Hotărârea nr. 12/1990

Articolul 1

Pînă la alegerea Biroului permanent, lucrările Adunării Deputaților sînt conduse, potrivit

Decretului-lege nr. 92/1990

pentru alegerea parlamentului și a Președintelui României, de cel mai în vîrsta deputat, asistat de 4 secretari, stabiliți din rindul celor mai tineri deputați. Imposibilitatea exercitării atribuțiilor de către președintele de vîrsta sau de către unu ori mai mulți secretari prevăzuți la alin. 1 atrage, de drept, înlocuirea acestora cu deputatul cel mai în vîrsta sau, după caz, cu cei mai tineri deputați din rindul celor prezenți.

Articolul 2

În vederea formării organelor de lucru și desfășurării activității adunării, deputații se constituie în grupuri parlamentare alcătuite din cel puțin 10 deputați care au figurat în alegeri pe listele partidelor sau formatiunilor politice respective.

Deputații aleși din partea unor partide sau formațiuni politice care nu întrunesc numărul necesar pentru a constitui un grup parlamentar se pot reuni, pentru a constitui un asemenea grup, sau se pot afilia la alte grupuri parlamentare constituite potrivit alin. 1.

Grupurile parlamentare astfel constituite își aleg un președinte și, după caz, unu sau mai mulți vicepreședinți.

Președintele grupului comunică adunării numărul deputaților și componenta nominală a grupului parlamentar pe care îl conduce.

Succesiunea comunicărilor se stabilește de către președintele de vîrsta al adunării, în ordinea mărimii grupurilor parlamentare.

Articolul 3

Pentru validarea mandatelor, Adunarea Deputaților alege, în prima sa ședința, o comisie compusa din 30 de deputați care să reflecte, în mod proporțional, configurația politica a adunării, asa cum aceasta rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Comisia de validare funcționează pe întreaga durata a mandatului Adunării Deputaților.

Articolul 4

Numărul deputaților ce vor fi desemnați în comisia de validare de către fiecare grup parlamentar este în funcție de proporția membrilor fiecărui grup în totalul deputaților.

Propunerile pentru stabilirea numărului de deputați ce revine fiecărui grup parlamentar se fac de către președinții acestor grupuri și se transmit secretarilor.

Președintele de vîrsta prezintă adunării aceste propuneri în ordinea mărimii grupurilor parlamentare, iar Adunarea Deputaților hotărăște asupra lor cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor săi.

Propunerile pentru componenta comisiei se fac de grupurile parlamentare în limita numărului de locuri în comisie aprobat.

Componenta comisiei este aprobată de adunare cu votul a cel puțin jumătate plus unu din membrii săi.

Articolul 5

Comisia de validare își alege un președinte și 2 vicepreședinți, care alcătuiesc biroul comisiei, și se organizează în 9 grupe de lucru, alcătuite din cîte 3 membri, cu respectarea regulii proportionalitatii prevăzute la art. 3 alin. 1. Alegerea se face prin vot deschis.

Articolul 6

Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele primite de la Biroul Electoral Central pentru alegerea deputaților, cu excepția celor privind membrii grupelor de lucru.

Verificarea legalității alegerii deputaților care compun grupele de lucru se face de către biroul comisiei de validare.

Biroul comisiei de validare și grupele de lucru sînt obligate să prezinte comisiei propunerile privind validarea sau invalidarea mandatelor de deputați, în scris, în termen de cel mult 3 zile de la constituirea comisiei. Aceste propuneri se adoptă cu votul majorității membrilor.

După expirarea termenului de 3 zile, discutarea dosarelor nesolutionate se face în plenul comisiei.

Articolul 7

Comisia de validare poate propune invalidarea alegerii unui deputat numai în cazul în care:

a) exista contestații care nu au fost soluționate potrivit legii;

b) constata ca soluționarea contestațiilor s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de soluționare;

c) constata ca alegerea deputatului s-a făcut prin frauda electorală.

Articolul 8

Comisia, în cel mult 4 zile de la constituire, întocmește un raport în care vor fi precizati deputații pentru care se propune validarea sau invalidarea mandatelor, cu motivarea pe scurt a propunerilor de invalidare.

Articolul 9

Raportul este aprobat de comisie cu votul a jumătate plus unu din membrii acesteia; în caz de paritate, votul președintelui este hotărîtor.

Articolul 10

Raportul comisiei de validare se prezintă Adunării Deputaților de către președintele comisiei a doua zi după aprobarea acestuia.

Adunarea Deputaților se convoacă, de drept, în a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare, pentru dezbaterea raportului acesteia.

Articolul 11

în cazul deputaților pentru care nu exista motive de invalidare potrivit art. 7, se întocmește o lista cu numele și prenumele acestora, asupra căreia adunarea se pronunța printr-un singur vot. în cazul deputaților la care a fost propusă invalidarea mandatului, adunarea dezbate și se pronunța prin vot pentru fiecare caz în parte.

Validarea sau invalidarea mandatelor de deputați se face cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor Adunării Deputaților.

Articolul 12

Adunarea Deputaților este legal constituită după validarea a două treimi din mandatele de deputat.

Articolul 13

După constituirea legală a Adunării Deputaților se alege președintele Adunării Deputaților și Biroul permanent al acesteia.

Președintele Adunării Deputaților este și președintele Biroului permanent, din care mai fac parte 4 vicepreședinți, 4 secretari și 2 chestori.

Biroul permanent se constituie cu respectarea, pe cît posibil, a configurației politice a adunării, asa cum rezultă din constituirea grupurilor parlamentare.

Articolul 14

Președintele Adunării Deputaților este ales prin vot secret, cu buletine de vot pe care sînt înscrise numele și prenumele tuturor candidaților propuși de grupurile parlamentare. Fiecare grup parlamentar poate face o singura propunere.

Este declarat ales președinte al Adunării Deputaților candidatul care a întrunit, la primul tur de scrutin, votul a cel puțin jumătate plus unu din voturile tuturor deputaților.

Dacă nici un candidat nu a întrunit numărul de voturi necesar, se organizează un al doilea tur de scrutin, în cadrul căruia va fi declarat președinte al Adunării Deputaților candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi din totalul voturilor exprimate.

În caz de egalitate de voturi se organizează un nou tur de scrutin, la care vor participa candidații aflați în balotaj.

Articolul 15

O dată cu alegerea președintelui adunării, activitatea președintelui de vîrsta încetează.

Articolul 16

Alegerea vicepreședinților, secretarilor și chestorilor care compun Biroul permanent se face la propunerea grupurilor parlamentare.

În vederea depunerii propunerilor, Adunarea Deputaților stabilește numărul de locuri din Biroul permanent care revine fiecărui grup parlamentar, în condițiile art. 4. Propunerile se transmit președintelui Adunării Deputaților.

Propunerile nominale pentru funcțiile prevăzute la alin. 1 se fac de președinții grupurilor parlamentare, în cadrul numărului de locuri stabilit potrivit alin. 2. Propunerile se înaintează președintelui Adunării Deputaților, care le va supune votului adunării în condițiile art. 14.

Articolul 17

O dată cu alegerea Biroului permanent, activitatea secretarilor desemnați în condițiile art. 1 alin. 1 încetează.

Articolul 18

După alegerea Biroului permanent, președintele Adunării Deputaților, de comun acord cu președintele Senatului, convoacă ședința comuna a Adunării Deputaților și Senatului pentru prezentarea hotărîrii Curții Supreme de Justiție privitoare la validarea alegerii Președintelui României.

Articolul 19

Lucrările ședinței comune se desfășoară în prezenta candidatului a cărui alegere a fost validată de Curtea Suprema de Justiție și sînt conduse de președinții celor două camere.

Articolul 20

Președintele Curții Supreme de Justiție prezintă în ședința comuna a Adunării Deputaților și Senatului hotărîrea Curții Supreme de Justiție cu privire la validarea alegerii Președintelui României.

