admite ca profit utilizat în anul curent pentru investiții suma rezultată după scăderea din totalul cheltuielilor efective cu lucrările de investiții executate a celorlalte surse de finanțare a investițiilor, respectînd soldul existent la începutul anului cu aceasta destinație, inclusiv reducerea de impozit aferentă profitului utilizat pentru investiții în anul precedent, precum și sursele constituite în cursul anului în acest scop pe seama veniturilor obținute din valorificarea materialelor rezultate din fondurile fixe scoase din funcțiune, din vînzarea fondurilor fixe, a fondului de amortizare, a sumei cuprinse în costuri pentru recuperarea cheltuielilor geologice, a altor sume de aceasta natură.

În situația în care suma aferentă reducerii de 50% a impozitului pe profit nu a fost consumată integral pentru finanțarea investițiilor, în anul de baza, diferența va fi reportata în anul următor și utilizata, cu aceeași destinație, înaintea celorlalte surse de finanțare, pînă la lichidare. Dacă în anul următor nu s-au efectuat cheltuieli pentru finanțarea investițiilor, partea rămasă neconsumata din aceasta reducere se vărsa la bugetul administrației centrale de stat sau la bugetele locale, după caz, o dată cu regularizarea impozitului pe profit pe acest an.

Exemplu:

Un agent economic realizează un profit anual impozabil de 6.150.000 lei asupra căruia revine un impozit în suma de 2.072.000 lei, rezultind o cota medie de

2.072.000

33,69%(---------- X 100).

6.150.000

Partea din profit reinvestita reprezintă 1.000.000 lei.

Impozitul aferent părții reinvestite din profit este de

1.000.000 X 33,69

336.900 lei ------------------- .

100

Reducerea cu 50% a părții din impozit aferentă profitului reinvestit este de 168.450 lei (336.900 X 50%).

Impozitul de plată este egal cu diferența dintre impozitul total de 2.072.000 lei și suma de 168.450 lei ce reprezintă reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit, respectiv 1.903.550 lei.

3. Unitățile plătitoare de impozit care angajează persoane care, potrivit legii, sînt considerate handicapate și, în același timp, utilizează o parte din profitul obținut pentru realizarea unor acțiuni prevăzute în art. 9 din lege, beneficiază de ambele reduceri ale impozitului pe profit.

Reducerea cu 50% a impozitului aferent sumei din profit utilizata pentru realizarea acțiunilor prevăzute la art. 9 din lege se determina pe baza impozitului rezultat după aplicarea primei reduceri acordate pentru angajare de persoane handicapate.

Exemplu:

O unitate plătitoare a realizat un profit anual impozabil de 6.150.000 lei, la care, potrivit legii, corespunde un impozit de 2.072.000 lei

În cursul anului, unitatea a beneficiat de o reducere însumată a impozitului pe profit de 393.680 lei pentru personalul handicapat angajat.

Impozitul pe profit datorat prin acordarea acestei înlesniri este în suma de 1.678.320 lei (2.072.000 - 393.680).

Cota medie a impozitului influentat cu reducerea este

1.678.320 lei impozit

egala cu --------------------- X 100 = 27,29%.

6.150.000 lei profit

Partea din profit utilizata pentru realizarea de investiții este de 1.000.000 lei.

Impozitul pe profit aferent sumei de 1.000.000 lei calculat cu cota medie 27,29% (determinata în condițiile impozitului de plată rezultat după acordarea primei reduceri) este de 272.900 lei.

Reducerea de 50% calculată asupra acestei sume este de 136.450 lei.

Impozitul anual de plată rezultat este de 2.072.000 - (393.680 + 136.450) = 1.541.870 lei.

Capitolul 4 Scutiri la plata impozitului

1. Potrivit art. 5 din Legea nr. 12/1991, unitățile plătitoare de impozit pe profit înființate începînd cu data de 1 ianuarie 1991, precum și cele înființate anterior, dar care realizează profit impozabil după această dată, sînt scutite de impozitul pe profit între 5 ani și 6 luni de la data infiintarii, în funcție de profilul activității desfășurate.

Data infiintarii este data eliberării certificatului de înmatriculare în registrul comerțului sau a autorizației de funcționare. În cazul agenților economici infiintati în baza Decretului-lege nr. 54/1990, care nu au realizat profit impozabil înainte de intrarea în vigoare a legii impozitului pe profit și se reorganizează în societate comercială, data

infiintarii este data eliberării autorizației de funcționare.