După prezentarea hotărîrii Curții Supreme de Justiție, președintele Senatului declara ca cel ales este Președintele României.

Articolul 21

Hotărîrile prevăzute de prezentele norme se adoptă prin vot deschis, în afară de cazurile în care se prevede altfel.

Articolul 22

Biroul permanent al Adunării Deputaților, ca organ de lucru al acesteia, are următoarele atribuții:

a) propune adunării perioada în care se va desfășura sesiunea, iar la terminarea acesteia, data la care adunarea își va relua lucrările;

b) supune aprobării Regulamentul Adunării Deputaților, precum și propunerile de modificare a acestuia;

c) pregătește și asigura desfășurarea, în bune condiții a lucrărilor Adunării Deputaților;

d) supune votului deputaților, la propunerea grupurilor parlamentare, componenta nominală a comisiilor permanente;

e) primește și distribuie proiectele și propunerile de legi, precum și rapoartele comisiilor;

f) întocmește, cu consultarea Guvernului și, după caz, a grupurilor parlamentare, proiectul ordinii de zi a ședințelor parlamentare;

g) conduce și controlează serviciile Adunării Deputaților;

h) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de către Adunarea Deputaților.

Articolul 23

Președintele Adunării Deputaților are următoarele atribuții:

a) conduce lucrările Adunării Deputaților, fiind asistat de 2 secretari;

b) asigura menținerea ordinii în timpul dezbaterilor și respectarea regulamentului;

c) anunta rezultatul votării și hotărîrile adoptate;

d) asigura legătură Adunării Deputaților cu Președintele României, cu Senatul și cu Guvernul;

e) reprezintă Adunarea Deputaților în relațiile interne și externe;

f) îndeplinește oricare alte atribuții prevăzute de prezentul regulament sau însărcinări date de către Adunarea Deputaților.

Articolul 24

Vicepreședinții îndeplinesc, în ordinea stabilită de Biroul permanent, atribuțiile președintelui în absenta acestuia, precum și alte sarcini încredințate de Biroul permanent.

Articolul 25

Secretarii întocmesc lista inscrierilor la cuvint, pe baza solicitărilor scrise ale deputaților, în ordinea în care au fost făcute, prezintă propunerile, amendamentele și orice alte comunicări adresate adunării, efectuează apelul nominal, noteaza rezultatul votului, țin evidenta hotărîrilor adoptate, veghează la întocmirea stenogramelor și proceselor-verbale, asista președintele în realizarea atribuțiilor ce-i revin și îndeplinesc orice alte sarcini trasate de către acesta.

Articolul 26

Chestorii verifica modul de gestionare a patrimoniului Adunării Deputaților, exercita controlul financiar asupra cheltuielilor efectuate, prezintă adunării proiectul de buget al acesteia și încheierea exercițiului bugetar anual, asigura menținerea ordinii în localul Adunării Deputaților și îndeplinesc alte atribuții, în conformitate cu dispozițiile președintelui acesteia.

Articolul 27

Comisiile sînt organe de lucru ale Adunării Deputaților, înființate cu scopul de a îndeplini însărcinările ce le sînt încredințate în vederea pregătirii lucrărilor adunării.

Articolul 28

Adunarea Deputaților își organizează comisii permanente și își poate constitui comisii speciale, de ancheta sau de mediere.

Adunarea Deputaților poate constitui, de asemenea, comisii comune cu Senatul.

Articolul 29

Alegerea membrilor comisiilor Adunării Deputaților este supusă principiului reprezentării proporționale a grupurilor parlamentare.

Pentru fiecare comisie aleasă, numărul de locuri care revine fiecărui grup parlamentar se stabilește de către Adunarea Deputaților, la propunerea Biroului permanent.

Articolul 30

Depunerea candidaturilor are loc, în termenul stabilit de președintele Adunării Deputaților, de către grupurile parlamentare în funcție de proporția membrilor fiecărui grup parlamentar în totalul deputaților.

Articolul 31

Membrii comisiilor sînt desemnați prin acordul președinților grupurilor parlamentare, cu respectarea principiului reprezentării proporționale a acestora.

În cazul în care nu exista nici un dezacord asupra desemnării membrilor în comisii potrivit alin. 1, adunarea va aproba cu votul deschis al majorității membrilor săi componenta comisiilor.

Articolul 32

Dacă grupurile parlamentare nu ajung la un acord asupra componentei uneia sau mai multor comisii, Biroul permanent propune și adunarea hotărăște, cu votul majorității membrilor săi, asupra candidaturilor susținute de fiecare din grupurile parlamentare, respectîndu-se principiul reprezentării proporționale a acestora.

Articolul 33

În prima lor ședința, convocată de președintele adunării, comisiile își aleg birourile compuse, de regula, dintr-un președinte, 2 vicepreședinți și 2 secretari. în componenta birourilor se va urmări respectarea, pe cît este posibil, a configurației politice a adunării.

Articolul 34

Biroul fiecărei comisii aproba ordinea de zi a ședințelor, constituie, dacă este cazul, subcomisii, desemnindu-le componenta, sarcinile și conducerea, stabilește sarcinile ce revin deputaților și ia hotărîri în toate problemele ce interesează bunul mers al activității comisiei.

Articolul 35

Președintele comisiei asigura reprezentarea acesteia în raporturile ei cu Biroul permanent și cu celelalte comisii. El conduce ședințele comisiei, poate propune ca la lucrările acesteia sa participe și alte persoane din afară ei, dacă interesele efectuării lucrării respective o cer, are acces, ca reprezentant al comisiei, la lucrările altor comisii care examinează lucrări ce prezintă importanța pentru comisia pe care o conduce, îndeplinește alte atribuții prevăzute de prezentul regulament.

Vicepreședinții îndeplinesc, pe rind, în lipsa președintelui, atribuțiile acestuia.

Secretarii asigura redactarea actelor comisiei (rapoarte, avize, procese-verbale etc.) și efectuează numărarea voturilor exprimate în cadrul ședințelor comisiei.

Articolul 36

Convocarea ședințelor comisiei se face de către președintele acesteia sau, în lipsa lui, de un vicepreședinte care îl înlocuiește, cu cel puțin 3 zile înainte.

Participarea deputaților la ședințele comisiilor este obligatorie.

În caz de absenta nejustificată la 3 ședințe ale comisiei, deputatului în cauza i se reduce salariul de baza cu 1/4, iar dacă absentele continua, comisia apreciază asupra altor sancțiuni. în cazul cînd un membru al comisiei lipsește nejustificat la mai mult de 6 ședințe într-o sesiune, el se considera demisionat din comisie, iar grupul parlamentar care l-a propus nu va putea desemna un alt reprezentant în locul lui.

Articolul 37

Ședințele comisiilor nu sînt publice.

În mod excepțional, comisiile pot hotărî ca la dezbaterile lor să fie prezenți delegați ai presei și, după caz, să fie transmise la radio sau televiziune, dacă acest lucru nu aduce atingere unor interese de stat care recomanda păstrarea secretului acestor dezbateri.

Articolul 38

Miniștrii au acces la lucrările comisiilor; Guvernul trebuie înștiințat, prin președintele adunării, de data la care au loc ședințele acestora.

Comisiile pot decide ca anumite lucrări să se desfășoare fără prezenta unor reprezentanți ai Guvernului.

Articolul 39

Comisia poate invita sa participe la ședințele sale persoane interesate și specialiști din partea unor organe de stat sau a altor organisme specializate.

La ședințele comisiilor au dreptul sa participe deputații care au făcut propuneri ce stau la baza lucrărilor acestora (autori de propuneri legislative, de amendamente, de ancheta parlamentară etc.), precum și, la cererea președintelui comisiei, specialiști din Compartimentul tehnic legislativ.

Persoanele prevăzute în prezentul articol pot fi ascultate în ședința comisiei, dar nu pot participa la vot.

Articolul 40

Pentru ca ședințele comisiilor să aibă loc în mod legal, este necesară participarea a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor lor.

Hotărîrile comisiilor se adoptă cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul membrilor lor.

Articolul 41

Președinții comisiilor, în acord cu președintele adunării, vor urmări ca, pe timpul desfășurării sesiunilor, o zi pe saptamina să fie consacrată exclusiv activității în comisii.

Articolul 42

La deschiderea dezbaterilor sau începerea lucrării aflate în examinarea comisiei, aceasta desemnează, la propunerea președintelui, unu sau mai mulți raportori dintre membrii săi.

Aceștia vor redacta raportul sau avizul comisiei, care va fi supus aprobării acesteia prin vot.

Rapoartele și avizele vor cuprinde, în mod obligatoriu, pe lîngă opinia majorității membrilor comisiei, și părerea contrară, motivată, a celorlalți deputați din comisie.

Articolul 43

Votul în comisie este, de regula, deschis.

În anumite situații, hotărîte prin vot de membrii acesteia, se poate recurge și la vot secret.

Articolul 44

Cu privire la desfășurarea ședințelor comisiilor se încheie procese-verbale. Acestea pot fi puse la dispoziția altor persoane decît membrilor comisiei numai cu încuviințarea președintelui acesteia, afară de cazul în care ședințele comisiei au fost publice.

Președintele comisiei va putea hotărî stenografierea dezbaterilor acesteia.

2. Comisiile permanente

Articolul 45

Comisiile permanente se aleg pe toată durata legislaturii. Denumirea și domeniile de activitate ale comisiilor permanente sînt următoarele:

1. Comisia economică

- programe de reconstrucție și dezvoltare economică, mijloacele și instituțiile specifice ale economiei de piața; probleme ale consumatorilor, prețurilor și concurentei; libera inițiativă; privatizarea; controlul activității întreprinderilor în proprietatea statului; probleme privind importul și exportul de capital;

- alte probleme privind strategia dezvoltării economice și politica reformei.

2. Comisia pentru buget și finanțe

- bugetul de stat și execuția bugetului; politica financiară; sistemul de taxe și impozite; echilibrul monetar, circulația bănească; credite și sisteme de credite; dobinzi, scont; bursa de valori și efecte; împrumuturi externe ale statului sau garantate de stat; investiții realizate din credite bugetare.

3. Comisia pentru industrie și servicii

- probleme privind progresul tehnic, dezvoltarea tehnologică, informatizarea, asigurarea calității și altele referitoare la dezvoltarea industriala a ramurilor și subramurilor economiei naționale; dezvoltarea industriei mici pe baza liberei inițiative, privatizării și formelor de asociere cooperatiste; sistemul de servicii.

4. Comisia pentru agricultura, silvicultura, industrie alimentara și servicii pentru agricultura

- programe în domeniul agriculturii, privatizarea, dezvoltarea horticulturii, zootehniei, pisciculturii, fondului cinegetic, gospodărirea fondului funciar; probleme ale silviculturii; controlul activității întreprinderilor agricole în proprietatea statului; dezvoltarea serviciilor pentru agricultura și a industriei alimentare, inclusiv pe baza liberei inițiative.

5. Comisia pentru drepturile omului, culte și problemele minorităților naționale

- drepturile omului și cetățeanului, problemele minorităților, libertatea de constiinta, problemele cultelor religioase, libertatea de exprimare prin alte mijloace decît prin presa.

6. Comisia pentru echilibru ecologic și protecția mediului

- sisteme ecologice și echilibru ecologic, calitatea aerului, apei, solului; protecția florei, faunei și așezărilor umane; recuperarea zonelor deteriorate; tehnologii pentru controlul și eliminarea emisiilor poluante; gospodărirea apelor.

7. Comisia pentru administrația centrala și locală, amenajarea teritoriului și urbanism

- autonomia locală; reforme administrative; organizarea administrativ-teritorială; statutul funcționarului public; sisteme urbane; rețele urbane și rurale; finanțele locale.

8. Comisia pentru munca, sănătate, protecție socială și statutul femeii în societate

- raporturile de muncă; soluționarea conflictelor de muncă; legislația sindicala; organizarea asigurărilor sociale; ocrotirea sănătății populației; asistența sanitară; organizarea rețelei sanitare, inclusiv prin privatizare; protecția socială; problemele mamei și copilului, batrinilor și handicapaților.

9. Comisia pentru învățămînt, știința, tineret, sport

- învățămîntul de toate gradele; cercetarea științifică, protecția inventiilor și inovatiilor; problemele tineretului și activitatea sportiva.

10. Comisia pentru cultura, arte, mijloace de informare în masa

- instituții de arta și cultura; protecția patrimoniului cultural național; activitatea de presa, radio și televiziune; legislația presei și altor mijloace de informare în masa.

11. Comisia pentru apărarea și asigurarea ordinii publice

- apărare, ordine publică, probleme legate de siguranță statului.

12. Comisia de politica externa (comuna celor două adunări)

- probleme și programe de politica externa a României; dialogul bilateral cu parlamentele altor state; relațiile dintre Parlamentul României și Uniunea Interparlamentara, Parlamentul European, Adunarea parlamentară a Consiliului Europei, precum și cu alte organisme parlamentare, regionale și mondiale; tratate, convenții și alte instrumente internaționale la care adera România;

- audierea persoanelor propuse a fi numite în funcția de ambasador al României în străinătate, în urma căreia da un aviz consultativ.

13. Comisia juridică, de disciplina și imunități

- reglementări din domeniul dreptului civil, penal, contraventional, procedura civilă, penală, administrativă, organizarea judecătorească și alte reglementări cu caracter precumpanitor juridic; probleme legate de interpretarea Regulamentului Adunării Deputaților; probleme de disciplina parlamentară, imunități.

14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor și pentru petiții

- examinarea petitiilor primite și cercetarea abuzurilor semnalate prin aceste petiții în cazurile în care adunarea dispune aceasta ca urmare a prezentării, potrivit regulamentului, a unei petiții în fața adunării.

Articolul 46

Un deputat poate face parte din cel mult două comisii permanente.

Calitatea de membru al comisiei încetează la propunerea grupului parlamentar și cu aprobarea Adunării Deputaților. în aceasta situație, grupul parlamentar poate propune înlocuirea deputatului în comisie. Un grup parlamentar poate înlocui cel mult doi deputați în cursul unei legislaturi.

în cazul destramarii unui grup parlamentar, Biroul permanent poate hotărî asupra rămînerii în comisie a reprezentantului acestui grup.

Articolul 47

Comisiile permanente avizează proiecte de legi, propuneri legislative și amendamente, pot efectua anchete parlamentare, dezbateri și hotărăsc asupra altor probleme trimise de Biroul permanent.

Articolul 48

Biroul permanent înaintează, spre dezbatere și avizare, proiectele de legi, propunerile legislative și amendamentele comisiei permanente sesizate în fond, în competența căreia intra materia reglementată prin proiectul sau propunerea respectiva. El poate sesiza și alte comisii pentru a-și da avizul cu privire la lucrarea respectiva.

Articolul 49

Orice comisie permanenta care se socotește competența pentru a-și da avizul asupra unui proiect de lege, propunere legislativă sau amendament trimis de Biroul permanent altei comisii informează pe președintele acestuia ca intenționează să-și dea avizul.

în caz de refuz din partea biroului, adunarea hotărăște prin vot.

Articolul 50

Dacă o comisie permanenta considera ca un proiect de lege sau o propunere legislativă este de competența în fond a altei comisii, ea poate cere Biroului permanent trimiterea lor către acea comisie.

în caz de refuz din partea acestuia, se va proceda potrivit art. 49 alin. 2.

La fel se va proceda și în caz de conflict de competența între comisii.

Articolul 51

Comisia permanenta sesizată în fond va putea stabili un termen în care să-i fie remise avizul sau avizele celorlalte comisii care examinează proiectul sau propunerea legislativă, consultindu-se cu acestea și ținînd seama de termenul de predare a raportului.