Întreprinderile mici și asociațiile cu scop lucrativ, autorizate potrivit Decretului-lege nr. 54/1990, care au realizat în anul 1990 un beneficiu sub 50.000 lei, sînt considerate unități cu profit impozabil înainte de intrarea în vigoare a legii impozitului pe profit, chiar dacă acestea au beneficiat de scutire la plata impozitului.

În sensul art. 5 din Legea nr. 12/1991, nu se considera unități nou înființate unitățile care se constituie prin fuzionarea, divizarea sau transformarea unor unități existente, precum și cele reorganizate în baza art. 222 din Legea nr. 31 din 16 noiembrie 1990 privind societățile comerciale.

2. Încadrarea agenților economici în una din categoriile privind durata perioadei de scutire a impozitului pe profit se face în funcție de profilul obiectului de activitate. În situația în care obiectul de activitate al unui agent economic cuprinde domenii care se încadrează în diferite perioade de scutire, la acordarea scutirii se tine seama de activitatea cu ponderea valorică cea mai mare în volumul total al activității. Dacă nu poate fi vorba de o astfel de pondere sau dacă aceasta nu poate fi determinata, atunci scutirea se va acorda, avîndu-se în vedere activitatea pentru care se acordă perioada cea mai scurta de scutire.

3. Un agent economic beneficiază de una din perioadele de scutire de impozit pe profit, potrivit art. 5 din lege, dacă funcționează cu același profil de activitate încă o perioadă egala cu cea pentru care i s-a acordat scutirea respectiva.

Exemplu:

Un agent economic din domeniul industriei se înființează la 1 ianuarie 1991.

Potrivit legii, acesta este scutit de impozit pentru o perioadă de 5 ani, respectiv pînă la 31 decembrie 1995.

Pentru a beneficia de aceasta scutire, agentul economic trebuie să desfășoare activitate încă 5 ani de la expirarea duratei de scutire, timp în care va plati impozitul pe profit.

În cazul în care își încetează activitatea în anul 1997, agentul economic nu mai beneficiază de scutirea acordată, fiind obligat sa vireze la buget și impozitul pe profit calculat pentru întreaga perioadă de scutire.

Vărsarea la buget a impozitului aferent întregii perioade de scutire se va face o dată cu impozitul pe profit datorat pentru ultima luna de activitate.

Capitolul 5 Controlul asupra stabilirii și varsarii impozitului pe profit

1. Controlul asupra corectei determinări a profitului impozabil, impozitului pe profit, a plății impozitului și a altor sume cuvenite bugetului, potrivit Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, precum și a modului de respectare a celorlalte prevederi ale legii se exercită de către Ministerul Finanțelor, prin organele sale de specialitate centrale și teritoriale, prin verificări periodice pe baza documentelor, evidentelor conduse de plătitorii de impozit, precum și a bilanțului contabil anual și a contului de profit și pierderi, inclusiv în perioada în care agenții economici beneficiază de scutirile de impozit prevăzute de lege.

2. Cu ocazia controlului se va urmări respectarea de către plătitori a realității și legalității atît a veniturilor, cît și a cheltuielilor perioadei date, determinarea profitului impozabil, aplicarea cotelor legale pentru stabilirea impozitului pe profit, vărsarea integrală și la termen a acestuia, reflectarea corecta și la zi, în evidența contabilă, a tuturor operațiunilor efectuate etc.

3. Rezultatele verificării se vor consemna în acte de control care se întocmesc în conformitate cu prevederile legale în vigoare.

4. Constituie contravenții, în sensul Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, și se sancționează potrivit prevederilor art. 15 lit. b) și art. 17 din lege toate operațiunile efectuate în evidența contabilă care conduc, în mod direct sau indirect, la diminuarea artificiala și nelegală a profitului impozabil a fiecărei perioade și, prin aceasta, în mod implicit, a impozitului pe profit legal datorat de către toți agenții economici, precum și a profitului net de vărsat la buget de către regiile autonome și a dividendelor de către societățile comerciale cu capital de stat, în conformitate cu prevederile acestei legi, după cum urmează:

- neevidentierea integrală a tuturor veniturilor (încasărilor) fiecărei perioade;