În caz de nerespectare a acestui termen, comisia sesizată în fond își va putea redacta raportul fără a mai aștepta avizul sau avizele respective.

Articolul 52

La cererea comisiilor sesizate pentru avize, comisia sesizată în fond va putea incuviinta ca la lucrările ei sa participe, cu vot consultativ, raportorul sau raportorii comisiilor sesizate pentru avize.

Articolul 53

În raportul comisiilor sesizate în fond se va face referire la toate avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea respectiva.

Raportul va cuprinde propuneri motivate privind admiterea fără modificări a actului examinat, respingerea acestuia sau admiterea lui cu modificări și se înaintează Biroului permanent.

Articolul 54

Dacă Biroul permanent stabilește un termen înăuntrul căruia comisia sesizată în fond trebuie să-și depună raportul, modificarea acestui termen poate fi aprobată numai de adunare.

Raportul va fi imprimat și difuzat deputaților cu cel puțin 3 zile înainte de data stabilită pentru dezbaterea proiectului sau propunerii legislative în plenul adunării.

Articolul 55

Avizarea amendamentelor scrise, depuse de deputați cu cel puțin 7 zile înainte de data dezbaterii în plen, se va face de către comisia sesizată în fond și, numai dacă aceasta considera necesar, și de o alta comisie.

Pentru amendamentele orale prezentate în plen cu privire la probleme de redactare sau alte aspecte mai puțin însemnate, avizarea se va putea face oral de către raportorul comisiei sesizate în fond, la solicitarea președintelui adunării.

Articolul 56

Dacă în urma dezbaterilor în plen intervin modificări importante pentru conținutul proiectului sau propunerii legislative, președintele adunării apreciază asupra necesității supunerii proiectului spre reexaminare comisiei sesizate în fond și solicita adunării să se pronunțe prin vot.

Articolul 57

Comisiile permanente pot tine ședințe comune cu aprobarea președintelui adunării care va statua, cu acest prilej, în ce mod se va asigura conducerea lucrărilor comisiilor reunite. în asemenea situații, comisiile pot conveni ca raportul sau avizul lor să fie comun.

Articolul 58

Orice comisie permanenta poate porni o ancheta, în cadrul competentei sale, privitoare la activitatea desfășurată de Guvern, cu încuviințarea Adunării Deputaților.

Pentru a obține încuviințarea, comisia va prezenta o cerere scrisă, adoptată cu votul majorității membrilor comisiei, în care vor fi enunțate materiile ce formează obiectul anchetei, scopul ei, mijloacele necesare și termenul în care raportul comisiei urmează a fi prezentat Adunării Deputaților.

3. Comisii speciale

Articolul 59

Adunarea Deputaților își va putea constitui comisii speciale pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte obiective, indicate în hotărîrea de înființare a comisiei. Propunerile legislative astfel elaborate nu se mai supun examinării altor comisii.

Prin aceeași hotărîre se vor desemna deputații ce compun comisia și biroul acesteia, la propunerea Biroului permanent al adunării, și se va stabili termenul în care raportul acesteia va fi depus.

Celelalte probleme legate de organizarea și funcționarea comisiei vor fi reglementate de biroul acesteia, în măsura în care prevederile art. 27 - 44 din prezentul capitol nu sînt îndestulătoare.

4. Comisii de ancheta

Articolul 60

La cererea unei treimi din membrii săi, Adunarea Deputaților va putea hotărî înființarea unei comisii de ancheta, prevederile art. 27 - 44 și art. 59 alin. 2 și 3 fiind aplicabile.

Articolul 61

Comisia de ancheta citeaza ca martor orice persoană care poate avea cunoștința despre vreo fapta sau împrejurare de natura sa servească la aflarea adevărului în cauza care formează obiectul activității comisiei.

La cererea comisiei de ancheta orice persoană care cunoaște vreo proba sau deține vreun mijloc de proba este obligată să le aducă la cunoștința sau să le înfățișeze. Instituțiile și organizațiile sînt obligate, în condițiile legii, sa dea concursul la solicitarile comisiei de ancheta.

Cînd pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări în vederea aflarii adevărului sînt necesare cunoștințele unor experți, comisia de ancheta dispune efectuarea de expertize.

Dispozițiile legii referitoare la citarea, prezentarea și ascultarea martorilor, precum și cele privitoare la prezentarea și predarea obiectelor ori înscrisurilor sau efectuarea expertizelor, se aplică în mod corespunzător.

Mărturia mincinoasă se sancționează potrivit legii.

Dispozițiile prezentului articol se aplică și în cazul comisiilor de ancheta instituite potrivit art. 58.

5. Comisii de mediere

Articolul 62

În cazul în care una din camere adopta un proiect de lege sau propunere legislativă cu modificări față de textul adoptat de cealaltă camera, președintele Adunării Deputaților, de acord cu președintele Senatului, va iniția procedura de mediere.

În acest scop, Biroul permanent va desemna, la propunerea grupurilor parlamentare, un număr de 7 deputați care vor face parte din comisia de mediere a celor două camere, urmărindu-se respectarea proportiei membrilor fiecărui grup parlamentar în totalul deputaților.

Deputații stabiliți de Biroul permanent împreună cu 7 senatori, desemnați de organul de lucru similar al Senatului, formează comisia de mediere.

Articolul 63

Comisia de mediere se reuneste, la convocarea celui mai în vîrsta deputat sau senator, la sediul camerei din care el face parte, își alege un birou și își stabilește regulile după care își va desfășura activitatea, inclusiv termenul în care urmează să prezinte raportul.

Conducerea lucrărilor comisiei se realizează prin rotație de către un deputat sau un senator, stabiliți de comisie.

Articolul 64

Hotărîrile comisiei se iau cu acordul majorității membrilor acesteia. în caz de paritate, decide votul președintelui care conduce ședința comisiei, în ziua cînd are loc supunerea la vot.

Articolul 65

Activitatea comisiei încetează o dată cu depunerea raportului, a cărui aprobare are loc în condițiile art. 64.

În cazul în care comisia de mediere nu ajunge la un acord cu privire la problemele aflate în divergenta, în termenul stabilit potrivit art. 63 alin. 1, textele în divergenta se supun dezbaterii în ședința comuna a celor două camere, sub conducerea succesiva a președintelui Adunării Deputaților, respectiv a președintelui Senatului.

Hotărîrea se adoptă cu votul majorității membrilor prezenți.

Articolul 66

Prevederile art. 29 - 32 se aplică și pentru alegerea președintelui adunării și a celorlalți membri ai Biroului permanent, precum și a altor organe de lucru constituite de adunare.

Articolul 67

Proiectul ordinii de zi a ședințelor Adunării Deputaților se adoptă de către Biroul permanent în prima jumătate a saptaminii premergătoare ședinței parlamentare.

Materialele care se supun Adunării Deputaților se transmit, pentru a se înscrie pe ordinea de zi, Biroului permanent cu cel puțin 10 zile înainte de dezbaterea acestora în plen, în afară de cazul în care prin lege sau prezentul regulament nu se prevede un termen mai scurt.

Articolul 68

La ședințele Biroului permanent în care se dezbate proiectul ordinii de zi participa, de drept, reprezentantul Guvernului și, la invitația biroului, delegații grupurilor parlamentare nereprezentate în componenta acestuia.

Articolul 69

Proiectul ordinii de zi cuprinde, în ordine, proiecte de legi, propuneri legislative, precum și, după caz, întrebări, interpelări, petiții sau probleme propuse de Guvern, Biroul permanent ori deputați.

Proiectele de legi, avizate de comisii, se înscriu pe ordinea de zi în cel mult 10 zile de la primirea raportului comisiei sesizate în fond.

Articolul 70

La cererea Președintelui României, Biroul permanent înscrie cu prioritate și la data solicitată de acesta prezentarea și dezbaterea mesajelor pe care el le adresează adunării.

În mod asemănător se va proceda și cu alte cereri ale Președintelui României, legate de îndeplinirea atribuțiilor acestuia.

Articolul 71

Biroul permanent va stabili zilele și orele la care deputații vor putea adresa întrebări Guvernului sau ministrilor.

În aceste zile este obligatorie prezenta unui reprezentant al Guvernului.

Articolul 72

Proiectul ordinii de zi este supus spre aprobare adunării în ultima zi de lucru, stabilită potrivit art. 110, ce precede perioada pentru care a fost întocmită. Proiectul se aproba cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul deputaților prezenți.

Articolul 73

Modificarea ordinii de zi poate avea loc numai în prima zi a saptaminii, la cererea Guvernului, a Biroului permanent sau a unui grup parlamentar.

Motivarea cererii de modificare a ordinii de zi se face printr-o singura luare de cuvint limitată în timp. în cazul în care exista opoziție, se va da cuvintul unui singur vorbitor, după care se va trece la vot.

Modificarea ordinii de zi se efectuează în aceleași condiții ca și aprobarea acesteia.

Articolul 74

La cererea primului-ministru, Biroul permanent înscrie pe ordinea de zi aprobarea listei cuprinzînd componenta Guvernului, cît și eventualele modificări ale acestuia.

Articolul 75

Dreptul de inițiativa legislativă aparține Guvernului și deputaților prin grupul parlamentar de care aparțin sau individual. Adunarea Deputaților dezbate și proiectele sau propunerile legislative transmise de către Senat.

În exercițiul dreptului de inițiativa legislativă, Guvernul înaintează adunării proiecte de legi, iar deputații, propuneri legislative. Ele trebuie însoțite de o expunere de motive și redactate în forma proprie unui act normativ, pe articole și, după caz, capitole și secțiuni.

Articolul 76

Toate proiectele și propunerile legislative se înregistrează de către Biroul permanent în ordinea prezentării lor și sînt aduse la cunoștința adunării, la prima ședința, prin anunțarea titlului și a inițiatorului acestora. Ele se imprima și se distribuie deputaților de îndată și nu pot fi trecute pe ordinea de zi decît după trecerea unui termen de cel puțin 10 zile.

Articolul 77

Proiectele și propunerile legislative se trimit de către Biroul permanent, spre dezbatere și avizare, comisiilor permanente competente.

De asemenea, aceste propuneri sau proiecte se vor transmite și Compartimentului tehnic legislativ spre examinare, care va comunică opinia sa comisiei sesizate în fond.

Examinarea proiectelor și propunerilor legislative se poate face și la cererea altei comisii care se considera competența, în condițiile art. 49.

Articolul 78

Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative poate să-și retragă proiectul sau propunerea pînă la înscrierea acesteia pe ordinea de zi.

Articolul 79

După examinarea proiectului sau propunerii legislative, comisia permanenta sesizată în fond întocmește un raport care va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea sau, după caz, modificarea ori respingerea proiectului sau propunerii legislative examinate.

Raportul, însoțit de avizele celorlalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea legislativă, se transmite Biroului permanent, care va asigura multiplicarea și difuzarea acestuia către Guvern și deputați, cu respectarea termenului prevăzut la art. 54 alin. 2.

Articolul 80

Proiectele și propunerile legislative avizate potrivit art. 77 - 79 se supun dezbaterii adunării în succesiunea prevăzută pe ordinea de zi aprobată de aceasta.

Articolul 81

Grupurile parlamentare sau Guvernul au dreptul de a prezenta amendamente în scris, motivate, care se transmit Biroului permanent cu cel puțin 7 zile înainte de dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative.

Amendamentele se supun examinării comisiilor competente și concluziile acestora se adauga la raportul întocmit anterior.

Articolul 82

Dezbaterea proiectului sau propunerii legislative este precedată de prezentarea, de către initiator, a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum și a raportului comisiei permanente.

Raportul comisiei permanente este prezentat de către președintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie.

Articolul 83

Pentru dezbaterea generală a proiectului sau a propunerii legislative, președintele adunării da cuvintul deputaților în ordinea înscrierii la cuvint, cîte unu din partea fiecărui grup.

Articolul 84

Initiatorul proiectului sau al propunerii legislative are dreptul sa ia cuvintul înainte de închiderea dezbaterii generale.

Articolul 85

În faza dezbaterii generale a proiectului sau a propunerii legislative nu pot fi propuse amendamente.

Articolul 86

Dacă prin raportul comisiei se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative, după închiderea dezbaterii generale, președintele poate cere adunării să se pronunțe prin vot.

Articolul 87

Adunarea Deputaților trece la dezbaterea pe articole a proiectului sau a propunerii legislative, cu modificările făcute de comisii, potrivit raportului comisiei sesizate în fond.

Articolul 88

La discutarea fiecărui articol deputații pot lua cuvintul pentru a-și exprima punctul de vedere.

Președintele adunării poate supune acesteia, spre aprobare, sistarea discuțiilor la articolul dezbătut.

De asemenea, va putea lua cuvintul și reprezentantul Guvernului.

În cursul luarilor de cuvint pot fi prezentate oral amendamente privind probleme de redactare sau alte aspecte mai puțin importante.

Articolul 89

Discutarea articolelor începe cu amendamentele.

În cursul dezbaterilor, deputații, Guvernul sau grupurile parlamentare pot propune amendamente sau subamendamente scrise la modificările intervenite în urma examinării și definitivării textului în comisii.

Amendamentele și subamendamentele trebuie să se refere la conținutul unui singur articol.

Articolul 90

În cazul în care amendamentul sau subamendamentul are consecințe importante asupra proiectului sau propunerii legislative, președintele Adunării Deputaților îl poate trimite spre avizare comisiilor competente, suspendind dezbaterile. în acest caz, autorul amendamentului sau subamendamentului are dreptul de a fi ascultat în cadrul comisiilor. Același drept îl au și reprezentanții Guvernului.

Articolul 91

Discutarea amendamentelor începe cu cele prin care se propune suprimarea unora din textele cuprinse în articolul supus dezbaterii și, după aceea, cu cele privind modificarea sau completarea acestuia.

Adunarea se va pronunța prin vot distinct asupra fiecărui amendament, afară de cazul în care adoptarea unuia exclude acceptarea celorlalte.

Articolul 92

La propunerea președintelui adunării, aceasta va putea adopta o procedură legislativă specială pentru dezbaterea unor proiecte de acte normative cu caracter deosebit (legi financiare, ratificarea unor tratate internaționale etc.).

Articolul 93

Dispozițiile art. 77 - 92 sînt aplicabile și pentru proiectele sau propunerile legislative primite din partea Senatului.

Articolul 94

Votul deputatului este personal. El poate fi deschis sau secret.

Votul deschis se exprima public prin ridicare de mîini, apel nominal sau ridicare în picioare.

Votul secret se exprima prin buletine de vot, pentru numiri, și prin bile, în cazul votării legilor sau a unor hotărîri.

Aprobarea nominală a listei cuprinzînd componenta Guvernului se face prin vot secret.

Adunarea hotărăște, la propunerea biroului, ce modalități de vot va folosi, afară de cazul în care prin regulament se stabilește o anumită procedura de vot.

Articolul 95

Votarea prin apel nominal se face în modul următor: președintele explica obiectul votării și sensul cuvintelor "pentru" și "contra"; unul din secretari da citire numelui și prenumelui deputaților; fiecare deputat răspunde "pentru" sau "contra".

După terminarea apelului se repeta numele și prenumele deputaților care nu au răspuns.

Articolul 96

Votul prin bile se desfășoară astfel: în fața președintelui Adunării Deputaților se aseaza o urna alba și alta neagra. Deputații vin pe rind la urne, după ce primesc de la secretari cîte doua bile, din care una alba și una neagra, pe care le introduc în cele doua urne. Bila alba introdusă în urna alba și bila neagra introdusă în urna neagra înseamnă vot în favoarea proiectului sau propunerii ce se votează, iar bila neagra introdusă în urna alba și bila alba introdusă în urna neagra semnifica vot împotriva proiectului sau propunerii.