- majorarea costurilor de producție, ale prestărilor de servicii sau cheltuielilor de circulație, după caz, precum și includerea în cheltuielile care se suporta direct din venituri, pentru determinarea profitului impozabil, a unor sume superioare celor reale aferente realizarilor perioadei sau a unor cheltuieli fără temei legal, inclusiv a sumelor reprezentind majorări de întîrziere sau sancțiuni contravenționale aplicate pentru nevărsarea integrală și la termen a obligațiilor față de buget, conform reglementărilor în vigoare în materie de impozite, taxe și alte venituri ale bugetului (impozitul pe circulația mărfurilor, impozitul pe salarii, impozitul pe clădiri, impozitul pe profit) precum și majorări și sancțiuni cu caracter financiar aplicate în baza oricăror alte reglementări;

- înregistrarea pe costuri sau pe cheltuieli de circulație, după caz, ori includerea în cheltuielile care se scad direct din venituri pentru determinarea profitului impozabil, precum și diminuarea directa a profitului impozabil cu sume reprezentind pierderi, penalități și lipsuri de inventar care, potrivit reglementărilor în vigoare și statutelor de organizare și funcționare a agenților economici, sînt imputabile;

- neincluderea în profitul impozabil a tuturor sumelor care, potrivit reglementărilor în vigoare, se înregistrează direct în contul de profit și pierderi (plusuri de inventar la materii prime și materiale, produse finite etc.);

- orice alte operațiuni nelegale efectuate în evidența contabilă care au ca efect afectarea directa sau indirecta a profitului impozabil fiecărei perioade date.

5. În situația în care se constata diminuarea impozitului pe profit ca urmare a majorării unor categorii de cheltuieli sau întocmirii unor evidente eronate, în scopul vadit de a reduce impozitul datorat, în afară de amenda, unitățile plătitoare vor vărsa la bugetul administrației centrale de stat sau la bugetul local, după caz, impozitul sustras, precum și o sumă egala cu valoarea acestuia.

Exemplu:

La un agent economic, organele fiscale au constatat următoarele:

- impozit pe profit calculat și plătit 100.000lei

- diferența de impozit stabilită de organele fiscale

care a fost sustrasa de la plata urmare faptelor

prevăzute la art. 15 lit. b) din lege 10.000lei

În aceasta situație, agentul economic, pe lîngă impozitul calculat și plătit inițial de 100.000 lei, mai datorează bugetului 10.000 lei, diferența de impozit, precum și suma de încă 10.000 lei egala cu impozitul sustras, precum și amenda aplicată de organul de constatare.

6. Diferențele de impozit stabilite se vărsa la bugetul administrației centrale de stat sau la bugetele locale, după caz, în termen de 15 zile de le data constatării.

Capitolul 6 Precizări cu caracter general

1. Obligația calculării și răspunderea pentru efectuarea plății în termen a impozitului pe profit, precum și a sumelor datorate bugetului, potrivit legii impozitului pe profit, revin unităților plătitoare.

În acest scop, agenții economici trebuie să depună, în termenele legale, lunar și trimestrial "Situația rezultatelor financiare și obligațiilor fiscale", iar anual, "Bilanțul contabil și contul de profit și pierderi" la direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București.

2. Neachitarea sumelor cuvenite bugetului administrației centrale de stat și bugetelor locale, după caz, la termenele legale, atrage plata unei majorări de 0,05% pentru fiecare zi de întîrziere asupra sumei datorate.

Majorările se calculează din ziua imediat următoare expirării termenului de plată și pînă la, inclusiv, ziua plății impozitului datorat.

Se considera ziua efectuării plății:

- ziua depunerii sumei, pentru plățile în numerar;

- ziua depunerii sumei la oficiul poștal, în cazul depunerii prin posta;

- ziua virarii sumei din contul plătitorului, cînd plata se face prin dispoziție de plată.

Zilele legale nelucrătoare nu se iau în considerare la stabilirea termenelor de plată prevăzute mai sus.

În cazul în care ultima zi a termenului de plată este zi nelucrătoare, plata impozitului se face fără majorări de întîrziere în ziua lucrătoare imediat următoare.

Pentru diferențele de impozit sau alte sume cuvenite bugetului, potrivit Legii nr. 12/1991 privind impozitul pe profit, stabilite pe perioadele anterioare de către organele de control se percep majorări de întîrziere de la data termenului scadent la care sumele în cauza trebuiau vărsate la buget.