Constatarea rezultatului votului, la încheierea scrutinului, se va face în prezenta Biroului permanent.

Articolul 97

În cazul votului cu buletine de vot, pe buletin se trec numele și prenumele candidatului, funcția pentru care acesta candidează și, după caz, grupul parlamentar din care face parte.

Deputatul votează "pentru", lasind neatinse pe buletinul de vot numele și prenumele persoanei propuse; el votează "contra" stergind numele și prenumele persoanei propuse.

Buletinele de vot se introduc într-o singura urna.

La numărarea voturilor nu se iau în calcul buletinele pe care nu a fost sters numele nici unui candidat.

Articolul 98

Legile și celelalte propuneri se adoptă cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul total al deputaților, dacă prin prezentul regulament nu se prevede altfel.

Dacă în sala adunării nu sînt prezenți jumătate plus unu din numărul deputaților, președintele amina votarea pînă la întrunirea acestui număr.

Articolul 99

În caz de paritate de voturi, votul președintelui adunării este decisiv.

Articolul 100

în cursul votării nu se poate acorda deputaților dreptul de a lua cuvintul.

Articolul 101

Proiectele de legi și propunerile legislative respinse de adunare nu pot fi readuse în discuția acesteia în cursul aceleiași sesiuni.

Articolul 102

Proiectele de legi și propunerile legislative adoptate de Adunarea Deputaților se semnează de președintele adunării și se înaintează Senatului în vederea dezbaterii și adoptării. Guvernul va fi înștiințat despre aceasta.

În cazul în care Adunarea Deputaților a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă în redactarea aprobată de Senat, acestea vor fi înaintate, sub semnatura președintelui adunării, în termen de 10 zile de la adoptare, Președintelui României, în vederea promulgării legii.

Articolul 103

Președintele României are dreptul, înainte de a promulga legea, sa ceara printr-un mesaj motivat o noua deliberare asupra legii sau a unor articole din lege, în cazul în care considera ca acestea contravin principiului separației puterilor în stat sau drepturilor fundamentale ale omului, ori prevederilor tratatelor internaționale la care România este parte.

Reexaminarea poate fi cerută în cel mult 15 zile de la primirea legii spre promulgare, noua deliberare urmînd sa înceapă, în cel mult 3 zile, în camera care a aprobat prima textul de lege.

Președintele României poate prezenta mesajul personal.

Dacă ambele camere, după reexaminarea legii, adopta textul legii în forma sa inițială, Președintele României este obligat sa procedeze la promulgarea legii, în termen de 5 zile de la data la care a primit-o din partea camerei care s-a pronunțat ultima.

Articolul 104

În cazul în care Adunarea Deputaților adopta un proiect de lege sau o propunere legislativă aprobată anterior de Senat, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite față de proiectul votat de Senat, președintele Adunării Deputaților, de acord cu președintele Senatului, va iniția procedura de mediere.

Dacă Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă aprobată anterior de Adunarea Deputaților, într-o alta redactare sau cu unele texte diferite în raport cu cel votat de adunare, președintele acesteia, primind proiectul legislativ modificat în sensul de mai sus, va iniția, de acord cu președintele Senatului, procedura de mediere.

Aceasta activitate se va desfășura prin intermediul unei comisii de mediere, care va lucra potrivit normelor cuprinse în art. 45 - 58 și 62 - 65 din prezentul regulament.

Raportul comisiei de mediere, precum și textul de conciliere propus, vor fi înscrise pe ordinea de zi a adunării, urmindu-se procedura prevăzută de art. 67 - 93 din prezentul regulament.

Articolul 105

Raportul comisiei de mediere se dezbate mai întîi în Adunarea Deputaților și apoi în Senat.

Dacă Adunarea Deputaților și Senatul își insusesc textul legii în forma propusă de comisia de mediere, se va proceda conform art. 102 alin. 2.

Articolul 106

În cazul în care fie Adunarea Deputaților, fie Senatul aduc modificări textului legii în forma propusă de comisia de mediere, birourile permanente ale celor două adunări vor iniția procedura de conciliere.

În acest scop, ele se vor reuni, prin acord comun al președinților ambelor adunări, și vor incerca redactarea unui text convenabil acestora, care va trebui adoptat cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor celor două birouri.

Fiecare adunare va lua în dezbatere, separat, textul de conciliere propus de birouri. Legea se va socoti adoptată dacă membrii fiecărei adunări vor aproba acest text cu votul a jumătate plus unu din numărul membrilor lor.

În caz contrar sau al propunerii unor noi modificări, indiferent din partea oricărei adunări ar veni, ori în situația în care birourile permanente nu ajung la un acord pentru un text comun, în condițiile alin. 2, proiectul de lege sau propunerea legislativă se considera respinse.

Articolul 107

Ședințele Adunării Deputaților sînt publice, în afară cazurilor în care, la cererea președintelui sau a unui grup parlamentar, se hotărăște, cu cel puțin jumătate plus unu din voturile deputaților prezenți, ca acestea să fie secrete.

Articolul 108

La ședințele publice ale adunării pot participa diplomati, reprezentanți ai presei, radioului și televiziunii, precum și cetățeni, pe baza autorizației sau invitatiei emise de secretarul general al aparatului adunării, în condițiile stabilite de Biroul permanent.

Reprezentanții sau membrii Guvernului pot lua parte la lucrările adunării pe banca ministerială.

Persoanele aflate în tribune trebuie să păstreze liniștea și să se abțină de la orice manifestare de aprobare sau dezaprobare, în caz contrar fiind eliminate din sala.

Președintele are dreptul de a atrage atenția ziarelor asupra informațiilor vadit inexacte privind lucrările adunării. La cererea președintelui, ziarul este obligat sa publice cele arătate de președinte. Dacă abaterea se repeta, președintele adunării va putea, consultînd adunarea, sa retragă pe un anumit timp reprezentantului ziarului în culpa autorizația de participare la lucrările adunării.

Articolul 109

Deputații sînt obligați să fie prezenți la lucrările adunării și să se înscrie pe lista de prezenta, ținuta de unul din secretari.

Deputatul care nu poate lua parte la ședința, din motive independente de voința sa, va trebui sa anunțe din timp Biroul permanent, menționînd cauzele care îl împiedica sa participe.

Articolul 110

Adunarea Deputaților își desfășoară activitatea, în plen și pe comisii, pe parcursul a 4 zile consecutive din saptamina, potrivit programului stabilit de ea, la propunerea Biroului permanent. A 5-a zi din saptamina este rezervată activității în circumscripțiile electorale în care deputații au fost aleși.

La propunerea Biroului permanent se vor putea tine ședințe după un alt program.

Articolul 111

Ședința Adunării Deputaților este deschisă de președinte sau de vicepreședintele care îl înlocuiește.

Președintele este asistat de 2 secretari.

Persoana care conduce lucrările adunării este obligată sa precizeze dacă este întrunit cvorumul legal și sa anunțe ordinea de zi.

Articolul 112

Adunarea Deputaților lucrează legal în prezenta a cel puțin jumătate plus unu din numărul deputaților.

În timpul ședințelor, președinții grupurilor parlamentare pot cere președintelui adunării verificarea întrunirii cvorumului. Președintele adunării va decide dacă acest lucru este necesar.

În cazul în care cvorumul legal nu este întrunit, președintele adunării suspenda ședința și arata ziua și ora de reluare a lucrărilor.

Secretarii vor informa ulterior adunarea despre cauzele lipsei deputaților care nu și-au anuntat absenta.

Articolul 113

Președintele adunării sau vicepreședintele care îl înlocuiește conduce dezbaterile, veghează la respectarea regulamentului și menținerea ordinii în sala de ședințe.

Articolul 114

Înainte de începerea ședințelor, secretarii întocmesc liste cu deputații care se înscriu la cuvint.

Deputații vor lua cuvintul în ordinea înscrierii pe lista, cu încuviințarea președintelui adunării, potrivit prevederilor art. 83 și 88, după caz.

Ministrilor prezenți în adunare li se poate da cuvintul în orice faza a dezbaterii și ori de cîte ori solicita acest lucru.

Articolul 115

Nimeni nu poate lua cuvintul decît dacă îi este dat de președinte. Persoanele care iau cuvintul în adunare vorbesc de la tribuna acesteia.

Articolul 116

Președintele are dreptul sa limiteze durata luarilor de cuvint, în funcție de obiectul dezbaterilor.

Vorbitorii sînt obligați ca în cuvintul lor să se refere exclusiv la chestiunea pentru discutarea căreia s-au înscris la cuvint. în caz contrar, președintele le atrage atenția și, dacă nu se conformează, le retrage cuvintul.

Articolul 117

Președintele adunării va da cuvintul oricînd unui deputat pentru a răspunde într-o chestiune de ordin personal care îl privește, limitind timpul acordat în acest scop.

Prevederile alin. 1 se aplică și în cazul în care se cere cuvintul în probleme privitoare la regulament.

Articolul 118

Președintele sau un grup parlamentar poate cere încheierea dezbaterii unei probleme puse în discuția adunării.

Cererea de încheiere a dezbaterii se adoptă cu votul a cel puțin jumătate plus unu din numărul deputaților prezenți.

Articolul 119

Este interzisă proferarea de insulte sau calomnii atît de la tribuna adunării, cît și din sala de ședințe.

Se interzice dialogul între vorbitorii aflați la tribuna și persoanele aflate în sala.

Articolul 120

Președintele cheamă la ordine pe deputații care tulbura dezbaterile sau creează agitatie. El poate întrerupe ședința cînd tulburarea persista și poate dispune eliminarea din sala a persoanelor care împiedica în orice mod desfășurarea normală a lucrărilor adunării.

Articolul 121

Dezbaterile din ședințele adunării se înregistrează pe banda magnetica și se stenografiaza.

Separat, prin grija secretarilor, se întocmesc procese-verbale pentru fiecare ședința a adunării. Procesele-verbale se semnează de către președinte și secretarii care l-au asistat la conducerea lucrărilor.

Stenogramele se publică în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, cu excepția celor privitoare la ședințele secrete.

Deputații au dreptul de a examina exactitatea stenogramei, prin confruntarea ei cu banda magnetica, înainte de publicarea stenogramei în Monitorul Oficial.

Articolul 144

Imunitatea parlamentară are ca scop protejarea deputaților împotriva urmăririlor judiciare abuzive și garantarea libertății de gindire și acțiune a acestora.

Deputatul nu poate fi tras la răspundere juridică, sub nici o formă, pentru opiniile politice sau voturile exprimate în Parlament.

Nici un deputat nu poate fi reținut, arestat, percheziționat sau trimis în judecata penală ori contravențională fără încuviințarea prealabilă a Adunării Deputaților.

Cererea de reținere, arestare, perchezitie sau privind posibilitatea trimiterii în judecata penală ori contravențională se adresează președintelui adunării de către procurorul general. Președintele adunării o aduce la cunoștința deputaților în ședința publică, după care o trimite de îndată Comisiei juridice, de disciplina și imunități, spre examinare, care va stabili dacă exista motive temeinice pentru aprobarea cererii. Hotărîrea comisiei se adoptă prin votul a cel puțin jumătate plus unu din membrii comisiei. Votul este secret.

Procurorul general va inainta comisiei toate documentele pe care aceasta le solicita; în caz de refuz, comisia va apela la Adunarea Deputaților.

Raportul comisiei se supune, în termenul stabilit de adunare, dezbaterii și aprobării acesteia.

Adunarea Deputaților decide, prin vot secret, asupra cererii, cu majoritatea de cel puțin două treimi din numărul deputaților prezenți.

Un deputat este considerat în tot timpul mandatului sau a fi în exercițiul funcțiunii, motiv pentru care orice agresiune îndreptată împotriva sa în legătură cu calitatea de deputat este asimilată și sancționată conform dispozițiilor prevăzute pentru infracțiunea de ultraj. De aceasta protecție juridică beneficiază și membrii familiei - soț, sotie și copii - în cazul în care agresiunea împotriva acestora urmărește nemijlocit exercitarea de presiuni asupra deputatului în legătură cu îndeplinirea mandatului sau.

Articolul 145

Numai în caz de infracțiune flagrantă deputatul poate fi reținut și supus percheziției fără încuviințarea prealabilă a Adunării Deputaților. Procurorul general va informa, neîntîrziat, președintele adunării, asupra reținerii și percheziției.

Dacă Adunarea Deputaților considera că nu exista temei pentru reținere, dispune imediat punerea în libertate a deputatului.

Articolul 146

Toate cererile privind ridicarea imunitatii parlamentare se înscriu, cu prioritate, pe ordinea de zi.

Articolul 147

Mandatul de deputat este incompatibil cu exercitarea unei funcții din administrația publică, cu excepția aceleia de membru al Guvernului.

Articolul 148

Mandatul de deputat este incompatibil cu funcția de președinte al României și cu calitatea de membru al Senatului.

Articolul 149

Mandatul de deputat este incompatibil cu statutul persoanelor care, potrivit legii, nu pot face parte din partide politice.

Articolul 150

Exercitarea unor funcții, conferite de un stat străin sau de către o organizație internationala și salarizate de către acestea, este incompatibilă cu mandatul de deputat, fără aprobarea prealabilă a adunării.

Articolul 151

Persoanele însărcinate de Guvern cu o misiune temporară pot cumula exercitarea acestei misiuni cu mandatul de deputat pe o perioadă de cel mult 6 luni.

O misiune pe o perioadă mai mare de 6 luni este incompatibilă cu calitatea de deputat.

Articolul 152

Se interzice utilizarea numelui oricărui deputat urmat de aceasta calitate a sa în orice acțiune publicitara privitoare la o întreprindere financiară, industriala sau comercială.

Articolul 153

Deputatul care se afla într-o incompatibilitate prevăzută în art. 147 - 151, în termen de 10 zile de la data existenței cazului de incompatibilitate, va demisiona din funcțiile care sînt incompatibile cu mandatul de deputat.

După expirarea termenului prevăzut la alin. 1, deputatul care se afla într-un caz de incompatibilitate este declarat ca demisionat din funcția de deputat de către Adunarea Deputaților, la cererea Biroului permanent al acesteia.

Locul vacant va fi ocupat de către supleantul imediat următor de pe lista partidului sau formatiunii politice pentru care a candidat. Asupra legalității alegerii supleantului comisia de validare va prezenta adunarii un raport.

Articolul 154

în cursul termenului prevăzut la art. 153 deputatul trebuie să declare la Biroul permanent orice activitate pe care va continua sa o desfășoare în viitor, referitoare la incompatibilitățile prevăzute la art. 147 - 152.

Articolul 155

Schimbările survenite în activitatea deputatului, în timpul exercitării mandatului, se aduc la cunoștința Biroului permanent în cel mult 10 zile de la data apariției acestora.

Articolul 156

La începutul fiecărei legislaturi, Comisia juridică, de disciplina și imunități va examina declarațiile deputaților privitoare la incompatibilități și va întocmi un raport care se aproba de adunare cu votul majorității membrilor săi.

Dacă deputatul a făcut sa înceteze cazul de incompatibilitate, după sesizarea facuta de comisie, se va lua act despre aceasta în procesul-verbal al ședinței. Cazurile de acest gen nu se trec în raportul comisiei.

Pentru cazurile de incompatibilitate apărute pe durata unei legislaturi se va proceda în conformitate cu normele prezentei secțiuni.

Articolul 157

Deputații intra, de îndată, prin simplul fapt al alegerii lor, în dreptul deplinei exercitari a mandatului, pe baza certificatelor doveditoare a alegerii ca deputat în Adunarea Deputaților, eliberate de președinții birourilor circumscriptiilor electorale.