Pentru plata impozitului pe profit stabilit potrivit art. 7 din lege, majorările de întîrziere se percep începînd cu data la care impozitul, astfel stabilit, este datorat.

Ministerul Finanțelor și organele sale teritoriale au dreptul sa dispună plata la buget din conturile agenților economici a vărsămintelor obligatorii, neachitate în termen, precum și a penalitatilor pentru întîrziere la plata.

În cazuri temeinic justificate se poate aproba reducerea sau scutirea de plată a majorărilor de întîrziere de către:

- circumscripțiile fiscale orășenești, pînă la 10.000 lei;

- administrațiile financiare municipale, ale sectoarelor municipiul București și Sectorului agricol Ilfov, pînă la 50.000 lei;

- direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, pînă la 100.000 lei;

- Ministerul Finanțelor, pentru majorările de peste 100.000 lei.

Cererea de reducere sau scutire a majorărilor de întîrziere se depune de către plătitorul în sarcina căruia au fost calculate, la unitatea fiscală teritorială în raza căreia își desfășoară activitatea.

Cererea de reducere sau scutire a majorărilor va fi analizata de organul fiscal cu toată exigenta, sub aspectul cauzelor care au determinat plata cu întîrziere a sumelor datorate bugetului administrației centrale de stat sau bugetelor locale, după caz, și frecventa unor asemenea abateri ale plătitorului respectiv. Pe baza acestei analize se întocmește un referat prin care se propune scutirea, reducerea sau respingerea cererii și care, cu viza șefului serviciului sau biroului de impozite directe, se supune spre aprobare conducerii unității fiscale. Pentru sumele ce depășesc competentele acesteia, documentația se va inainta unităților fiscale superioare sau Ministerului Finanțelor, după caz.

Cererea de reducere sau scutire a majorărilor nu suspenda obligația plății sumei datorate.

3. Contestațiile privind stabilirea, încasarea, urmărirea impozitului pe profit, a majorărilor de întîrziere, precum și a altor sume datorate bugetului administrației centrale de stat sau bugetelor locale se depun în termen de 30 de zile de la data înștiințării unității plătitoare (data înregistrării actului de constatare) și se rezolva după cum urmează:

- în prima instanța de către direcțiile generale ale finanțelor publice județene și a municipiului București, în termen de 30 de zile de la înregistrare;

- împotriva deciziei date, agentul economic poate face contestație, în termen de 30 de zile de la primirea răspunsului, la Ministerul Finanțelor, care în cel mult 40 de zile de la înregistrare este obligat sa o soluționeze. Soluția data este definitivă.

Depunerea contestației nu suspenda obligația plătitorului de a vira la buget sumele contestate.

4. Contestațiile cu privire la stabilirea impozitului pe profit, a majorărilor de întîrziere, precum și a altor sume datorate bugetului sînt supuse unei taxe de timbru de 2% calculată la suma contestată. Aceasta taxa nu poate fi mai mica de 100 lei.

Taxa de timbru se datorează indiferent dacă o alta contestație, cu același obiect, înregistrată și rezolvată anterior, a fost taxată.

În vederea calculării taxei de timbru, unitățile plătitoare de impozit pe profit sînt obligate sa specifice în scris cuantumul sumei contestate.

Taxa de timbru se achită anticipat.

Nerespectarea acestei obligații duce la neluarea în considerare a contestației. În acest caz, organul fiscal face cunoscut agentului economic obligația de timbrare a contestației, iar termenul de soluționare curge de la data prezentării dovezii plății taxei de timbru.

În situația admiterii integrale sau parțiale a contestației, taxa de timbru se restituie integral sau proporțional cu reducerea sumei contestate.

5. În cazul nedeclararii profitului anual sau calculării eronate de către agenții economici a impozitului pe profit, stabilirea sau modificarea impozitului se face pentru o perioadă de 3 ani în urma de la data constatării (Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctiva - republicat în 1960.

În acest termen nu se încadrează unitățile plătitoare de impozit care și-au încetat activitatea într-un interval de timp mai mic decît cel pentru care au fost scutite de plată impozitului. În astfel de situații, impozitul se stabilește pentru întreaga perioadă de activitate, inclusiv cea de scutire, prescripția dreptului la acțiune începînd să curgă de la data constatării neîndeplinirii condițiilor de scutire, respectiv 3 ani de la data încetării activității.

Ministrul finanțelor

Theodor Stolojan