Articolul 158

După validarea alegerilor, deputaților li se eliberează legitimatia de membru al Adunării Deputaților, semnată de președintele adunării.

Articolul 159

Deputații își exercită drepturile și își îndeplinesc îndatoririle pe toată durata legislaturii pentru care au fost aleși, în afară de cazurile de demisie sau pierdere a drepturilor electorale.

În cazurile prevăzute la alin. 1 și în orice alte situații în care locul de deputat devine vacant, prevederile art. 153 alin. 3 se aplică în mod corespunzător.

Articolul 160

Deputații au dreptul la un salariu de baza, la spor de vechime în munca, la o indemnizație zilnica pentru participarea la lucrările în plen, în comisii sau la ședințele Biroului permanent, precum și la diurne de deplasare.

Deputații care nu domiciliază în București au dreptul la diurna și li se asigura cazarea pe timpul desfășurării sesiunilor.

Deputații primesc salariul de baza începînd din ziua cînd au fost aleși și pînă la expirarea mandatului.

Deputații au dreptul la transport gratuit pe căile ferate române, pe liniile auto, navale și aeriene interne și li se rambursează taxele de posta și telecomunicații interne pentru activitățile legate de exercitarea mandatului.

Deputații au dreptul la un schimb valutar într-un volum și în condițiile stabilite prin lege.

Prevederile alin. 1 nu se aplică deputaților care sînt membri ai Guvernului sau celor care îndeplinesc o misiune temporară încredințată de Guvern.

Articolul 161

Comisia juridică, de disciplina și imunități poate propune adunării diminuarea salariului de baza în raport cu timpul efectiv afectat de deputat exercitării îndatoririlor sale.

Articolul 162

Pe timpul exercitării mandatului de deputat, contractul de muncă al persoanei în cauza se suspenda, cu excepția cazurilor în care Biroul permanent, la cererea deputatului, decide altfel.

Articolul 163

Nici un deputat nu poate lipsi de la ședințele adunării sau comisiei din care face parte decît în cazul în care a obținut aprobarea unui concediu.

Nu se considera absent deputatul care nu participa la lucrări pentru ca a primit de la Adunarea Deputaților sau de la Guvern o însărcinare care-l retine în afară Parlamentului. Deputatul în cauza nu poate fi socotit în numărul regulamentar cerut.

Prevederile alin. 2 se aplică și deputaților care sînt membri ai Guvernului, în cazul în care absenta acestora a fost determinata de exercitarea atribuțiilor funcției pe care o îndeplinesc.

Prezenta deputaților membri ai Guvernului la lucrările în plen ale Adunării Deputaților este obligatorie la deschiderea și încheierea sesiunilor Adunării Deputaților, la dezbaterea și adoptarea proiectelor de legi și a propunerilor legislative din sfera lor de competența, la dezbaterea motiunii de încredere și a motiunii de cenzura, la dezbaterea interpelarilor privind politica departamentului de care răspund, la dezbaterea mesajelor Președintelui României și a declarațiilor politice ale primului-ministru.

Articolul 164

Concediile se acordă pentru motive de boala sau interese personale.

Concediile de boala se acordă pentru cel mult 30 de zile și pot fi prelungite, dacă este cazul, iar cele pentru interese personale nu pot fi mai mari de 14 zile în timpul unei sesiuni și se pot lua integral sau în mai multe transe.

Concediile pînă la 5 zile se acordă de președintele adunării, care le comunică acesteia. Cererile de concedii mai lungi se supun aprobării adunării.

Fiecare cerere de concediu pentru interese personale va avea notificat pe margine, de către unul din secretarii adunării, numărul de zile de concediu pe care l-a avut deputatul respectiv.

Articolul 165

Orice membru al adunării care lipsește de la 5 ședințe consecutive sau de la 10 ședințe alternative în aceeași sesiune, fără concediu sau peste concediul acordat, va fi invitat de președinte să justifice motivele absentei.

Dacă, în termen de 20 de zile de la comunicarea invitatiei, deputatul nu se prezintă sau nu trimite justificarea, pierde dreptul la salariul de baza prevăzut la art. 160 pe perioada cît a lipsit.

Dacă absenta de mai sus se produce de trei ori în cursul aceleiași sesiuni, președintele va supune chestiunea Adunării Deputaților, pentru a decide cu privire la declararea ca vacant a locului de deputat.

Articolul 166

Deputații pot demisiona prin cerere scrisă, adresată președintelui. Acesta, în ședința publică, întreabă deputatul respectiv dacă stăruie în demisie, iar dacă răspunde afirmativ sau nu se prezintă în adunare pentru a răspunde, președintele declara locul vacant.

Articolul 167

Abaterile de la regulament atrag următoarele sancțiuni:

a) avertismentul;

b) chemarea la ordine;

c) retragerea cuvintului;

d) eliminarea din sala de ședințe;

e) interzicerea de a participa la lucrările adunării pe timp de maximum 15 zile;

f) excluderea temporară.

Sancțiunile prevăzute la lit. a), b), c) și d) se aplică de președintele adunării, iar cele de la lit. e) și f), de către adunare, la propunerea președintelui.

Pentru aplicarea sancțiunilor de la lit. e) și f), cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplina și imunități, care va prezenta un raport asupra cercetării efectuate.

Articolul 168

La prima abatere de la regulament, președintele adunării atrage atenția deputatului în culpa și-l invita să respecte regulamentul.

Articolul 169

Deputații care vor nesocoti avertismentul și invitația președintelui și vor continua să se abata de la regulament, precum și cei care, chiar pentru prima data, încalcă în mod grav dispozițiile regulamentului, vor fi chemați la ordine.

Chemarea la ordine se înscrie în procesul-verbal al ședinței.

Articolul 170

Președintele adunării poate, înainte de a chema la ordine un deputat, sa-l invite să-și retragă sau sa explice cuvintul care a generat incidente și care ar da loc la aplicarea sancțiunii.

Dacă expresia întrebuințată a fost retrasă sau regretata, ori dacă explicațiile date sînt apreciate de președinte ca satisfăcătoare, sancțiunea nu se mai aplica.

Articolul 171

În cazul în care, după chemarea la ordine, un deputat continua să se abata de la regulament, președintele adunării îi va putea retrage cuvintul, iar dacă persista, îl va elimina din sala.

Articolul 172

În cazul unor abateri grave sau al unor abateri deosebit de grave săvîrșite de deputat în mod repetat, adunarea poate aplica sancțiunea interzicerii participării deputatului la lucrările ei pe o perioadă de maximum 15 zile sau poate hotărî, la propunerea președintelui, excluderea temporară a deputatului în culpa.

Gravitatea abaterilor va fi stabilită de Comisia juridică, de disciplina și imunități.

Articolul 173

Excluderea temporară poate varia de la o ședința pînă la maximum 30 de ședințe din aceeași sesiune.

Aplicarea excluderii temporare are următoarele consecințe:

a) suspendarea salariului de baza pe timpul excluderii;

b) suspendarea drepturilor ce țin de calitatea de deputat, cu excepția imunitatii;

c) interzicerea participării la lucrările adunării și ale comisiilor;

d) interzicerea accesului în localul Adunării Deputaților.

Articolul 174

Excluderea se executa de către chestori și, în caz de opunere, cu ajutorul forței publice puse la dispoziția președintelui.

Articolul 175

Pentru menținerea ordinii în ședințele comisiilor, președinții acestora au aceleași drepturi ca și președintele adunării și pot aplica sancțiunile prevăzute la art. 167 alin. 1 lit. a), b) și c).

În cazul în care un deputat săvîrșește abateri deosebit de grave, președintele comisiei va suspenda ședința și va aduce cazul la cunoștința președintelui adunării, care îl va supune adunării în vederea aplicării sancțiunilor prevăzute de regulament.